31 Ianuarie, 2006

Psalmul 84:12

Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

Cântăreţii lui Israel au compus cântări de laudă pentru Domnul Dumnezeu. Pentru ei ca şi pentru noi, Dumnezeu a însemnat putere şi protecţie. Atât în vreme de conflict cu vrăjmaşii cât şi cu cei care nu erau mulţumiţi de împăratul lor, Dumnezeu însemna Domnul oştirilor cerului, care vine întotdeauna în ajutorul celor ce se încred în El. Încrederea aceasta nu este doar o declaraţie de încredere, ci este o puternică încredinţare a vieţii în totalitatea ei, în grija Lui Dumnezeu! Omul care aşa se încrede în Domnul nu poate fi decât fericit. Mai mult decât oricine pe pământ, cel care se încrede în Domnul nu are nici de ce să se teamă, nici de ce să se îngrijoreze! Cei fără încredere în Dumnezeu trebuie să-şi găsească alte puncte de sprijin, puncte care-şi dovedesc de multe ori slăbiciunea atunci când oamenii vor să se sprijinească pe ele. Cel mai înţelept lucru ce-l putem face este să ne încredem în Domnul şi să nu ne bizuim pe noi sau pe înţelepciunea noastră! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea putere ca tot timpul să ne încredem în El şi să nu căutăm alt sprijin în afară de El!

30 Ianuarie, 2006

2 Petru 3:18

Creşteţi în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. A lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei! Amin.

Aşa şi-a încheiat Apostolul Petru cea de-a doua epistolă. Sfântul Petru ne-a scris multe îndemnuri în ambele scrisori. Concluzia lui a fost că trebuie să umblăm în sfinţenie şi că nu putem aştepta pe Domnul dacă nu creştem în harul şi cunoştinţa Domnului Isus! Cei ce sunt născuţi din nou din Dumnezeu, vor creşte în fiecare zi şi în har şi în cunoaşterea Domnului Isus. Deşi ajungerea la maturitate spirituală este un proces lung şi anevoios, nu este imposibil. Dacă era imposibil, atunci nu ni s-ar fi scris să creştem în har şi în cunoştinţa Domnului, ci am fi fost lăsaţi fiecare să găsim o cale de maturizare. Mulţi devin maturi în Cristos în timp record, ajungând foarte disciplinaţi în viaţa spirituală. Ei pot discerne lucrurile cu uşurinţă, conduc pe alţii, protejează copiii şi adolescenţii spirituali în creşterea lor călăuzindu-i prin sfat şi mai mult dându-se exemple pe ei înşişi. Pentru alţii drumul e mai lung, cu multe urcuşuri şi chiar cu văi adânci! Să creştem în har înseamnă să înelegem tot mai bine harul care ne-a fost arătat de Domnul Isus. Când nu aveam nici o speranţă, El ne-a dat harul iertării depline. Când ni s-a clătinat credinţa, El ne-a dat harul asigurării fără condiţii. Domnul Isus trebuie cunoscut tot mai bine în fiecare zi. Nu există o creştere spirituală normală decât printr-o profundă cunoaştere a Domnului Isus. Fie ca şi astăzi să căutăm să creştem şi în har şi în cunoaşterea Domnului Isus. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin!

29 Ianuarie, 2006

Psalmul 139:17

Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor.

David a fost uimit mereu de măreţia Lui Dumnezeu! Gândurile Lui Dumnezeu i se păreau de nepătruns. Psalmistul a recunoscut în acest psalm că Dumnezeu este pretutindeni şi că nimeni şi nimic nu se poate ascunde de El. David a vrut să cerceteze gândurile Lui Dumnezeu, dar ele erau aşa de mari şi de nenumărate. Ce înalt şi ce măreţ este Dumnezeu! El ştie de noi şi zi de zi ne însoţeşte. Mâna Lui tare ne fereşte de atâtea şi atâtea rele. Profetul Isaia a scris că gândurile Lui Dumnezeu sunt aşa de deosebite de ale oamenilor, aşa cum este de departe cerul de pământ. Atât de mare a fost Dumnezeu pentru cei de demult, dar cum este El pentru noi cei de astăzi? Ne dăm şi noi oare seama de măreţia gândurilor şi planurilor Lui Dumnezeu? Vom merge la casa Domnului şi astăzi, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea harul că să avem ochii deschişi şi să vedem măreţia Lui Dumnezeu! Să vedem cât de mult ne iubeşte şi se îngrijeşte de noi şi de aceea să-I_dăm slavă şi să-I fim credincioşi Lui până în veci de veci!

28 Ianuarie, 2006

Luca 18:7

Şi Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

De două mii de ani de când Domnul Isus a plecat de pe pământ, cei credincioşi şi-au pus întrebări de tot felul. De ce atâta nedreptate pe pământ? De ce tot cel rău câştigă? De ce minciuna biruieşte? De ce ura stăpâneşte? Şi am putea continua cu multe alte lucruri de felul acesta. Domnul Isus a spus această pildă tocmai pentru a-i asigura pe ucenicii de atunci şi pe cei de astăzi, că Dumnezeu va face dreptate aleşilor Lui. Nimeni nu ştie când şi cum, dar credem că Domnul Isus ştie ce a spus. Nu încape îndoială că va fi o zi când Dumnezeu va îndrepta toate lucrurile. Când El se va întoarce, El va restaura totul. Natura nu se va mai dezlănţui cu catastrofe peste pământ. Oamenii vor trăi în pace unii cu alţii. Dreptatea Lui Dumnezeu va triumfa peste tot. În timpul domniei Domnului Isus pe pământ, omenirea va cunoaşte tot ce a visat şi desigur mult mai mult decât au putut visa. De ce întârzie Domnul? Apostolul Petru ne-a scris că de fapt El nu întârzie, ci doreşte ca oamenii să se pocăiască. De aceea nu vine Domnul Isus încă, pentru că El doreşte ca toţi oamenii să se pocăiască! Domnul să dea har la toţi care nu cunosc încă mântuirea, să vină la Domnul Isus care le va ierta păcatele şi le va da viaţa veşnică! Mă rog ca Domnul să ne dea răbdare ca să ducem lupta cea bună până la capăt!

