31 Octombrie, 2006

2 Petru 3:7

Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

Astăzi mulţi oameni se joacă cu duhurile necurate ale diavolului. Mai în glumă, mai în serios, de la copiii nevinovaţi care aleargă după bomboane, până la închinătorii înaintea Satanei, toţi vor da atenţie deosebită activităţilor demonice. Noi, cei care suntem credincioşi trebuie să ne rugăm cu mare foc ca Dumnezeu să nimicească toate lucrările celui rău. El să dea o direcţie nouă la toţi oamenii care cred în Numele Lui! Să nu ne lăsăm amăgiţi de faptul că pământul încă nu a fost ars. Dumnezeu îl păstrează pentru focul din ziua judecăţii. Va fi o zi când Domnul va judeca lumea după dreptate, de aceea să ne punem viaţa în rânduială şi să trăim cu evlavie în fiecare zi. Să nu lăsăm ca lumea cu şiretlicurile ei să ne departe de la calea cea dreaptă, ci plini de Duhul Lui să trăim pentru slava Lui Dumnezeu în orice vreme!

30 Octombrie, 2006

Psalmul 31:15

Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

Psalmistul David a înţeles că viaţa fiecărui om este în mâna Lui Dumnezeu. Destinul fiecăruia este rânduit de Domnul. Nu venim la întâmplare şi nici nu plecăm de pe pământ la întâmplare, de aceea trebuie să trăim nu la voia întâmplării, ci cu băgare de seamă! Sunt mulţi oameni care cred că ei îşi ţin destinul în mâinile lor, şi nimeni nu se poate amesteca în viaţa lor. Ce amar se înşeală aceştia. Dumnezeu ţine destinul fiecărui om în grija Lui! El singur este Dumnezeu şi nu este alt dumnezeu afară de El. Rugăciunea psalmistului a fost ca Domnul să-l scape de vrăjmaşii şi prigonitorii lui. Cred că şi noi putem să facem o astfel de rugăciune, deşi mare parte din noi nu mai suntem supuşi la aproape nici unul din necazurile lui David. Să ne rugăm ca Domnul să ne facă să înţelegem că destinul nostru e în mâna plină de dragoste a Lui Dumnezeu şi să ne încredem tot mai mult în El!

29 Octombrie, 2006

Romani 8:8

Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă Lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel a scris bisericii din Roma să umble în sfinţenia pe care Dumnezeu a dat-o copiilor Lui. În acest verset, autorul le-a scris să înţeleagă că nu se poate să fie pe placul lui Dumnezeu, dacă Duhul Lui Dumnezeu nu trăieşte în ei. Cei ce au Duhul Lui Dumnezeu nu mai sunt pământeşti, ci ei sunt duhovniceşti, iar cei duhovniceşti sunt plăcuţi Lui Dumnezeu! De ce a scris el aceste cuvinte unei biserici? De ce nu a lăsat Dumnezeu pe Apostolul Pavel să le predice necredincioşilor din afara bisericii? Cred, că din simplu motiv că erau unii în biserică care nu erau ai Lui Cristos. Au fost atunci şi mă tem că astăzi sunt mult mai mulţi aşa-zişi pocăiţi, care deşi merg la biserică, ei tot pământeşti sunt. E ziua Domnului azi, de aceea îndemnul meu este să mergem la Casa de rugăciune şi acolo să ne mărturisim păcatele, să ne pocăim pentru a fi cu adevărat ai Lui Cristos. Cine crede în El va primi Duhul Lui Dumnezeu şi astfel va fi pe placul Lui Dumnezeu. Nu cred că este cineva care nu vrea să fie pe placul Lui Dumnezeu. De aceea să nu ne jucăm cu viaţa de credinţă, ci să o trăim prin Duhul Sfânt în fiecare zi pentru slava Lui Dumnezeu!

28 Octombrie, 2006

Proverbe 28:26

Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.

