01 Octombrie, 2006

Iacov 1:2

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.

Iacov, fratele Domnului Isus ne-a scris un mare paradox: să privim ca o mare bucurie faptul că trecem prin fel de fel de încercări! Încercările pot fi din afară sau ispite care se luptă în noi să ne ducă la păcat. Oricare ar fi sursa lor, încercările au rolul să ne atace şi să ne facă rău. Dacă noi le privim cu bucurie şi ne încredem în Domnul, atunci încercările nu ne vor face rău, ci vor lucra împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Iacov ne îndeamnă să avem bucurie deplină, deoarece încercările au un scop bine determinat şi anume să lucreze la formarea caracterului nostru. Încercările aduc răbdare, dar răbdarea trebuie să crească şi să se maturizeze pentru ca noi să ajungem la desăvârşire. Scopul Lui Dumnezeu este să ne facă desăvârşiţi şi fără prihană înaintea Lui, pentru a nu duce lipsă de nimic. Iacov a înţeles că atitudinea noastră trebuie să fie diferită de a lumii. Lumea reacţionează cu nemulţumire, sau cârtire când trece prin încercări. Dar cei credincioşi trebuie să se bucure din plin, să fie copleşiti de bucurie, ştiind că prin încercare vor creşte mai mult în asemănarea Domnului Isus! Un poet ne-a scris să ne liniştim când suntem puşi la încercare, deoarece Dumnezeu se încrede în noi, vede în noi o valoare. Iar valoarea care este în noi trebuie curăţită prin focul încercării. Să nu ne descumpănim când suntem loviţi de încercări, ci să le folosim ca prilejuri de mari bucurii pentru a urca tot mai mult în procesul sfinţirii noastre!

30 Septembrie, 2006

Isaia 51:15

Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care stârnesc marea şi fac să-i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.

Poporul Israel a fost asigurat de Dumnezeu prin profetul Isaia, că nu au de ce să le fie frică de neamurile din jurul lor. Din toate timpurile, Israel a fost urât şi atacat de vecinii lor. Dumnezeu însă i-a apărat şi încă îi mai apără! În acest verset, Dumnezeu ne spune despre puterea Lui mare care face ca valurile mării să urle. Deci, valurile mării nu pornesc la întâmplare, ci sunt stârnite de puterea Lui Dumnezeu! De ce oare să ne temem noi? De ce nouă să ne fie frică? Dacă Dumnezeu a apărat pe Israel, nu va apăra El oare şi Biserica? Desigur că El o va apăra deoarece puterea Lui mare nu a scăzut, iar Numele Lui încă este Domnul oştirilor. Domnul Dumnezeu a dus şi va duce Biserica prin toate încercările până la biruinţa finală. Să ne rugăm ca toţi oamenii să recunoască puterea mare a Lui Dumnezeu şi prin credinţa în Domnul Isus să primească mântuirea. Să ne ajute El ca să-L lăudăm din toată inima în fiecare zi!

29 Septembrie, 2006

Ioan 3:19

Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Domnul Isus a vorbit cu Nicodim şi i-a explicat că trebuie să se nască din nou pentru a intra în împărăţia Lui Dumnezeu, dar acesta nu a priceput. Domnul Isus i-a spus că Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat pe Singurul Lui Fiu ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Dar cine nu va crede, şi va respinge dragostea Lui Dumnezeu, acela va ajunge la judecata Lui Dumnezeu. În acest verset, Domnul Isus a spus că judecata Lui Dumnezeu va fi simplă: dacă atunci când a venit Lumina ai primit-o şi ai venit să fi luminat, vei avea viaţă veşnică. Dar dacă atunci când Lumina a venit, ai iubit mai mult întunericul, atunci vei ajunge la judecată. Domnul Isus ne-a spus şi motivul pentru care oamenii nu au iubit şi nu iubesc Lumina: faptele lor rele îi determină pe oameni să iubescă întunericul mai mult decât Lumina! Ce facem noi oare? Iubim Lumina? Venim mereu în lumină ca să fim expuşi şi apoi curăţiţi în sângele Domnului Isus, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii? Sau preferăm întunericul? Domnul să aibă milă de noi şi să ne ţină mereu în lumina Lui minunată!

28 Septembrie, 2006

Iov 21:22

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?

Putem noi oare să-I dăm lecţii Lui Dumnezeu? Poate omul să-L înveţe minte pe Dumnezeu? Iov era în mijlocul dezbaterii cu prietenii lui despre planurile ascunse ale Lui Dumnezeu. Pe când prietenii lui Iov încercau să-L justifice cumva pe Dumnezeu pentru necazul prietenului lor, Iov nu dorea să-L justifice pe Dumnezeu, ci dorea să afle de ce lui îi mergea rău, iar la cei răi le mergea bine. Iov însă şi-a dat seamă că nu poţi să-I dai lecţii Lui Dumnezeu. El ştie totul, cunoaşte totul şi poate totul Nimic nu este ascuns de privirea Lui. Dumnezeu este Judecătorul Suprem. În ceruri nu se întâmplă nimic fără aprobarea Tatălui nostru care este în ceruri. Chiar şi duhurile cereşti, adică fiinţele cereşti îi sunt supuse Lui Dumnezeu, numai omul s-a departă de Dumnezeu. Să ne rugăm ca mulţi oameni să se întoarcă la Domnul, şi să-L slăvească împreună cu noi că nu este nimeni care să aibă aşa Dumnezeu cum avem noi. Fie şi azi umblarea noastră înaintea Lui Dumnezeu, cu frică şi cutremur spre a-I aduce slavă şi cinste Domnului!