27 Ianuarie, 2006

Psalmul 34:14

Depărtează-te de rău, fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!

Psalmistul David a îndemnat pe oameni să se depărteze de rău şi cred că nu este un sfat care trebuie uitat. În fiecare generaţie răul s-a amplificat, de aceea cred că este necesar să fim iarăşi îndemnaţi să ne depărtăm de orice rău. Răul poate avea multe forme şi culori, iar David nu spune la ce s-a referit, dar cred că a avut în vedere tot ceea ce nu a fost bun. Următorul lui îndemn a fost să facem binele. Nu-i suficient să fugim de rău, adică să evităm răul, dar trebuie să alegem să şi facem binele. Pornirile oamenilor, după căderea în păcat au fost numai spre rău. De aceea chemarea la a face bine, nu-i prea uşoară. Cei care-L cunosc pe Dumnezeu sunt căutători nu numai de bine, ci şi de pace. Căutarea păcii este aşa de intensă pentru cei care cu adevărat o doresc, încât ei aleargă după pace. Nu că pacea ar fugi, ci dorinţa acestor oameni după pace e aşa de mare, încât arată a fi o alergare. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să ne ducem departe de orice rău şi să facem binele în toate sferele vieţii noastre. Şi deasemenea doresc ca Domnul să ne ajute să fim căutători şi făcători de pace!

26 Ianuarie, 2006

Coloseni 2:8

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Cristos.

Sfântul Pavel a avertizat pe credincioşii din Colose să fie atenţi ca nimeni să nu-i abată de la adevăr. El le-a scris să fie în gardă faţă de pericolul ce părea că a ameninţat acea biserică. Este foarte posibil ca Pavel să fi cunoscut pe acei lideri care erau vrăjmaşii adevărului. Mulţi cred că acei oameni erau dintre evreii care amestecau datinile oamenilor cu Cuvântul Lui Dumnezeu. Colosenii au primit adevărul Lui Dumnezeu, iar aceşti lideri doreau să-i ducă înapoi în sclavia lucrurilor începătoare ale lumii. Singura dată în tot Noul Testament se află în acest text cuvântul filozofie, cuvânt ce înseamnă iubire de înţelepciune. Desigur că Pavel nu a condamnat toată filozofia. În acest verset însă, cuvântul acesta a fost folosit pentru a desemna pe cei care foloseau filozofia ca să ducă pe creştini în rătăcire. Viaţa creştinilor trebuia modelată după Domnul Isus Cristos. Aşa au început cei din Colose viaţa lor mergând după Cristos, până ce-au venit agitatorii care au vrut să-i ducă în rătăcire.
Mă rog ca noi toţi să mergem după Domnul Isus cu credincioşie şi să nu ne lăsăm furaţi de amăgirile lumii!

25 Ianuarie, 2006

Psalmul 119:35

Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit!

Dorinţa psalmistului a fost de a fi învăţat de Domnul pe ce cale să meargă. El a dorit să nu fie pe altă cale decât pe calea orânduirilor Lui Dumnezeu, cale care duce numai la fericire. Psalmistul a trăit în vremea când Legea Domnului nu era la îndemâna oricui. Moise a lăsat o copie în Chivotul ce era în Cortul Întâlnirii, iar mai târziu s-a dat o copie şi împăraţilor lui Israel. Oamenii trebuiau să ia aminte la ceea ce preoţii îi învăţau din Legea Domnului. Dorinţa psalmistului nu a fost superficială, ci el a dorit să înveţe orânduirile Domnului pentru a le ţine până la sfârşit. El a vrut să fie sigur că va păzi Cuvântul Lui Dumnezeu toată viaţa! Spre deosebire de ei, noi trăim într-o lume supersaturată de Cuvântul Lui Dumnezeu. Biblia este tipărită în multe ediţii şi în nenumărate formate. Este înregistrată pe casete, sau pusă pe internet. Oricine vrea, are acces la Biblie. Dar, deşi accesul este aşa de uşor, dorinţa nu mai este la fel ca a psalmistului. Tot mai puţini sunt aceia care doresc să fie învăţaţi de Domnul cum să trăiască după orânduirile Lui. Sunt mulţi care încep pe calea orânduirilor Lui Dumnezeu, dar nu o duc până la capăt. Pentru unii e prea greu, iar pentru alţii este prea simplu şi prea uşor! În ce categorie suntem noi? Iubim noi Legea Domnului? Dorim noi să fim învăţaţi de Domnul calea orânduirilor Lui? Suntem noi din aceia care am început şi vrem să mergem pe calea Domnului până la sfârşit? Să ne ajute Domnul să învăţăm poruncile Lui şi să le păzim până la sfârşitul zilelor noastre!

24 Ianuarie, 2006

1 Corinteni 10:23

Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.