Înţeleptul ne învaţă să nu ne încredem în inima noastră, adică să nu urmăm ceea ce noi ştim, ci să aşteptăm să ne dea Dumnezeu înţelepciunea care ne va călăuzi pe calea mântuirii. Cel care se încrede în el însuşi, adică cel care-şi pune încrederea în propria-i inimă este socotit ca fiind fără minte. Dar cei care ascultă de Domnul şi sunt copiii Lui Dumnezeu, prin credinţă, acela va umbla mereu după înţelepciune. El nu se va mulţumi cu nimic altceva decât cu înţelepciunea care vine de la Dumnezeu. Ce facem noi oare? Ne încredem noi în inimile noastre? Sau alergăm mereu la Dumnezeu după înţelepciune? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea har ca toţi să alergăm după înţelepciunea care vine de la Dumnezeu şi care ne ajută să fim pe placul Lui în tot ce facem!

27 Ocotmbrie, 2006

Ioan 6:35

Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

Domnul Isus a venit în lume pentru a mântui pe cei pierduţi. El nu a căutat altceva decât să fie în voia Tatălui. Niciodată El nu a vrut să fie şeful Templului sau să conducă vre-o grupare politică sau religioasă din acea vreme. Domnul Isus a vrut doar să facă bine celor care veneau la El după ajutor. În versetul de mai sus, Domnul s-a identificat înaintea audienţei Lui. El le-a spus că El este Pâinea vieţii, adică pâinea care dă viaţa veşnică. Cine vine la Domnul Isus nu va flămânzi niciodată. El este capabil să satisfacă fiecare suflet care se întoarce la El. Cine va crede în El nu va înseta niciodată. Femeia de la fântâna lui Iacov a înţeles acest adevăr când Domnul Isus i-a dat apa vieţii. Vă chem pe toţi cei care nu credeţi în Domnul Isus să veniţi la El cu credinţă şi crezând în El să nu mai flămânziţi sau să insetaţi vre-o dată. Cei care suntem mântuiţi, să-I dăm slavă pentru că ne-a mântuit şi ne-a îmbrăcat în hainele neprihănirii!

26 Octombrie, 2006

Deuteronom 26:16

Astăzi, Domnul Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

Aceste cuvinte au fost spuse de Domnul poporului Israel, când se afla în câmpia Moabului. În acea zi Dumnezeu a reînnoit legământul cu noua generaţie care urma să intre în ţara promisă. Dumnezeu a cerut de la popor o ascultare deplină. Legile şi poruncile Domnului nu trebuiesc îndeplinite superficial, ci din toată inima şi din tot sufletul. Ascultarea de Dumnezeu nu trebuie să fie mecanică, ci trebuie îndeplinită cu angajarea întregii fiinţe. Dumnezeu nu a dorit şi nici nu doreşte ca poporul Lui să asculte în mod robotic de El, ci Dumnezeu doreşte ca poporul Lui să lase pornirile păcătoase şi să se îndrepte cu totul spre Domnul pentru a-I împlini poruncile. Suntem noi aşa de ascultători de Dumnezeu? Am pus noi toată inima şi tot sufletul ca să păzim şi să împlinim toate legile Domnului? Să ne rugăm ca El să ne dea înţelepciune să nu ne asemănăm cu acei oameni care ascultă cum ascultau fariseii, care făceau totul după legea lor, dar fără angajarea inimii. Să ne ajute Domnul ca noi să facem totul cu angajarea întregii personalităţi şi să-L ascultăm pe Domnul în totul totului tot!

25 Octombrie, 2006

Efeseni 4:17

Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor.

Apostolul Pavel a scris celor din Efes să trăiască o viaţă, care să nu se ia deloc după gândirea păgână din jurul lor. Cei care nu L-au cunoscut pe Domnul Isus erau conduşi de gânduri deşarte, inutile, gânduri uşoare, fără greutate. Dar când cineva este mântuit de Cristos, viaţa aceia se schimbă radical, şi odată cu viaţa se schimbă şi comportarea. Felul de trăire al celor credincioşi trebuie să fie diferit de al păgânilor din jurul lor. Nimic din gândirea sau traiul lor nu trebuie împrumutat de către credincioşi. Cei pocăiţi nu se duc după căile celor ce nu-L cunosc şi nu-L cinstesc pe Dumnezeu! Cum e oare trăirea noastră? Ce gânduri ne animă pe noi? Suntem călăuziţi de gândul Lui Cristos, sau ne lăsăm şi noi conduşi de gândirea deşartă a păgânilor din jurul nostru? Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să trăim cu evlavie într-un neam păcătos!