27 Septembrie, 2006

Marcu 13:7

Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.

Războaiele şi veştile de război nu trebuie să fie motiv de panică, deoarece toate acestea sunt în planul veşnic al Lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus ucenicilor să nu se înspăimânte, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. De la plecarea Domnului Isus şi până acuma, au fost multe războaie. Generaţia noastră a trăit şi încă trăieşte conflicte majore în lume, concomitent cu multe zvonuri că va începe altă confruntare pe plan internaţional. Domnul Isus a spus ucenicilor Lui că atunci când vor auzi aceste zvonuri să nu creadă că o să fie sfârşitul, fiindcă va mai trece mult timp până la sfârşit! Să nu credem că războaiele sunt la întâmplare. Ele toate au un rol de a vesti că ne apropiem de venirea Domnului, dar să nu intrăm în panică, ci să ne pregătim pentru a fi gata când Domnul vine. De două mii de ani de când Domnul a plecat de pe pământ, au fost extrem de multe războaie şi mult mai multe zvonuri de războaie, dar sfârşitul nu a venit. Dumnezeu nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare ca oamenii să vină la pocăinţă. Dumnezeu a iubit şi continuă să iubească omul creat de El Însuşi. Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru Sine, dar de fapt este pentru binele nostru. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să fim gata în orice vreme pentru venirea Lui!

26 Septembrie, 2006

2 Cronici 18:13

Mica a răspuns: Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.

Împăratul Ahab a dorit să meargă împreună cu Iosafat la luptă împotriva Sirienilor la Ramot în Galaad. Iosafat a fost invitat şi el, dar acesta nu a vrut să plece până nu va auzi un cuvânt de la Dumnezeu. Patru sute de profeţi profesionişti spuneau la unison să se ducă la război că vor birui, dar Iosafat nu a fost convins că au dreptate. La insistenţele acestuia, Ahab a trimis să cheme pe Mica, dar Ahab îl ura deoarece acesta nu i-a vestit ceva bun niciodată. Solul care s-a dus după Mica i-a spus să nu iese din linie, ci să meargă cu vocea majoritară a profeţilor lui Ahab, adică să fie de acord cu ei. Dar Mica nu era ca ei. Mica era chemat de Dumnezeu să spună Cuvântul Lui, nu ceea ce dorea Ahab să audă! Ce exemplu minunat este acest profet pentru generaţia noastră! Ce bine ar fi dacă toţi cei care vorbesc în Numele Lui Dumnezeu, ar spune numai ceea ce Domnul le spune! Ce bine ar fi dacă toţi cei care purtăm Numele Domnului Isus, am fi aşa de categorici în convingerile noastre cum a fost Mica! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune ca în orice împrejurare am fi, să rămânem integri şi serioşi chiar dacă suntem minoritari, sau chiar dacă ni se propune să ne unim cu vocea majorităţii să nu acceptăm!

25 Septembrie, 2006

1 Petru 3:13

Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?

Cei credincioşi au fost persecutaţi de la începutul Creştinismului. Lumea a văzut tot timpul o ameninţare a felului de trăire păcătos şi nu a putut tolera dorinţa credincioşilor de a trăi în sfinţenie. Dacă cei credincioşi sunt plini de zel pentru ce este bine, cine le poate face ceva rău? Aceste cuvinte seamănă cu ceea ce Pavel a scris în Romani 8:31, dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră? Chiar dacă cei credincioşi au suferit şi încă mai suferă pentru credinţă, persecuţia sau suferinţa nu poate să le facă rău, ci de fapt toate lucrează la o greutate veşnică de slavă! Cei care sunt astăzi în ţările conduse de regimuri totalitare de un fel sau de altul, sunt încă ameninţaţi în fiecare zi, dar puterea Lui Dumnezeu este cea care-i păzeşte şi îi ţine tari pentru a birui totul pentru slava Lui. Pentru cei ce trăim în libertate e mai uşor, deşi cel rău nu se lasă să nu dorească să facă rău tuturor copiilor Lui Dumnezeu. De aceea să ne dăm toate silinţele să fim totdeauna plini de râvnă pentru bine. Să nu obosim în facerea binelui în fiecare zi , căci la vremea Lui El ne va răsplăti!

24 Septembrie, 2006

Isaia 64:8

Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.