Apostolul Pavel numit apostolul neamurilor, a fost confruntat mult cu mulţimea practicilor idoleşti din Corint. Confruntarea a fost făcută în mod indirect de acei credincioşi care după ce-au venit la Domnul prin credinţă, tot mai aveau probleme cu lucrurile vechi. Apostolul Pavel le-a explicat că adevăratul creştinism este o libertate absolută în Domnul Isus. Creştinismul nu este un set de legi noi, ci este o relaţie nouă. Cei ce sunt creştini sunt copiii Lui Dumnezeu prin credinţă. Ei au acest statut pe care nu l-ar fi putut obţine pe nici o altă cale, decât prin harul Lui Dumnezeu. Ca şi copii ai Lui Dumnezeu avem libertate absolută. Am fost sclavi în împărăţia păcatului, dar acum suntem parte din casa Lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a eliberat prin cunoaşterea Adevărului, adică a Domnului Isus! Libertatea copiilor este una, iar a celor mari este alta. Deşi toate ne sunt îngăduite, noi ştim că nu toate lucrurile ne sunt de folos. De aceea prin Duhul Sfânt noi avem discernământ să alegem doar lucrurile de folos, evitând pe cele nefolositoare. Apoi, sfântul Pavel ne-a scris că nu toate lucrurile zidesc. Înţeleg din acest cuvânt că scopul tuturor lucrurilor în viaţa noastră trebuie să fie edificarea noastră. Ceea ce nu duce la zidirea noastră, trebuie evitat cu orice preţ, deoarece ceea ce nu zideşte de obicei dărâmă! Să ne ajute Domnul ca şi astăzi să căutăm lucrurile care ne sunt de folos şi care ajută să ne zidim sufleteşte!

23 Ianuarie, 2006

Psalmul 59:17

O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda. căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.

David era împresurat de oamenii lui Saul care au vrut să-l omoare, dar mâna Lui Dumnezeu l-a scăpat. David a văzut că Dumnezeu era tăria lui. Saul şi oamenii lui erau puterea şi tăria în ţara lui Israel, dar pentru David nu era altcineva decât Dumnezeu! El era cel tare şi puternic care a putut să vină în ajutorul lui David. De aceea David a înălţat laudele lui către Dumnezeu, Dumnezeul cel bun! Da, într-adevăr nu este nimeni aşa de bun ca Domnul! El a fost turnul de scăpare pentru David, dar nu numai pentru el, ci pentru toţi care se refugiază în El! Nu ştiu ce probleme ne vor împresura astăzi, dar ştiu că Dumnezeu va fi tăria noastră. Dumnezeu nu a fost numai pentru David un Dumnezeu bun, ci El este bun şi cu cei buni şi cu cei răi. El le dă la toţi ploaia şi harul Lui, dar aşteaptă ca toţi oamenii să-L laude numai pe El! Ai venit tu la acest scut? Ai dat tu povara ta Domnului? Să ne încredem în Dumnezeu în orice situaţie ne-am afla căci El este turnul nostru de scăpare!

22 Ianuarie, 2006

3 Ioan 1:11

Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu; cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu.
Apostolul Ioan a scris aceste cuvinte cu dorinţa de a pune în inima credincioşilor un mare adevăr: cine face binele este din Dumnezeu,iar cine face răul nu L-a văzut pe Dumnezeu. Foarte simplu şi totuşi ce adâncime! Cei credincioşi au fost născuţi de sus din Dumnezeu, iar urmarea logică a acestui adevăr este că ei ar trebui să facă binele tot timpul. Nu este ceva care se practică doar din când în când, ci tot timpul cel născut din Dumnezeu urmăreşte binele! Ce mare har este să fi născut din Dumnezeu! Tot ceea ce Dumnezeu este şi are, a revărsat peste copiii Lui. Apostolul Petru a scris că suntem părtaşi naturii dumnezeieşti, deci nu e de mirare că Ioan scrie că cine face binele este din Dumnezeu, căci de fapt nu se poate altfel. Cum ar putea un copil al Lui Dumnezeu să urmărească răul şi nu binele? Dacă aşa ar fi, ar fi în contradicţie cu natura divină primită prin naşterea din nou. Rugăciunea mea este ca toţi cei care suntem copiii Lui Dumnezeu să ne cercetăm foarte serios şi să vedem după ce alergăm? Alergăm după bine sau paşii noştri urmăresc răul? Domnul să se îndure de noi şi să ne ajute să urmărim doar binele, dovedind că suntem din Dumnezeu!

21 Ianuarie, 2006

Luca 15:2

Şi Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.

Fariseii şi cărturarii au fost ofensaţi de faptul că Domnul Isus era prietenul vameşilor şi al păcătoşilor. Ei nu puteau înţelege atitudinea Domnului Isus faţă de cei pe care legea lor îi condamna. Deşi toţi oamenii sunt păcătoşi, Fariseii şi cărturarii din vremea Domnului Isus nu se considerau a fi în categoria păcătoşilor. Ceea ce ei acuzau, devine pentru noi cea mai mare oportunitate şi anume că Domnul Isus primeşte şi mănâncă cu păcătoşii! Ce har venit din cer! Fiul Lui Dumnezeu nu a trecut pe lângă păcătoşi, ci s-a oprit cu ei, le-a arătat calea spre lumină şi pe cei care au crezut în El i-a strămutat în împărăţia Lui. Dacă atunci Domnul Isus s-a oprit cu păcătoşii şi a mâncat cu ei, cred că şi astăzi El ar face la fel. La fiecare din noi Domnul Isus s-a oprit şi ne-a dat în dar iertarea de păcate. Mai mult decât părtăşia la o masă de pe pământ, El ne-a chemat să fim parte din ospăţul nunţii Mielului! Cei care astăzi sunt gata să-L primească pe Domnul Isus în viaţa lor, imediat li se dă garanţia că vor fi parte din marele ospăţ de la nunta Mielului, adică a Domnului Isus, Mielul Lui Dumnezeu care a ridicat păcatul lumii! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să spunem tuturor că Domnul Isus primeşte pe păcătoşi şi le dă mântuirea Lui în dar!