24 Octombrie, 2006

Daniel 11:32

Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.

Profetul Daniel a scris aceste cuvinte pe când era în Babilon. El a văzut viitorul lumii desfăşurat în anumite imagini, care de cele mai multe ori l-au îngrozit pe Daniel. În una din aceste imagini au fost descrişi doar anumiţi oameni, şi anume oameni temători de Dumnezeu. Cei care-L cunosc pe Dumnezeul adevărat vor rămâne tari şi vor face multe isprăvi. Ce har este să-L cunoşti pe Dumnezeu, dar şi mai mare har este să te cunoască Dumnezeu pe tine! Când eşti cunoscut de Dumnezeu, chiar dacă vor fi atacuri majore împotriva ta, vei rămânea tare şi cu ajutorul Lui vei face mari isprăvi. Să nu ne lăsăm amăgiţi de ideea cunoaşterii despre Dumnezeu, ci să facem totul pentru a-L cunoaşte tot mai bine pe Cel ce ne-a dat viaţa şi zilnic ne poartă în carul Lui de biruinţă! Când vor veni zile grele şi ispite de tot felul, El va fi Acela care ne va ajuta să rămânem tari şi să realizăm lucrări mari pentru slava Lui Dumnezeu!

23 Ocotmbrie, 2006

1 Corinteni 3:6

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească!

Slujba Apostolului Pavel a fost să samene Cuvântul Lui Dumnezeu. Oriunde s-a dus, el a semănat în inimile oamenilor vestea bună că există mântuire prin Harul adus de Domnul Isus. Când cei din Corint au avut neclarităţi cu privire la rolul lor, Apostolul Pavel a clarificat pentru toţi că el şi Apolo nu au fost în competiţie, ci amândoi au lucrat împreună pentru creşterea lor în Cristos. Apostolul Pavel a semănat, iar Apolo le-a explicat Scripturile, explicaţie ce i-a ajutat pe cei din Corint să se hrănească, dar Cel ce a dat creşterea a fost Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate face pe cineva să crească spiritual. Învăţătorii fac doar partea lor de a semăna şi de a uda, dar creşterea o dă numai Dumnezeu. Toţi cei care fac astăzi lucrarea Lui Dumnezeu sunt într-una din cele două categorii, ori seamnă, ori udă. Nici unii şi nici alţii nu sunt importanţi, ci important este numai Dumnezeu care de fapt face toată creşterea. Nu ştiu în ce slujbă sunteţi cei care citiţi aceste rânduri, dar mă rog ca El să ne ajute pe toţi credincioşii să semănăm Cuvântul Lui Dumnezeu la cât mai multi oameni. Cei care ştiţi să udaţi ca Apolo, faceţi-o cu bucurie în suflet, aşteptând cu răbdare ca Domnul să dea creşterea!

22 Octombrie, 2006

Isaia 35:8

Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.

În plină pustie, Dumnezeu va croi o cale, un drum, dar nu un drum oarecare, ci Calea cea sfântă! Calea va duce spre Sion, spre locul locuinţei prezenţei Lui Dumnezeu, de aceea calea va purta numele frumos de Calea sfântă. Si calea pe care Domnul Isus a deschis-o, adică calea îngustă care duce spre Sionul de sus, poate fi numită Calea sfântă, deoarece pe ea sunt acei care au fost sfinţiţi prin credinţă în Domnul Isus Cristos. Calea spre Sion sau spre Noul Sion nu este pentru cei necuraţi, ci doar pentru cei care au fost spălaţi de necurăţiile lor. Cei care vor să meargă pe calea îngustă purtând tot vechile haine, se înşeală. Ei vor avea doar impresia că sunt în drum spre Sion, dar de fapt ei merg în sens invers, departe de Sion. Să-I mulţumim Domnului că ne-a mântuit, ne-a spălat de orice nelegiuire şi ne-a pus pe Calea cea sfântă. Să ne dăm silinţele să fim mereu curaţi şi să ducem sfinţirea noastră până la capăt. Să-I dăm slavă pentru că nu ne lasă să ne rătăcim, ci prin Duhul Sfânt ne ajută să ajungem cu bine la ţintă!