Poporul Israel a cunoscut şi înălţimile prezenţei Lui Dumnezeu în mijlocul lor, dar şi adâncimile depărtării lor de Legea Domnului. În acest verset, poporul recunoaşte atât suveranitatea Lui Dumnezeu peste ei, cât şi relaţia strânsă dintre lut şi olar. Lutul este în mâna olarului şi acesta face ce vrea cu el. Lutul nu are nimic de zis. El este doar modelat şi făcut după dorinţa olarului. Dumnezeu a lucrat cu poporul Israel, dar de multe ori lutul din mâna Lui nu a reuşit aşa cum a vrut El să fie. În loc să arunce lutul, Dumnezeu a reluat procesul de modelare, dar nu numai odată, ci de mai multe ori. La fel ca atunci, tot aşa şi astăzi, Dumnezeu ne lucrează pe noi, Biserica Lui răscumpărată, pentru a fi tot mai mult asemenea Fiului Său, Domnul nostru Isus Cristos. De multe ori a trebuit Dumnezeu să o ia de la capăt cu formarea bisericii. În cei două mii de ani de existenţă, Biserica a trecut şi încă mai trece prin perioade când Olarul refrământă întreaga plămădeală pentru a scoate un vas frumos şi ales pentru slava Lui veşnică! Să mergem la Casa de rugăciune cu bucuria în inimă că El este Tatăl nostru! Să ne închinăm înaintea Lui cu mulţumire că nu a abandonat formarea noastră, ci zi de zi lucrează şi ne formează tot mai mult după chipul Domnului Isus!

23 Septembrie, 2006

2 Timotei 1:13

Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care l-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Cristos Isus.

Apostolul Pavel a scris lui Timotei--tânărul ucenic care urma să ducă lucrarea mai departe--să ia aminte la tot ce i-a spus şi i-a arătat. Apostolul se afla în închisoare şi erau ultimele lui zile înainte de execuţie, dar gândul lui era la cel care va continua lucrarea, cum să-l sfătuiască pentru ca, cât mai bine să facă lucrarea Domnului. Învăţătura sănătoasă a Apostolului Pavel a devenit îndreptar sau tipar pentru cei care au venit după el. Tânărul Timotei a observat felul cum Apostolul Pavel a lucrat şi aşa a continuat şi el. Apostolul nu i-a spus să ţină de învăţătura sănătoasă şi să-l lase să se lupte din răsputeri şi să facă totul bine, ci el l-a îndemnat să-l ţină acest îndreptar al învăţăturilor sănătoase cu credinţa şi dragostea care este în Cristos. Această dragoste a fost turnată în inimile celor ce-L cunosc pe Dumnezeu. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute şi pe noi ca să îndemnăm pe alţii să meargă pe calea slujirii Lui Dumnezeu!

22 Septembrie, 2006

Psalmul 9:8

El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

Împăratul David a avut toată încrederea în Dumnezeu că problemele lumii sunt în mâna Lui. Pentru psalmist nu a fost nici o umbră de îndoială cu privire la cine va judeca lumea,fiindcă el ştia că Dumnezeu este Singurul care are acest drept şi această autoritate. Dar, David ştia ceva şi mai mult, el ştia că Dumnezeu va judeca lumea după dreptate. Dreptatea Lui Dumnezeu va fi aplicată la fiecare naţiune. Dumnezeu nu va judeca nici un popor cu părtinire, ci va aplica aceeaşi judecată dreaptă şi imparţială la toate popoarele. Să ne închinăm înaintea Lui Dumnezeu cu deplină recunoştinţă şi adorare că nu lasă lumea în mâna politicienilor sau a dictatorilor, ci El va judeca lumea! Să nu ne temem că nu se va face dreptate pe pământ, căci se va face! Dumnezeu are îndelungă răbdare şi vrea ca toţi oamenii să vină la pocăinţă. Dar cine nu vrea să asculte va suporta veşnic consecinţele neascultării de Domnul. Acum când toate neamurile lumii sunt învrăjbite, iar tensiunile dintre popoare cresc, să ne încredem în Domnul, căci El conduce lumea şi toate vor merge după planul voii Lui!

21 Septembrie, 2006

Luca 14:33

Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

Domnul Isus a chemat pe oameni la El pentru a-i face ucenici. El nu a vrut ca oamenii doar să meargă după El şi să asculte cuvintele Lui, ci Domnul Isus a vrut să-i facă ucenicii Lui. La fel a poruncit şi ucenicilor Lui să facă ucenici din toate neamurile. Chemarea la ucenicie stă în contrast cu dragostea de lumea aceasta. De aceea Domnul Isus a dorit să facă clar pentru toţi, că a fi ucenic al Lui înseamnă o radicală schimbare de atitudine faţă de această lume. Nu se poate să fi ucenicul Domnului Isus şi mintea să-ţi fie tot timpul la lucrurile acestei lumi. De aceea Domnul Isus a fost aşa de categoric încât ucenicii renunţau la tot ce aveau, ori nu puteau fi ucenicii Lui. Nu era altă cale de mijloc, ci ori cu El ori cu lumea. A vrut oare Domnul ca ucenicii Lui să reunuţe la absolut orice ar putea avea cineva? Nu cred. Domnul nu a fost şi nici nu este împotriva la ceea ce avem, ci a fost şi este împotriva la felul cum ne raportăm la anumite lucruri, locuri sau fiinţe, etc. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca desprinşi de tot ce este lume să-L urmăm pe El şi să învăţăm de la El să facem tot ce ne-a poruncit!