20 Ianuarie, 2006

Psalmul 112:7

El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.

Psalmistul a scris despre un om, care deşi a auzit veşti rele nu s-a temut de ele. E posibil aşa ceva? Cei mai mulţi oameni nu vor să audă nici o veste rea, iar dacă o aud, reacţia lor este una de panică, adică de frică. Cine era acest om care nu se temea de veşti rele? Psalmistul ne spune că omul acesta avea frică de Domnul şi avea o mare plăcere pentru poruncile Domnului! Omul care se teme de Domnul nu are cum să se mai teamă de veşti rele, căci de fapt Domnul este Acela care se va ocupa de veştile rele. Inima acestui om este tare şi încrezătoare în Domnul! De aceea el nu se clatină niciodată, ci fără frică stă în faţa încercărilor, căci inima lui este întărită. Oricare ar fi surprizele vieţii, un astfel de om îşi dovedeşte caracterul nobil de încrezător în Dumnezeu! El nu este dus de valuri încolo şi încoace, ci este stabil pe cale, răbdător în încercare, ca apoi să primească cununa vieţii! Nu ştiu ce veşti ne aşteaptă astăzi pe fiecare din noi, dar ştim că înainte ca ele să ajungă la noi, Dumnezeu deja le ştie şi le-a cântărit pe toate. El nu va îngădui asupra noastră mai mult decât putem duce! Să ne încredem cu toată inima în Domnul şi să rămânem tari pe calea Lui! Să ne temem de Domnul şi să ne îndrăgostim tot mereu de Cuvântul Lui Dumnezeu!

19 Ianuarie, 2006

Apocalipsa 12:11

Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

Ioan ne spune că cei care au stat lângă Mielul Lui Dumnezeu şi sub adăpostul sângelui Lui au fost biruitori. Ei au biruit pe cel rău, adică pe fiara care a înşelat pe om şi care tot va continua să înşele până la aruncarea ei în abis. Cei care au crezut în Domnul Isus şi în jertfa pe care El a adus-o nu s-au ruşinat, ci au mărturisit cu gura lor acest adevăr. Biruinţa nu a fost câştigată uşor sau ieftin. Domnul Isus a trebuit să moară, să-şi dea sângele ca mijloc de curăţire a păcatului nostru. Noi cei care am crezut în El avem asigurarea că sângele Lui ne-a spălat de orişice păcat, şi tot prin sângele Domnului Isus avem şi biruinţa asupra tuturor vrăjmaşilor Lui Dumnezeu! Sfinţii au biruit prin mărturisirea lor. Cum este oare mărturisirea noastră? Trăim noi în aşa fel, ca oricine ne vede pe noi să-L vadă de fapt pe Tatăl nostru care este în cer?! Nu ştiu ce încercări şi ce lupte vor fi astăzi în calea noastră, dar să ne încredem în sângele Domnului Isus. Să ţinem la mărturisirea noastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire. Ei nu şi-au cruţat viaţa, de aceea îndemnul meu este să ne consumăm vieţile pentru slava Lui Dumnezeu. Cine de fapt îşi pierde viaţa pentru El, o va câştiga!

18 Ianuarie, 2006

Psalmul 37:23

Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui.

Domnul Isus ne-a chemat să mergem pe calea îngustă ferindu-ne însă de calea cea largă. Pentru cei care sunt copiii Lui Dumnezeu nici n-ar trebui să mai fie o plăcere să mai meargă pe calea largă. Numai atunci când mergem pe calea îngustă, avem asigurarea că paşii noştri sunt întăriţi de Domnul. David nu a avut conceptul căii largi şi al celei înguste, dar el a pus în constrast tot mereu pe cei neprihăniţi şi pe cei răi. Pentru el era clar că cei răi nu merg pe o cale bună, iar cei neprihăniţi nu merg decât pe calea bună, plăcută Domnului. Pentru astfel de oameni este asigurată întărirea Domnului. Calea îngustă, adică calea ascultării de Dumnezeu nu este uşoară, dar Domnul ne întăreşte paşii. Oridecâteori ne împiedecăm, sau şhiopătăm pe cale, El ne ajută cu bunăvoinţă, întărind paşii noştri! Nu ştiu pe ce cale te afli, dar te chem să alegi calea îngustă, căci doar pe această cale vei fi întărit de Domnul în aşa fel încât să ajungi la destinaţie! Dumnezeu nu ne întăreşte paşii doar pentru o vreme, ci pentru tot drumul până ajungem la El! Să ne rugăm ca toţi cei ce sunt pe calea îngustă să meargă cu bucurie în acest an pe ea, iar cei ce nu au venit încă, să vină cât mai curând pe calea Domnului. Fie ca zi de zi să mergem în căile plăcute Lui pentru ca El să ne întărească paşii întotdeauna!