21 Octombrie, 2006

Matei 24:35

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Domnul Isus a vorbit despre venirea Sa în slavă, iar în contextul acesta a spus că, deşi cerul şi pământul vor trece, cuvintele Lui nu vor trece, ci vor rămâne veşnic! Aşa cum s-a spus despre Cuvântul Lui Dumnezeu în cartea Psalmilor, tot aşa se poate spune şi despre cuvintele Domnului Isus. Cuvintele Domnului Isus nu au fost cu nimic mai prejos decât cuvintele Lui Dumnezeu. Ucenicii au luat cuvintele Domnului Isus şi le-au răspândit în toată lumea. S-au schimbat imperii şi împărăţii, dar Cuvântul Domnului a rămas tot în picioare. De ce oare nu preţuim mai mult Cuvântul Domnului? De ce în multe cazuri ne luăm după cuvintele noastre sau ale altor oameni, dar nu după ale Lui Dumnezeu? De ce e atât de neglijat de mulţi creştini? Mă tem că mulţi nu cunosc puterea şi valoarea cuvintelor Domnului Isus. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece! Să ne rugăm Domnului să ne ierte că nu am preţuit îndeajuns cuvintele Lui, şi să-L rugăm să ne ajute să citim şi să ascultăm Cuvântul Lui cu mai multă râvnă şi atenţie!

20 Octombrie, 2006

Psalmul 119:125

Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.

Psalmistul a înţeles că numai Dumnezeu ne poate da pricepere, sau discernământ. Putem învăţa mult în această lume, dar priceperea, adică capacitatea de a aplica învăţătura la locul şi timpul potrivit, vine numai de la Dumnezeu. Cheia că să primim pricepere de la Dumnezeu este să fim robii Lui! Psalmistul a declarat la început, că el este robul Lui Dumnezeu, şi numai după aceea a cerut discernământ pentru a cunoaşte învăţăturile Lui Dumnezeu. Toţi sfinţii din Vechiul Testament au fost robii Lui Dumnezeu. În Noul Testament, Dumnezeu a trimis pe Domnul Isus pentru a ne face copiii Lui. Tuturor celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copiii Lui Dumnezeu. Dacă robii au avut dreptul să ceară pricepere de la Dumnezeu, cu atât mai mult trebuie noi, ca şi copii ai Lui Dumnezeu, să cerem zilnic pricepere pentru a înţelege învăţăturile Lui Dumnezeu. Cuvântul Lui Dumnezeu este închis pentru cei care nu-l cred. Ei îl pot citi dar nu le ajută la nimic. Cei care sunt născuţi din Dumnezeu au pricepere şi pricep prin Duhul Sfânt ce a vrut Dumnezeu să le comunice. Să ne rugăm şi noi ca El să ne dea pricepere pentru a înţelege şi a pune în practică toate învăţăturile Domnului!

19 Octombrie, 2006

2 Corinteni 4:16

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.

Deşi a fost o viaţă grea pe care Apostolul Pavel a dus-o, el nu s-a plâns, ci a fost confident că necazurile fac bine. Chiar dacă necazurile duc la disperare, pe apostolul Pavel nu au reuşit să-l ducă la panică, ci l-au fortificat mai tare. Oboseala despre care apostolul a vorbit, nu este osteneala după o zi de lucru, ci este vorba de osteneala care venea după ani de lucrare printre neamuri. El nu era gata să pună armele jos, ci era parcă gata de atac. Rezultatul a fost magnific. Chiar dacă omul de afară se ofileşte omul dinăuntru se înnoieşte în fiecare zi. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute şi pe noi să creştem zi de zi în asemănarea cu Domnul Isus. Să nu ne lăsăm nici noi doborâţi de oboseală, ci să lucrăm cu râvnă pentru Cel ce şi-a dat viaţa pentru noi. Să-L rugăm pe El să ne înnoiască şi pe noi în fiecare zi!