20 Septembrie, 2006

Proverbe 19:27

Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.

Înţeleptul Solomon a învătat pe copilul lui să asculte la învăţătură, deoarece prin învăţătură va progresa în viaţă. În acest verset, însă, Solomon i-a spus să nu mai asculte atunci când învăţătura ce o primea, îl îndepărta de învăţăturile înţelepte. Ce mare adevăr! Câte din învăţăturile din zilele noastre nu ar trebui abandonate? La câte şcoli din lume se predă o pseudo învăţătură, adică o învăţătură care-i departă pe cei tineri de adevărata înţelepciune? Sunt oare părinţii copiilor creştini, vigilenţi cu ceea ce copiii lor învaţă în şcoli? Să ne rugăm pentru toţi părinţii care au copii la şcoală, ca Domnul să-i ajute să ia aminte doar la acele învăţături care duc la adevărata înţelepciune.

19 Septembrie, 2006

Efeseni 4:29

Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

Cei care sunt ai Lui Cristos sunt chemaţi, nu numai să facă bine, ci să şi vorbească bine! Vorbirea credincioşilor trebuie să fie o vorbire ziditoare şi edificatoare lipsită de tot ce e stricat, murdar sau ruşinos. Vorbirea celor credincioşi trebuie să fie folositoare celor ce o aud. Domnul Isus a spus că nu se poate ca dintr-o inimă nouă, schimbată să mai iese o vorbire stricată, deoarece gura vorbeşte din prisosul inimii! Inima în care locuieşte Duhul Sfânt va produce o vorbire sănătoasă, care va da har celor ce o aud. Domnul Isus este sursa de har, dar şi cei care sunt copiii Lui Dumnezeu pot ajuta la a da har celor ce aud vorbirea lor. De asemenea vorbirea lor dreasă cu sare, va duce la edificarea spirituală a celor ce-i aud. Să ne rugăm Domnului ca El să ne păzească de orice vorbire stricată şi de orice vorbire care nu duce la zidirea celor ce o aud. Fiecare din noi să fim atenţi la vorbirea noastră, pentru ca ea să fie cu har, dreasă cu sare, deoarece numai aşa vom putea ajuta pe cei din jurul nostru!

18 Septembrie, 2006

Psalmul 27:11

Învaţă-mă, Doamne, caleaTa, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.

Dorinţa psalmistului David a fost să umble în calea Domnului. El nu a vrut să meargă pe calea celor păcătoşi, ci a dorit să rămână mereu în voia Lui Dumnezeu. David şi-a dat însă seama, că pe calea Domnului nu se poate merge oricum. De aceea el a cerut Domnului să-l înveţe calea Lui. Calea Domnului nu e complicată, dar dacă nu te călăuzeşte cineva pe ea, poţi pierde direcţia. De aceea David a cerut Domnului să-l conducă pe calea Lui cea dreaptă. Nu era nici o îndoială în mintea lui cu privire la calea Domnului, deoarece el a ştiut că numai calea Domnului e dreaptă! Noi începem o nouă săptămână, de aceea e bine să ne rugăm ca Domnul să ne înveţe şi pe noi căile Lui. Să nu credem vre-o dată că am ajuns experţi în căile Lui, fiindcă noi tot timpul avem nevoie ca El să ne arate calea Lui. Fie ca şi săptămâna aceasta, toţi să fim conduşi de Domnul pe calea Lui cea dreaptă. Când vom fi conduşi de El, vrăjmaşii vor fi daţi de ruşine, deoarece noi mergem pe calea Domnului şi El nu ne lasă singuri niciodată.

17 Septembrie, 2006

Evrei 4:11

Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

Scriitorul acestei epistole a îndemnat pe cititorii de demult să ia aminte la chemarea Lui Dumnezeu şi să intre în odihna Lui. Dar şi noi trebuie să ne grăbim să ajungem în odihna lui Dumnezeu! Poporul Israel nu a vrut să asculte de Dumnezeu, şi astfel, deşi unii au ajuns în Canaan, ei nu au intrat în odihna Lui Dumnezeu. E trist să ajungi acolo unde Dumnezeu te vrea, dar nici acolo să nu fi în odihna Lui, şi toate acestea din pricina necredinţei în Cuvântul Lui Dumnezeu. Ei nu au vrut să creadă că Dumnezeu i-a dus în tara unde curgea lapte şi miere. Ba, mai mult unii credeau că au ajuns acolo prin forţele lor proprii. Cei ce nu au ascultat, au rămas în pustie neintrând de loc în ţara promisă. Ei au murit în pustie şi nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi, ci suntem din aceia care prin credinţă ajungem să ascultăm de Dumnezeu în fiecare zi! Să ne dea Domnul harul să înţelegem chemarea Lui şi să intrăm în odihna Lui!