17 Ianuarie, 2006

Ioan 10:9

Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.
Domnul Isus a spus celor din vremea Lui, că El este nu numai Păstorul Cel Bun care-şi dă viaţa pentru oile Lui, ci El este şi Uşa. Toţi cei care au văzut în viaţa lor cum arată un staul de oi, îşi dau seama că nu sunt mai multe uşi. Oile au aceeaşi uşă şi de intrare şi de ieşire. Domnul Isus a vorbit evreilor care erau foarte obişnuiţi cu creşterea oilor, de aceea ei trebuiau să înţeleagă ce-a vorbit El despre Uşa oilor. Când Toma L-a întrebat pe Domnul Isus despre drumul pe care avea să meargă, Domnul i-a răspuns că nu se poate ajunge la Tatăl decât prin El! Noi suntem acele oi despre care Domnul Isus a vorbit. Şi noi am fost rătăciţi şi pierduţi în lumea păcatului, până când a venit Bunul Păstor şi ne-a adus în staul. Prin El am intrat în această stare de har şi tot prin El vom găsi cea mai bună păsune. David a spus că El ne duce la păşuni verzi şi la ape de odihnă! Toţi cei care am intrat prin Domnul Isus, am ajuns mântuiţi şi zilnic săturaţi de bunătăţile Lui Dumnezeu, care se înnoiesc pentru noi în fiecare zi. Să ne rugăm ca mulţi oameni să vină la Dumnezeu prin Domnul Isus pentru ca astfel să primească şi ei mântuireaSă ne ajute Domnul ca prin credinţă şi ei şi noi să umblăm în aşa fel încât Tatăl nostru să fie proslăvit!

16 Ianuarie, 2006

Psalmul 40:16

Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: Mărit să fie Domnul!

David a fost omul care a iubit pe Domnul şi nu putea să vadă pe cei care-L căutau pe Dumnezeu că sunt fără bucurie, de aceea i-a îndemnat pe toţi să se bucure! Cei care-L caută pe Domnul nu au de ce să nu fie veseli pentru că nu este mai mare fericire pentru om decât să-L aibă pe Domnul de partea lui. Atunci când cineva-L caută pe Domnul, El se lasă găsit. Dumnezeu a pus în noi dorinţa după El, iar sufletul nostru tânjeşte după Dumnezeul cel viu. Cei care sunt mântuiţi, desigur că vor iubi mântuirea pe care Domnul le-a dăruit-o! Aceştia sunt îndemnaţi să zică fără încetare, Mărit să fie Domnul! Psalmistul a văzut marea valoare a laudelor înaintea Lui Dumnezeu. Noi am primit mântuirea, de aceea îndemnul meu este să începem săptămâna plini de încredere că Dumnezeu este cu noi şi aceasta ne face ca noi să ne bucurăm şi să ne veselim în Domnul, lăudându-L şi aducându-I toată slava şi astăzi şi până-n ziua veşniciei!

15 Ianuarie, 2006

2 Timotei 1:8a

Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru!

Apostolul Pavel a fost aproape de executie când a scris această scrisoare tânărului pastor Timotei. Cu câtva timp înainte de această epistolă, apostolul Pavel a scris epistola către Romani în care a scris că nu-i este ruşine de Evanghelia Domnului Isus. În acest text, apostolul fiind gata de plecare din lume, a sfătuit să nu se ruşineze de Domnul, acest tânăr care avea toată lucrarea înaintea ochilor şi a vieţii lui. În Roma antică, mărturia Domnului Isus nu era cea mai populară, de aceea apostolul Pavel l-a încurajat pe Timotei să nu se ruşineze de a-L mărturisi pe Domnul Isus. Ce facem noi oare cei din această generaţie? Suntem cumva în categoria acelora care se ruşinează de mărturia Domnului Isus? Nouă nu ni se cere viaţa în schimbul mărturisirii publice a domniei Domnului Isus Cristos, dar chemarea noastră este ca şi a lor. Şi noi ca şi ei trebuie să arătăm celor din jur că nu este altcineva în numele cui să fie mântuire, ci doar în Numele Domnului Isus! Să mergem cu credinţă la casa de rugăciune pentru a ne închina şi a ne ruga ca Domnul să ne facă martori ai Domnului Isus plini de curaj şi de credinţă!

14 Ianuarie, 2006

Psalmul 4:1

Răspunde-mi, când te strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!

Împăratul David a strigat către Domnul în toate necazurile lui. Nu a avut la cine să strige, de aceea a strigat către Cel care poate scoate pe orice om din strâmtorare pentru a-l duce la loc larg. Nu, nu era vorba de peşteră sau de alt loc strâmt, ci David se vedea încolţit de vrăjmaşii care vroiau să-i ia viaţa. El a strigat la Dumnezeul Cel neprihănit, Dumnezeu care prin harul Lui ne socoteşte pe noi cei care credem în El, tot neprihăniţi. Dorinţa lui David a fost ca Domnul sa-i asculte rugăciunea. Psalmistul a fost obişnuit cu Dumnezeul care ştie şi poate tot, dar în situaţia descrisă de acest verset, era nevoie de o intervenţie imediată. Nu ştiu în ce împrejurări vă aflaţi cei care citiţi aceste rânduri, dar ştiu că Dumnezeu nu s-a schimbat! Dumnezeu este acelaşi plin de putere şi azi şi este gata să-l dea tuturor celor care îl cer. De aceea îndemnul meu este ca toţi să strigăm la Domnul din toata inima şi El va face ca toţi să fim mai mult decât biruitori prin Cel ce-a murit şi a înviat pentru noi!

13 Ianuarie, 2006

2 Corinteni 12:10

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Cristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.