18 Octombrie, 2006

Psalmul 33:21

Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.

Psalmistul a vorbit în numele poporului Lui Dumnezeu, adică poporul Israel. Poporul Lui Dumnezeu îşi găseşte plăcerea şi bucuria în Dumnezeu! Aceştia au gustat ce bun este Domnul şi ei nu mai caută bucuria lor în altă parte. Încrederea copiilor Lui Dumnezeu a fost şi este tare în Numele Domnului. Ei nu se lasă de Domnul orice-ar veni asupra lor. Ce fel de oameni au fost aceia? La fel ca şi noi! Avem noi oare bucuria noastră ancorată în vre-o propteală omenească, sau încrederea noastră la fel ca a psalmistului este în Numele sfânt al Domnului? Cei care îşi pun bucuria în Domnul nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi daţi cei ce-L părăsesc fără temei. Să ne rugăm Domnului ca El să ne facă pe toţi aleşii Lui să fim plini de bucurie că suntem mântuiţi şi zilnic El ne poartă poverile. Să nu ne uităm la lume şi la lucrurile din lume ca de acolo să ne vină bucuria, ci toată plăcerea şi bucuria noastră să fie de la El şi în El!

17 Octombrie, 2006

Luca 6:44

Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.

Domnul Isus a spus ucenicilor să nu încerce să facă schimbări superficiale ca şi oamenii religioşi din acea vreme. Mulţi credeau şi mai cred şi acum, că făcând câteva schimbări este suficient pentru a fi primit de Dumnezeu în împărăţia Lui. Domnul Isus a mers mult mai adânc şi a spus că nu poate un pom bun să facă rod rău şi nici un pom rău să facă rod bun. Cei ce au fost născuţi din nou, au devenit prin credinţă pomi buni, iar rodul lor trebuie să fie bun. Nu are cum să mai fie rău. Dacă rodul încă este rău, atunci înseamnă că pomul este rău. Nimeni care nu a primit pe Domnul Isus ca mântuitor, să nu se aştepte să facă rod bun, care să fie primit de Dumnezeu. Chiar dacă spinul şi smochinul cresc pe aproape, nu vei găsi niciodată smochine în spini şi nici struguri în mărăcini. Smochinele se vor găsi în smochin, iar strugurii vor fi pe viţa de vie. Creştinismul adevărat va produce oameni autentici, care vor avea rodul lor la vremea potrivită, şi va fi un rod bun. Să ne rugăm Domnului ca El să ne lumineze viaţa noastră, pentru ca noi să înţelegem ce înseamnă să fim pomi buni şi să aducem rod bun întotdeauna pentru slava Lui veşnică!

16 Octombrie, 2006

Rut 2:12

Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti.

Aceste cuvinte au fost spuse de Boaz către Rut când s-au întâlnit prima dată. Boaz a observat hărnicia acestei tinere şi seriozitatea ei şi de aceea i-a urat ca Domnul să o răsplătească pentru tot ce-a făcut ea pentru Naomi. Mai mult decât atât, Boaz a înţeles că Rut când a venit la Betleem, a venit sub aripile ocrotitoare ale Dumnezeului lui Israel. Ce cuvinte frumoase şi ce profunde! Ca o mică pasăre, Rut a venit sub aripile ocrotitoare ale Lui Dumnezeu! La fel şi noi am fost ocrotiţi de Dumnezeu, ba chiar mai mult am fost adoptaţi în familia Lui. Prin Domnul Isus, noi am fost aduşi din starea de străini şi fără drept de cetăţenie în Israel, să fim parte din casa Lui Dumnezeu! Să învăţăm de la Boaz să înţelegem pe cei din jurul nostru şi să ne identificăm cu cei care vin la adăpostul aripilor Lui Dumnezeu. Cei din Betleem au văzut doar ce-a făcut Rut pentru Naomi, dar Boaz a văzut mai mult şi anume, a văzut abandonarea idolatriei din Moab şi acceptarea monoteismului din Israel. Să ne ajute Domnul să fim şi noi ca Boaz şi ca Rut, încrezători în Dumnezeu chiar şi în cele mai vitrege situaţii. Să-L binecuvântăm pe Domnul că ne-a făcut copiii Lui şi să-L rugăm să ne ajute să trăim frumos pentru slava Lui în orice vreme!