16 Septembrie, 2006

Proverbe 25:11

Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.

Toţi cei care citiţi cartea Proverbe, le vă daţi seama ce valoare are înţelepciunea. Cei care balansează vorbirea lor şi o fac cu har, dreasă cu sare, au şansa să fie asemănaţi cu lucrurile scumpe ale lumii, adică aurul şi argintul. A vorbi la vremea potrivită înseamnă să iei aminte la ce ţi se spune şi doar atunci să dai răspunsul. A vorbi la vremea potrivită mai înseamnă să şti să taci când trebuie să taci, dar să vorbeşti atunci când e nevoie. Când Domnul Isus a fost pe pământ, vorbirea Lui a fost unică! El a vorbit doar atunci când a fost vremea potrivită, şi a spus fiecăruia ce trebuia să spună. Ce fel de vorbire avem noi? Sunt gata oamenii să pună vorbele noastre în coşuleţe de argint pentru a le păstra ca pe nişte mere de aur? Să ne rugăm Domnului să ne păzească de vorbiri nesănătoase şi El să ne dea înţelepciune să vorbim numai la vremea potrivită!

15 Septembrie, 2006

Filipeni 4:13

Pot totul în Cristos, care mă întăreşte.
Apostolul Pavel se afla în închisoarea din Roma când a scris aceste cuvinte. Cei din Filipi i-au trimis ajutoare, iar Apostolul Pavel nu a întârziat să le mulţumească. În cuvintele de mulţumire el a exprimat faptul că s-a obişnuit în orice stare ar fi. Apostolul Pavel a scris că poate totul, dar nu poate singur, ci numai în Cristos care îl întăreşte. Desigur că şi noi putem spune la fel, deoarece Domnul Isus ne întăreşte şi pe noi. El este tăria noastră, iar prin El putem birui totul. Trebuie să învăţăm însă, să fim mulţumiţi cu starea în care Domnul ne-a adus pe fiecare. A învăţă să fii mulţumit, înseamnă a înţelege că Domnul îţi conduce viaţa şi El este Cel care ne rânduieşte viaţa pe acest pământ. Putem noi oare totul? Prin noi înşine nu putem face nimic, dar prin Domnul Isus putem totul. Să ne bizuim pe puterea Lui şi să fim mulţumitori în orice stare ne-ar fi adus Domnul!

14 Septembrie, 2006

Proverbe 14:34

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

Prosperitatea şi bunăstarea unei naţiuni depinde de neprihănirea poporului acelei naţiuni. Ridicarea nivelului de trai depinde de felul de trăire al acelui popor. Păcatul este o disgraţie pentru toate popoarele. Popoarele care tolerează păcatul ajung la disgraţie. Păcatul le aduce ruşine, chiar dacă aparent naţiunile profită pe urma promovării păcatului. Dar, cred că şi neprihănirea personală este tot spre înălţarea individului socotit neprihănit de Dumnezeu. Sunt convins că cei ce stau sub ocrotirea Celui Preaînalt nu au de ce să se ruşineze, ci ruşinaţi trebuie să fie cei care au admis şi admit păcat în viaţa lor. Deşi, lumea se îndreaptă numai spre rău, principiul enunţat de acest verset este încă valabil. Acele naţiuni care se tem de Domnul vor fi înălţate, dar cele ce nu au nici o teamă de Dumnezeu vor fi date de ruşine. Să ne rugăm pentru poporul nostru ca Domnul să aibe milă de toţi şi să-i întoarcă cu faţa de la păcat spre Dumnezeu. Să ne uităm fiecare cu băgare de seamă la căile noastre şi să umblăm în neprihănire pentru a nu fi daţi de ruşine niciodată.

13 Septembrie, 2006

Iacov 3:12

Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.

Apostolul Iacov, fratele Domnului Isus, a scris celor din veacul întâi pentru a-i avertiza împotriva unui curent care nu e prea străin nici astăzi. Potrivit acestui curent nu prea conta cum trăiai, important era să crezi ceva. Iacov nu era convins de o aşa teologie. El vroia să vadă faptele cuiva pentru a-i spune apoi crezul. Credinţa care nu produce fapte bune, este o credinţă moartă. În versetul de astăzi vedem clar acest lucru. Nu se poate ca un smochin să facă măsline, ci el va face ceea ce este, adică smochine. Credincioşii vor rodi ceea ce sunt, nu ceea ce zic că sunt! Viţa produce struguri căci aşa a lăsat-o Creatorul, iar apa sărată nu poate fi dulce niciodată. Cei care au vrut să amestece credinţa cu o viaţă fără rodire, sau cu o rodire străină, s-au înşelat şi se mai înşeală. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să aducem multă roadă bună pentru slava Numelui Său!

12 Septembrie, 2006

Psalmul 33:10-11

Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor , zădărniceşte planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.