Apostolul Pavel s-a rugat ca Domnul să-i ia ţepuşul din coaste, dar în loc să-l ia, Domnul i-a dat asigurarea că harul Lui îi este de ajuns. Pavel nu a mai insistat, ci a declarat că are plăcere mare de lucrurile pe care noi de fapt le socotim cu totul neplăcute. Cum a fost aşa ceva posibil? Desigur că nu prin efortul uman, ci prin harul Lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a înţeles că atunci când primeşti har de la Dumnezeu, atunci nu-ţi mai lipseşte nimic! Când apostolul simţea că este cel mai slab, atunci de fapt era cel mai tare. Din nou suntem confruntaţi cu un paradox. E una să simţi plăcere în slăbiciuni, defăimări, prigoniri, pentru Domnul Isus, dar să fi şi tare atunci când eşti slab?! Ce facem noi oare când suntem în astfel de situaţii? Când suntem slabi, recunoaştem oare tăria Lui Cristos în noi? Ne dăm seama că de fapt doar atunci suntem tari când contăm nu pe puterea noastră, ci pe a Lui? Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea harul să înţelegem şi noi la fel ca apostolul Pavel, tăria harului Lui Dumnezeu în viaţa noastră! Aşa cum lui i-a fost harul Lui Dumnezeu îndeajuns, tot aşa ar trebui ca harul Lui care ne-a fost dat şi nouă, să ne fie tărie şi astăzi şi în fiecare zi!

12 Ianuarie, 2006

Psalmul 60:12

Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Încrederea lui David în Dumnezeu a fost uimitoare. La începutul acestui Psalm, David s-a gândit că Dumnezeu a uitat pe poporul Lui şi că i-a abandonat. Dar nu a rămas la acel gând, fiindcă şi-a adus aminte de marile îndurări ale Lui Dumnezeu faţă de ei, de aceea a declarat că împreună cu Dumnezeu vor face isprăvi mari. David a ştiut că numai cu Dumnezeu se pot face lucrări mari, căci lucrările fără Dumnezeu, chiar dacă arată mari, nu au nici o valoare! Dar, chiar dacă ei vor face mari isprăvi, Cel ce va zdrobi pe vrăjmaş este Dumnezeu. Nu ei cu isprăvile lor, ci Dumnezeu este Cel care va nimici orice vrăjmaş. La fel ca şi David, noi cei credincioşi trebuie să lucrăm numai cu Dumnezeu, căci numai aşa vom putea face mari isprăvi. Despărţiţi de Domnul Isus nu putem face nimic, de aceea să alergăm în orice vreme la Domnul şi la ajutorul Lui. Să nu ne uităm cu frică sau cu îngrijorare la duşmanii care ar putea veni împotriva noastră, căci Dumnezeu îi va zdrobi. Dacă atunci a zdrobit pe Sirieni şi pe Edomiţi, desigur că poate şi astăzi să facă acelaşi lucru, oricare ar fi duşmanii copiilor Lui. Nu ştiu ce isprăvi are Dumnezeu planificate pentru viaţa ta în ziua de azi, dar îndemnul meu este ca să nu faci nimic fără El. Orice vei face cu El va fi o mare izbândă! Nu te teme de vrăjmaşi, ci teme-te de Domnul! Să ne rugăm ca El să ne dea harul să facem lucrările Lui în puterea tăriei Lui şi numai cu ajutorul Lui!

11 Ianuarie, 2006

Luca 5:8b

Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos

Apostolul Petru a trudit o noapte întreagă fără să prindă vre-un peşte, dar la cuvântul Domnului Isus, situaţia s-a schimbat radical. Au prins atât de mult peşte încât abia au mai ajuns cu corăbiile la mal. Când a văzut Petru acest lucru, a îngenunchiat înaintea Domnului Isus şi i-a spus cuvintele de mai sus. Petru nu a vrut ca Domnul Isus să plece de acolo, dar el şi-a dat seama că Acel Isus e mai mult decât fiul lui Iosif şi al Mariei. O, de-am realiza şi noi ca Petru cine-I Domnul Isus! Domnul Isus nu a plecat de la Petru, ci l-a asigurat că El o sa-i facă pe ucenicii Lui, pescari de oameni. Să ne rugăm ca Domnul să pună în fiecare din noi un nou spirit de respect şi de frică de Domnul! Să nu uităm niciodată că Domnul Isus este Dumnezeu din Dumnezeu adevărat! Să mergem după Domnul Isus ca El să ne facă pe toţi pescari de oameni!

10 Ianuarie, 2006

Eclesiastul 3:1

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

Înţeleptul Solomon a tras concluzia că tot ceea ce este pe acest pământ este sub controlul cuiva. Nu este nimic care să nu fie la timpul hotărât mai dinainte de Dumnezeu! Da, Dumnezeu le-a rânduit pe toate şi absolut nimic nu este în afara sferei cunoştiinţei Lui Dumnezeu! Ce mare har să ştim că şi în acest an, toate se vor derula după planul şi voia Lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a pus pe om pe pământ pentru ca acesta să-l stăpânească şi să-l populeze. Dar Adam nu a trecut însă testul ascultării de Dumnezeu, şi de atunci şi până acum toţi au intrat în păcatul pe care el l-a comis. La împlinirea vremii însă, a venit Domnul Isus că să ne aducă iarăşi în părtăşie cu Tatăl. Fie ca toţi să ne uităm cu atenţie la umblarea noastră din acest an. Să mergem pe calea vieţii cu convingerea că totul este sub controlul Lui Dumnezeu, inclusiv noi şi vieţile noastre. Să-I dăm slavă Lui Dumnezeu şi să-L rugăm să ne dea înţelepciune să trăim în aşa fel încât El să fie onorat!

9 Ianuarie, 2006

Filipeni 1:20

Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Cristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.