15 Octombrie, 2006

Efeseni 1:3

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos.

Apostolul Pavel a scris bisericii din Efes pentru a le arăta ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei în Domnul Isus. Viaţa creştină îşi are izvorul în Domnul Isus, Fiul Lui Dumnezeu, şi de aceea apostolul Pavel îşi exprimă mulţumirea pentru tot ce se află în El. Numai Dumnezeu este vrednic de laudă, numai El merită toată închinarea noastră, de aceea apostolul Pavel a binecuvântat pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările spirituale primite în Domnul Isus. Darurile Lui Dumnezeu pentru biserică sunt de natură spirituală deoarece ele sunt comunicate prin Duhul Sfânt. Darurile au fost asigurate deja în locurile cereşti, în Domnul Isus, fără ca cineva să poată să mai schimbe ceva. Cei binecuvântaţi rămân pe veci binecuvântaţi El a biruit orice vrăjmaş, aşa că locurile cereşti îi aparţin Lui în exclusivitate. El are toată puterea, în cer şi pe pământ! Să mergem şi astăzi în casa de rugăciune pentru a-L onora pe Dumnezeu pentru aşa har de a fi răscumpăraţi şi binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti prin Domnul Isus. Să fim plini de bucurie şi să-L glorificăm pe Dumnezeu pentru planul Lui măreţ de mântuire prin care noi am fost îmbogăţiţi în toate privinţele!

14 Octombrie, 2006

Isaia 43:25

Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.

Domnul Dumnezeu a vorbit lui Isaia şi i-a spus să dea asigurări poporului Lui Dumnezeu că nu este nimeni ca Dumnezeul lor! El a şters şi va sterge orice fărădelege. Dumnezeu nu-Şi va mai aduce aminte de păcatele poporului Israel. Ce cuvinte pline de har! Biserica Lui Dumnezeu are fărădelegile şterse, iar Dumnezeu nu-Şi mai aduce aminte de păcatele noastre. Pentru Numele Lui mare, şi pentru Jertfa Domnului Isus, Dumnezeu va continua să ierte pe cei care sunt copiii Lui, chemaţi prin har la slava Lui veşnică! Dragul meu cititor, ai tu păcatele iertate? Ai garanţia că Dumnezeu nu-Şi mai aduce aminte de păcatele tale? Dacă nu, atunci cheamă-L şi El îţi va şterge orice vină, orice fărădelege din viaţa ta. Dacă însă ai fost curăţit şi spălat de păcate, atunci dă-I slavă pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit şi ne iubeşte mereu. Să spunem la toţi oamenii despre Cel ce şterge fărădelegea şi nu-Şi mai aduce aminte de păcate când cineva se întoarce cu adevărat la El!

13 Octombrie, 2006

Ioan 12:43

Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava Lui Dumnezeu.

Mulţi dintre fruntaşii poporului Israel, care au crezut în Domnul Isus, nu au avut curajul să mărturisească public acest lucru pentru a nu fi daţi afară din sinagogă. Ioan a scris comentariul acesta, pentru a arăta căfruntaşii au refuzat să se identifice cu Domnul Isus tocmai pentru faptul că au iubit slava oamenilor mai mult decât slava Lui Dumnezeu. La mulţi le-a fost frică să se identifice cu Domnul Isus, deoarece era un mare risc să fi declarat duşman al poporului. Ce fac oare oamenii din vremea noastră? Ce fac cei care cred în Domnul Isus? Se identifică ei oare cu El în toate lucrurile, sau mai sunt momente când slava oamenilor e mai importantă decât slava Lui Dumnezeu? Ce fac eu şi tu? Suntem noi dornici după slava Lui Dumnezeu sau ne interesează slava care ne-o dau oamenii? Slava oamenilor e trecătoare, dar slava Lui Dumnezeu este veşnică! Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să-L mărturisim oridecâteori avem ocazia, fără frică sau ruşine. Să fim căutători după slava Lui Dumnezeu în tot ce facem şi spunem!