Domnul Dumnezeu are control absolut asupra întregului univers, chiar dacă pe pământ se pare că domneşte haosul produs de oamenii care nu-L cunosc pe El. Dumnezeu pune planul Lui în aplicare şi zădărniceşte planurile neamurilor. El le răstoarnă chiar dacă uneori se pare că planurile lor izbutesc. În ultimă instanţă, doar planul Lui Dumnezeu se duce la îndeplinire. Pentru cei care suntem copiii Lui Dumnezeu trebuie să fie o mare încurajare să fim mereu asiguraţi că Dumnezeu este suveran şi că sfaturile Lui rămân pentru veşnicie! El nu are planuri care se schimbă după vremuri şi împrejurări, ci planurile făcute de Dumnezeu Însuşi continuă din generaţie în generaţie! Planul Lui Dumnezeu de mântuire a fost alcătuit înainte de a fi lumea şi ţine în continuare prin toate generaţiile. Planurile oamenilor se gată o dată cu ei, şi uneori chiar mai repede. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu facem planuri fără El, ci în toate planurile noastre să ne aliniem cu planul Lui Dumnezeu, făcând totul numai pentru slava Lui!

11 Septembrie, 2006

Marcu 13:6

Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: Eu sunt Cristosul! Şi vor înşela pe mulţi.

Astăzi se împlinesc cinci ani de la atacul terorist din New York şi Washington. Pământul întreg a fost şocat de acel atac terorist. Astăzi lumea celebrează cu încredere, dar şi cu teamă, ca nu cumva să fie alt atac terorist. În acest context nu este exclus să apară Cristoşi falşi, care pot să înşele pe mulţi. Din toate vremurile au fost din aceia care s-au considerat drept profeţi sau chiar Cristoşi. Nu ştim ce va fi în viitor, dar acum vedem că pământul întreg este pregătit să primească pe un cristos fals, mai repede decât să primească revelaţia Scripturii cu privire la Domnul Isus Cristos. Să ne rugăm ca Domnul să ne păzească să vedem pe vre-un Cristos fals şi să ne ajute să stăm sub autoritatea Domnului Isus, care este cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu! Fie mâna Lui bună şi astăzi cu noi şi cu toţi acei care sunt îndureraţi de pierderea celor dragi în urma atacurilor teroriste de acum cinci ani!

10 Septembrie, 2006

2 Samuel 7:15

Dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

Domnul Dumnezeu a promis lui David şi casei lui, că împărăţia lui va dăinui veşnic, iar harul nu va fi luat niciodată de la el. Chiar dacă urmaşii lui vor face răul, harul Lui Dumnezeu nu se va depărta de la casa lui David. Dumnezeu a făcut acest legământ special cu David, iar Lui Dumnezeu nu I-a părut rău de alegerea şi de legământul făcut! Dumnezeu a ştiut mai dinainte care vor fi căderile lui David şi a copiilor lui. Pentru Dumnezeu nimic nu a fost şi nici nu este vre-o surpriză, El este atotştiutor! Ce mare şoc a fost pentru David când a auzit aceste cuvinte! David a exprimat mirarea lui în rugăciune, dar Dumnezeu nu a trebuit să-i răspundă, deoarece aşa a vrut El să aleagă! El este suveran în alegerea făcută. Dar aşa cum l-a ales pe David, tot aşa ne-a ales şi pe noi, fără nici un merit. Din buna plăcere a voii Sale, Dumnezeu ne-a inclus în Noul Legământ. Noi suntem copiii Lui Dumnezeu, prin credinţă şi ne bucurăm de harul care nu se va depărta nici de la noi. Să mergem cu multă bucurie la casa de închinare şi să-I aducem laudă şi mulţumire pentru că ne-a răscumpărat şi ne-a dat viaţă veşnică!

09 Septembrie, 2006

Efeseni 3:12

În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.

Prin Domnul Isus, Mântuitorul nostru noi am primit prin credinţă eliberarea. Eliberaea a fost mai întâi din moarte, căci eram morţi înainte de mântuire şi apoi, eliberarea a fost din păcat. Păcatul care ne-a robit a fost zdrobit, iar noi am fost eliberaţi. El nu mai are stăpânire asupra noastră. Eliberarea a continuat să ne scape de frica morţii şi ne-a dat încredere să trăim fiecare clipă pentru slava Lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a apropiat din nou de Dumnezeu. Prin păcat, noi am fost separaţi de Dumnezeu, fără să avem dreptul să ne apropiem de El. Prin moartea Domnului Isus, zidul de despărţire ce l-a pus păcatul între noi şi Dumnezeu a fost dărâmat. Noi avem curajul să ne apropiem de Dumnezeu şi El ne este binevoitor. Să ne dăm toate silinţele să trăim prin credinţă în libertatea ce ne-a adus-o Domnul Isus şi prin El să ne apropiem cu încredere de Dumnezeu, Tatăl nostru care ne ia poverile în fiecare zi!