Apostolul Pavel se afla în închisoarea din Roma când a scris aceste cuvinte. Au fost zile de aşteptare pentru apostolul Pavel, care nu a vrut să fie în închisoarea Romei, ci a vrut să fie liber să predice celor din Roma. Nu ştim cât a avut de aşteptat până la proces, dar reiese din acest text că urma să fie pus în faţa cezarului. Acolo se aştepta şi nădăjduia să nu fie dat de ruşine cu nimic. Nu cred că apostolul Pavel credea că cezarul avea vre-o acuzaţie împotriva lui, dar se ştia ce cruzime era la cezarii Romei. Dar chiar dacă cezarul ar fi găsit cu ce să-l condamne, el a dorit ca Domnul Isus să fie proslăvit, adică glorificat cu îndrăzneală fie prin viaţa lui, fie prin moartea lui. Ce fel de om a fost Pavel! Şi viaţa şi moartea erau egale pentru el. Nu ţinea neapărat la viaţa lui, ci era gata oricând de moarte. Cum suntem noi oare? Suntem şi noi cu nădejdea că nu vom fi daţi de ruşine? Dacă ne încredem în Domnul Isus, nu vom fi daţi de ruşine niciodată! Să ne ajute Domnul ca şi noi să-L proslăvim pe Dumnezeu atât prin viaţa noastră cât şi prin moartea noastră!

8 Ianuarie, 2006

Psalmul 95:7

Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem turma păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui.

Psalmistul a chemat poporul Lui Dumenzeu să cânte şi să-L laude pe Dumnezeu, căci El este un Dumnezeu mare şi nu-I nimeni ca El. Acest măreţ şi minunat Dumnezeu este Dumnezeul lor, iar ei erau turma Lui, adică poporul care avea mâna Lui Dumnezeu totdeauna cu ei. Poporul Lui Dumnezeu nu a plecat de la Sinai până când Dumnezeu nu le-a spus să plece, şi nici nu au mers în timpul călătoriilor lor fără ca Domnul să le spună când să plece şi când să se oprească. Noi suntem la începutul anului şi aş dori tare mult să vedem că la fel ca şi Israelul altădată, Biserica astăzi este poporul păşunii Lui. Prin răscumpărarea adusă de Domnul Isus la cruce, noi am devenit poporul Lui Dumnezeu, popor pe care mâna Lui îl conduce. Ce măreţ este acest gând...să fi condus de mâna Lui Dumnezeu! Niciodată singuri, ci mereu conduşi de mâna Lui, mână care atunci când se deschide binecuvintează tot ce are suflare. Să ne rugăm ca toţi copiii Lui Dumnezeu să se lase conduşi de mâna Lui. Să nu plecăm şi să nu ne oprim decât atunci când El ne spune!
Vom merge din nou la casa de rugăciune împreună cu acei care fac parte din poporul Lui Dumnezeu. Să înălţăm Numele Lui şi să-L lăudăm pe Domnul cu toată inima şi azi şi până-n veci de veci!

7 Ianuarie, 2006

Ioan 1:36

Şi pe când privea pe Isus umblând a zis: Iată Mielul Lui Dumnezeu!

În lumea creştină azi este botezul Domnului Isus! Domnul Isus a intrat t în lucrarea de mântuire prin botez. Putea să intre în misiunea publică direct cu mare aplomb, iar în locul oamenilor să fie îngeri. Ioan Botezătorul a văzut pe Domnul Isus şi a declarat ceea ce Duhul Sfânt i-a spus să declare: Iată Mielul Lui Dumnezeu! Ce cuvinte pline de armonie sfântă! Domnul Isus este Mielul de care Dumnezeu a avut nevoie ca să aducă mântuire pentru toţi cei ce cred în Numele Lui. De două mii de ani, milioane şi milioane de oameni şi-au găsit salvarea prin Mielul Lui Dumnezeu! Aş dori ca toţi cititorii acestor rânduri să fie siguri de mântuirea ce-au primit-o în dar de la Mielul Lui Dumnezeu! Să spunem cu bucurie tuturor că Isus este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, şi să-i chemăm pe toţi la El!

6 Ianuarie, 2006

Psalmul 62:5

Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.

David a fost omul care nu s-a dat înapoi de la încrederea lui în Dumnezeu. Nu au fost uşoare bătăliile prin care a trecut, dar în toate el s-a încrezut în Dumnezeu. De tânăr a învăţat să se încreadă în Domnul atunci când turma lui a fost atacată de animale sălbatice. Apoi când a trebuit să meargă împotriva lui Goliat, David a dat dovadă de o puternică încredere în Domnul. Dar şi atunci când Saul l-a urmărit cu gândul să-l omoare, David tot în Dumnezeu şi-a pus încrederea. De la Dumnezeu i-a venit orice nădejde. Nu a fost nimeni cu David care să fi fost mai încrezător ca el în Dumnezeu. El a trebuit să inspire pe cei care au mers cu el, de aceea David s-a uitat numai la Domnul pentru ajutor. Am început un an nou, de aceea îndemnul meu este ca noi toţi să ne încredem în Dumnezeu şi să nădăjduim în făgăduinţele Lui. Să nu ne punem încrederea în noi sau în alţi oameni, ci numai în Dumnezeu! El nu ne-a lăsat niciodată singuri. El a fost mereu cu noi şi ne-a ocrotit prin orice situaţii am trecut. Dumnezeu nu se schimbă, ci rămâne mereu acelaşi! Să ne ajute El ca tot timpul să ne punem încrederea în Domnul şi să nădăjduim în El!

5 Ianuarie, 2006

Iacov 4:15

Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.