12 Octombrie, 2006

1 Împăraţi 3:5

La Gabaon, Domnul s-a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: Cere ce vrei să-ţi dau.

La scurt timp după ce Solomon a ajuns împărat peste Israel, Dumnezeu a venit la el cu cea mai puternică ofertă pentru un muritor şi anume i-a spus să ceară orice doreşte şi Dumnezeu îi va da. Dumnezeu nu a glumit cu Solomon, ci cu adevărat i-a făcut o ofertă foarte serioasă. Într-adevăr Dumnezeu a vrut să-i dea lui Solomon orice acesta ar fi cerut. În aceste cuvinte se vede cât de mare şi generos este Dumnezeu! El nu se dă înapoi de la a face oferte care din punct de vedere omenesc sunt imposibile! El are toată puterea în cer şi pe pământ, aşa că oferta Lui nu a fost numai vorbă, căci Solomon nu s-a îndoit de loc de validitatea ofertei. El a luat-o foarte serios, exact cum i s-a oferit. Ştim cu toţii că Solomon a cerut înţelepciune, iar Dumnezeu ca răsplată pentru cererea lui neobişnuită, i-a dat mult mai mult. Domnul Isus ne-a făcut şi nouă aceeaşi ofertă. El a spus că noi putem cere orice vom vrea în Numele Lui! El, Domnul Isus este Mijlocitorul care mijloceşte la Tatăl pentru noi. Să-I mulţumim pentru oferta Lui de a mijloci pentru noi la Tatăl şi de a ne răspunde la rugăciunile care sunt după voia Lui. Să ne ajute Domnul să trăim în totală dependenţă de El!

11 Octombrie, 2006

1 Ioan 5:12

Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul Lui Dumnezeu n-are viaţa.

Poate fi ceva mai simplu, mai clar şi totuşi aşa de profund? Credincioşii din vremea Apostolului Ioan s-au confruntat cu anumite curente care spuneau că Isus nu a venit în trup, apoi că nu a înviat în trup, sau altele de genul acesta. De aceea Apostolul Ioan le-a scris acestor credincioşi care trebuiau zilnic să fie atenţi să vadă cine este şi cine nu este cu adevărat credincios Lui Dumnezeu. El a primit de la Duhul Sfânt înştiinţarea că cine are pe Fiul, are viaţa. Domnul Isus a spus despre El că este Calea, Adevărul şi Viaţa, deci e numai normal ca cine-L are pe Domnul Isus să aibe viaţa. La fel de normal este ca cei ce nu-L au pe Domnul Isus, ceice nu cred în El, să nu aibe viaţa. Întrebarea este în ce categorie suntem noi? Dacă avem pe Fiul, atunci viaţa este a noastră. Dar dacă nu suntem siguri, atunci trebuie să mergem prin credinţă, la locul de unde am plecat! Să nu ne înşelăm crezând că-L avem pe Fiul şi în realitate să nu-L avem. Cine are pe Fiul îşi dă toate silinţele să trăiască la fel ca Domnul Isus. Mă rog Domnului ca toţi cei ce citesc aceste rânduri să aibe viaţa!

10 Octombrie, 2006

Ieremia 10:2

Aşa vorbeşte Domnul : Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.

Profetul Ieremia a chemat poporul Israel la pocăinţă. Israelul s-a luat după felul de vieţuire al neamurilor. Au adoptat zeităţile acestora şi se închinau la tot felul de dumnezei străini. Dumnezeu i-a avertizat să nu se ia după neamurile din mijlocul lor, dar israeliţii nu au ascultat şi au fost duşi în robia Asiriană. Iuda, împărăţia de sud nu era departe de a urma aceeaşi cale. De aceea Ieremia încerca să-i trezească spunându-le să nu se ia după nimic din ceea ce neamurile au căutat. Este oare situaţia creştinilor de azi diferită? Apostolul Pavel a scris cuvinte foarte asemănătoare în Romani, îndemnându-ne să nu ne potrivim chipului acestui veac. Suntem noi oare tot ca şi poporul Israel care nu a ascultat? Să ne rugăm Domnului ca El să ne păzească de a ne lua după felul de vieţuire al neamurilor împrumutându-le obiceiurile. Să nu învăţăm nimic de la lume, ci să luăm învăţătură doar din Cuvântul Lui Dumnezeu!