08 Septembrie, 2006

Proverbe 8:35

Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

Înţelepciunea vorbeşte că acei oameni care o găsesc, vor găsi viaţa. Nu încape îndoială că cei ce o găsesc au viaţă, dar viaţa care înţelepciunea o dă este de altă calitate, net superioară vieţii fără înţelepciune! Cei care au gustat din bunătatea Domnului, aceia ştiu să facă diferenţa între o viaţă trăită fără înţelepciune şi una trăită în compania înţelepciunii! Dar Solomon nu a scris doar atât, ci el a continuat să enumere beneficiile găsirii înţelepciunii. Cei ce o găsesc vor căpăta bunăvoinţa Domnului! Ce mare realizare să ai pe Dumnezeu de partea ta şi să nu mai fie nici o vrăjmăşie între Dumnezeu şi tine, ci Domnul să-ţi fie binevoitor! Domnul este atotînţelept, şi deci nu se poate nimeni asemăna cu înţelepciunea Lui, dar nouă, copiilor Lui, Dumnezeu ne-a dat pe Domnul Isus care a devenit înţelepciune pentru noi! El ne învaţă zilnic să ne ferim de tot ce e rău şi să alergăm mereu după înţelepciune. Să nu obosim în căutarea înţelepciunii, ci cu mult curaj să folosim înţelepciunea Lui Dumnezeu în tot ceea ce facem şi azi şi pănă-n slava Lui veşnică!

07 Septembrie, 2006

Filipeni 2:14

Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi şovăieli.

Creştinii fac unele lucruri fără să se plângă, sau fără să argumenteze, dar le fac oare pe toate aşa? Apostolul Pavel a scris celor din Filipi să le facă toate lucrurile fără cârtire şi fără şovăire. A şovăi înseamnă a ezita, sau a fi îndoielnic şi de aceea Apostolul i-a îndemnat să nu facă nimic cu jumătate de măsură, ci tot ceea ce fac să făcă din convingere, cu seriozitate şi fără să renunţe la spiritul de bucurie. Toată epistola către Filipeni e dominată de îndemnul la bucurie, de aceea acest îndemn trebuie luat foarte serios de noi toţi. Orice plângere este cauza unei nemulţumiri, sau a unui spirit de nemulţumire. Orice şovăială sau argumentare vine din nehotărâre, sau neconvingere. Cei ce sunt plini de Duhul Sfânt vor căuta tot mereu să facă toate lucrurile cu o atitudine de multumire şi încredere în Dumnezeu. Cum facem noi ceea ce avem de făcut? Bombănind tot timpul, fiind mereu nemulţumiţi de starea noastră? Cei care citiţi Biblia, aţi putu citi despre cei mai mari cârtitori din istoria biblică: poporul Israel în pustie! Tot timpul aceştia găseau pentru ce să murmure şi să cârtească! Odată s-au săturat de mană, altădată au vrut carne, altădată au vrut să fie la fel ca Moise, sau mai mari ca el! Să ne rugăm Domnului să ne dea un spirit de mulţumire pentru a face tot ce avem de făcut într-un spirit de bucurie şi deplină încredere că tot ce facem, facem spre slava Lui!

06 Septembrie, 2006

Psalmul 145:13

Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.

Psalmistul David a lăudat pe Domnul şi s-a minunat tot timpul de măreţia Lui Dumnezeu şi a împărăţiei Lui. În contrast cu împărăţia lui David sau a altor împăraţi, împărăţia Lui Dumnezeu este veşnică, fără de sfârşit şi de altă natură. Împărăţia Lui Dumnezeu nu se termină după câteva generaţii, ci ea dăinuieşte veşnic! Domnul Isus a predicat pocăinţa, căci împărăţia Lui Dumnezeu era aproape, era gata să fie inaugurată. Din pricina respingerii Domnului Isus de către lumea din vremea Lui, împărăţia nu a mai fost instaurată pe pământ ca şi în cer, ci a fost suspendată pentru o vreme. Rugăciunea noastră este "vie împărăţia Ta!" Noi dorim împărăţia să vină, deoarece acolo va domni neprihănirea şi pentru veci de veci vom domni împreună cu Domnul Isus. Împărăţia Lui nu va fi doborâtă de vre-o altă împărăţie, oricât de puternică ar fi acea împărăţie. Orice ideologie care s-a ridicat şi se va ridica împotriva împărăţiei Lui Dumnezeu, nu va avea sorţi de izbândă, deoarece stăpânirea Lui rămâne în picioare în toate veacurile. Să-I dăm slavă Lui Dumnezeu că ne-a chemat să fim parte din împărăţia Lui. Să trăim cu atenţie şi cu bucurie ca cetăţeni ai împărăţiei Lui Dumnezeu în fiecare zi!

05 Septembrie, 2006

Luca 21:17

Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.

Domnul Isus a spus ucenicilor că viaţa de credinţă nu va fi uşoară şi că atât ei cât şi toţi cei ce vor crede în Numele Lui, vor fi prigoniţi. Lumea nu poate accepta pe cei ce nu-i aparţin. Lumea acceptă doar ce poate controla, dar pe credincioşii Lui Dumnezeu lumea nu-i mai poate controla, deoarece ei sunt sub conducerea Duhului Sfânt. Asta determină ura lumii întregi faţă de cei ce nu urmează principiile lumii, ci ascultă de glasul Evangheliei. Cei care au trăit în primul veac au suferit enorm de mult pentru credinţa lor. La fel şi astăzi în multe părţi ale lumii sunt vânaţi creştinii şi aruncaţi în închisori, sau chiar omorâţi.
Să nu ne mirăm dacă în jurul nostru vor fi din aceia care ne vor urî fără temei! Aşa l-au urât pe Domnul Isus şi aşa ne urăsc şi pe noi. Să nu ne descurajăm, ci să ne încredem pe deplin în Domnul Isus, care ne-a promis că va fi cu noi până la sfârşitul veacului!