Cuvintele scrise de Iacov sunt aşa de clare pentru fiecare cititor. Cei care sunt copiii Lui Dumnezeu ştiu prea bine, că Dumnezeu este suveran şi nimic din lumea aceasta nu se întâmplă fără voia Lui. Când cel credincios se uită înainte peste anul nou, deşi ar vrea să facă multe planuri, totuşi oricât de bine le-ar face, el doreşte ca voia Lui Dumnezeu să se întâmple în viaţa lui. Mai mult ca oricând, acum la început de an să ne obişnuim să cercetăm voia Lui Dumnezeu înainte de a face ceva! Să nu facem nici un pas fără El, ci zilnic să-L rugăm pe Domnul să fie cu noi. Viaţa noastră este în mâna Lui Dumnezeu, şi atunci când Dumnezeu este scos din viaţa cuiva, desigur că acolo nu este binecuvântare. Dar la cel în viaţa căruia Dumnezeu este pe primul loc, voia Lui li se descoperă în fiecare zi. Aceştia nu planifică viitorul lor fără ca în prealabil să-L consulte pe Domnul. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca să nu facem nimic fără voia Lui Dumnezeu în nici o împrejurare a vieţii noastre!

4 Ianuarie, 2006

2 Samuel 22:29

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu!

David a îndreptat aceste cuvinte către Domnul cu convingerea că nu este altă lumină pe cărarea vieţii lui mai bună decât lumina pe care Dumnezeu o dă. David a cunoscut pe Domnul din tinereţe, iar la apusul vieţii, poate chiar în ultima lui cântare, a recunoscut că lumina adevărată este Dumnezeu. În timpul vieţii lui, David a avut multe momente de întuneric, dar Domnul a fost lumina lui chiar şi în acele momente. În bezna sufletului lui, David a simţit cum se face lumină atunci când Dumnezeu a pătruns acolo. Câţi dintre noi putem mărturisii ca şi David? Este Domnul lumina noastră în fiecare clipă? Mai umblăm noi oare în întuneric? Domnul Isus ne-a declarat că El este lumina lumii, iar cine crede în El nu va umbla în întuneric! Dacă umblăm în lumină, atunci avem părtăşie cu toţi cei care umblă în lumină, iar sângele Domnului Isus ne curăţeşte de orice păcat!
Să ne rugăm ca Domnul să ne lumineze cărarea anului acesta şi tot întunericul nostru să fie luminat de Dumnezeu!

3 Ianuarie, 2006

Efeseni 5:15

Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.

Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioşii din Efes să fie atenţi la umblarea lor pe acest pământ. La acest început de an doresc ca noi toţi care ne numim copiii Lui Dumnezeu să fim mult mai atenţi decât până acum la felul nostru de trăire. Sunt destul de mulţi din aceia care umblă fără atenţie pe drumul vieţii şi nu puţine sunt accidentele spirituale! Cel credincios trebuie să umble prin Duhul Sfânt cu multă băgare de seamă, arătând de fapt înţelepciunea care vine de sus. Câte situaţii nu vor fi în anul acesta când ne vom izbi de propria noastră nebăgare de seamă? De câte ori ne vom împotmoli oare din pricina umblării ca nişte neînţelepţi? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca în fiecare zi să pornim şi să umblăm cu mare atenţie. Să ne rugăm mereu ca El să ne dea multă înţelepciune în orice situaţie pentru a-I aduce slavă prin umblarea noastră de fiecare zi!

2 Ianuarie, 2006

Psalmul 33:20

Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru.

Păşind deja în noul an, mulţi se uită cu îngrijorare la ceea ce se petrece în jurul lor. Psalmistul ne spune ceea ce ei, adică poporul Lui Dumnezeu au făcut: nădăjduiau în Domnul. Speranţa lor a fost în Dumnezeu. Ce har minunat este pentru cei care, deşi trăiesc în lume, nu se comportă ca lumea, ci sunt atenţi că odată ce au fost murit faţă de întuneric să lumineze calea la alţii.. În jur sunt mii de oameni care au celebrat Crăciunul, Anul Nou, iar acum nu fac nimic! De ce oare? Speranţa lor a fost poate în altă parte. Psalmistul nu avea alt scut, sau altă apărare, decât pe Dumnezeu. Dumnezeu le-a fost speranţă, ajutor, scut, şi protecţie. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca şi noi să nu ne punem nădejdea în altcineva, ci numai în Dumnezeu. Să nu căutăm alt ajutor decât la Domnul. Să stăm sub ocrotirea Lui şi în acest an şi până-n veşnicie!

1 Ianuarie, 2006

Psalmul 37:4

Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

Psalmistul a scris aceste cuvinte inspirat de Duhul Sfânt, pentru ca toţi copiii Lui Dumnezeu din toate generaţiile să nu aibă altă desfătare decât în Domnul. Dumnezeu nu este împotrivă ca oamenii să fie desfătaţi, dimpotrivă El vrea că fiecare om să trăiască o viaţă din belşug, adică o viaţă plină de sevă! Dar experienţa multora ne-a arătat că toţi cei care s-au desfătat în lucrurile şi plăcerile lumii, nu au fost niciodată pe deplin satisfăcuţi. Beţivul vrea mai multă băutură, iar consumatorul de droguri sau de tutun nu se satură decât cu mai mult şi mai mult. În noi este un suflet pus de Dumnezeu, suflet ce nu găseşte plăcere decât doar în Dumnezeu. Orice altceva i-am da, orice am pune acolo, nimic nu-i aduce desfătare decât numai Dumnezeu! Sufletul este din Dumnezeu, de aceea sufletul se desfată în Dumnezeu, iar când în El îţi este desfătarea, atunci, Dumnezeu umple orice gol al inimii. El împlineşte orice lipseşte vieţii noastre. Să ne încredinţăm viaţa în mâna Lui şi în acest an, făcând din Dumnezeu culmea bucuriei noastre. El să ne conducă pe căile plăcute Lui în fiecare zi din tot acest an!