04 Septembrie, 2006

Proverbe 19:15

Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic suferă de foame.

Astăzi în America este Labor Day, sau ziua muncii. Neoficial a început toamna în America. Şcolile au început, recoltele se strâng şi chiar dacă afară încă e cald, americanii au intrat în sezonul de toamnă. M-am gândit ca la ziua muncii să medităm ceva cu privire la muncă şi Domnul m-a îndreptat spre acest verset. Cei leneşi irosesc timpul şi pierd bani. Lenea de duce la inactivitate completă. Cufundarea într-un somn adânc mai poate fi înţeleasă ca o stare letargică, când nu vrei să faci nimic. Oamenii care se lasă copleşiţi de lene ajung să nu mai facă nimic productiv pentru ei sau familiile lor. Odată ajuns în starea letargică, omul leneş îşi pierde motivaţia de a mai face ceva folositor, iar sufletul urmează trupul. Dacă trupul nu vrea să funcţioneze, sufletul devine molatic. Rezultatul este trist. Acel om va suferi de foame. Dar nu doar el, ci familia lui va suferi de foame. Să ne rugăm Domnului să ne păzească să fim leneşi. Să nu cădem în somnul letargic al leneviei, ci să lucrăm pentru a înainta împărăţia Lui Dumnezeu. Doar cei care lucrează pot fi exemple pentru alţii, numai ei pot dărui pentru înaintarea Evangheliei, numai ei pot ajuta pe cel care este lipsit, dar nu pe cel leneş! Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioşii din primul veac să fie harnici, fiecare să-şi vadă de lucrul lui şi să nu fie printre cei leneşi. În grădina Eden Dumnezeu l-a pus pe Adam să lucreze. Munca nu este invenţia comunismului sau a sclavagismului, sau a capitalismului, ci este mijlocul pe care Dumnezeu l-a lăsat ca omul să fie productiv, făcând totul pentru slava Lui! Fie ca nici pe plan spiritual să nu cădem în letargie, ci să fim activi în a lucra cu râvnă pentru Împărăţia Lui Dumnezeu.

03 Septembrie, 2006

1 Ioan 4:9

Dragostea Lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.

Dumnezeu nu a iubit numai cu vorba. El nu a dat declaraţii de dragoste care să rămână doar declaraţii, ci dragostea Lui s-a concretizat în trimiterea Domnului Isus în lume. Venirea Domnului Isus pe pământ a însemnat că Dumnezeu vrea ca noi să avem viaţă prin Fiul. EL a venit ca să ne dea viaţa Lui şi prin viaţa Lui noi să putem trăi veşnic. Veşnicia ne va arăta în toată splendoarea această dragoste, dar cât suntem pe pământ, putem gusta din ea şi să trăim! Cei ce suntem copiii Lui Dumnezeu, am primit din dragostea Lui, prin harul credinţei pe care El ne-a dat-o. Crezând în El, avem viaţă veşnică, dar nu numai atât, ci şi viaţa de pe pământ o trăim tot prin El. Noi nu mai trăim, ci Cristos trăieşte în noi. De aceea să fim plini de bucurie că Domnul Isus este cu noi prin orice ar trebui să trecem în viaţa de fiecare zi. Să-I dăm slavă pentru dragostea Lui şi să mergem la casa de rugăciune cu bucuria în inimi pentru a-I cânta laude şi a ne închina înaintea Lui!

02 Septembrie, 2006

Psalmul 138:7

Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mântuieşte.

Psalmistul David a umblat de multe ori în mijlocul strâmtorării. David şi înainte de a fi împărat şi după ce-a fost împărat, a avut momente în care era ţinta mâniei vrăjmaşilor. Dar când era în mijlocul strâmtorării, el simţea că Domnul îi aducea înviorare chiar şi acolo. Mâna Lui Dumnezeu a oprit mânia vrăjmaşilor lui David, iar el a fost izbăvit din orice încercare. Dar aşa cum Domnul a fost cu David, tot aşa este cu fiecare copil al Lui Dumnezeu. Oridecâteori vre-unul din noi trecem prin mijlocul strâmtorării, Domnul ne aduce înviorarea Lui, fie prin Cuvântul Lui pe care-l citim sau auzim, fie prin vre-un copil al Lui Dumnezeu care se lasă folosit de Domnul pentru înviorarea altora. Să ne rugăm ca Domnul să îşi întindă mâna spre mânia vrăjmaşilor copiilor Lui Dumnezeu. Să cerem Domnului ca El să ne izbăvească din orice cursă a celui rău!