09 Octombrie, 2006

Tit 3:5

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

Apostolul Pavel a fost aşa de clar când a exprimat originea mântuirii. Pentru el nu a fost nici o umbră de îndoială că omul nu a avut nici un merit la mântuire. Dumnezeu ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în neprihănire! Nu, ci El ne-a mântuit pentru îndurarea Lui. Dumnezeu a avut milă de noi şi ne-a dat mântuirea în dar. El a făcut mântuirea prin spălarea naşterii din nou. Sângele Domnului Isus a făcut spălarea naşterii din nou. Duhul Sfânt a adus înnoirea în vieţile copiilor Lui Dumnezeu, facând viaţa lor o făptură nouă. Ce har să fim aleşii Lui, aleşi prin har nu prin fapte! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să preţuim faptul că suntem mântuiţii Lui şi să ducem mântuirea noastră până la capăt cu frică şi cutremur! Să nu lăsăm nici un gând de mândrie ca şi cum noi am fi făcut ceva, ci să aducem mereu slavă Lui Dumnezeu pentru harul Lui!

08 Octombrie, 2006

Osea 10:12

Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.

Poporul Lui Dumnezeu a păcătuit, iar profetul Osea a fost trimis de Domnul să-i cheme înapoi la El. Osea le-a spus că viaţa lor trebuie să se schimbe şi că trebuie să samene potrivit cu neprihănirea, adică să răspândească în jurul lor fapte neprihănite. Atunci va veni îndurarea Lui Dumnezeu peste ei. Secerişul lor va fi după mila şi îndurarea Lui Dumnezeu! Toţi cei ce seamănă potrivit cu neprihănirea nu vor fi lipsiţi de îndurarea Lui Dumnezeu. Chemarea profetului a fost ca ei să desţelenească un ogor nou, adică un teren care nu a mai fost arat. Desţelenirea noilor ogoare nu a fost şi nu este un lucru uşor. La fel de greu a fost pentru copiii Lui Dumnezeu să-şi schimbe viaţa. Ei s-au obişnuit cu stilul de viaţă uşoară, dar Domnul i-a chemat la lucrarea unui nou ogor. Dumnezeu le-a cerut să se lase de cel vechi şi să pornească pe un drum nou, drumul căutării Lui Dumnezeu. Peste desţelenirea noastră plouă Dumnezeu mântuirea Lui. Doar ploaia Lui aduce binecuvântarea. Să mergem şi astăzi la casa de rugăciune pentru a căuta pe Domnul cu toată inima şi a începe o viaţă nouă de pocăinţă adevărată!

07 Octombrie, 2006

1 Ioan 3:7

Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.

Apostolul Ioan a scris cu atâta duioşie celor din vremea lui pentru a-i avertiza să nu se lase duşi în rătăcire. De la început, Creştinismul a fost mereu atacat, atât dinlăuntru cât şi din afară. Învăţători cu învăţături false, prigonitori cu ură, toţi au lovit şi încă lovesc biserica Lui Dumnezeu. Apostolul le-a scris credincioşilor din secolul întâi să nu se lase înşelaţi! Şi o bună metodă să nu fi înşelat, este să verifici felul de trai al cui vrea să te înveţe! Dacă învăţătorul trăieşte în neprihănire, atunci este neprihănit ca şi Domnul Isus! Dar, dacă el trăieşte în păcat, atunci este de la cel rău şi tu trebuie să stai de-o parte de astfel de oameni! Domnul Isus a spus că pe prorocii mincinoşi îi putem cunoaşte după roadele lor şi Ioan spune acelaşi lucru aici. Dacă în lumea lui Ioan au apărut înşelători, cât de mulţi or fi astăzi? Suntem noi oare atenţi să nu fim înşelaţi? Avem noi mintea trează şi duhul atent să nu fim duşi în rătăcire? Să ne rugăm Domnului ca El să ne lumineze mintea şi să fim mereu în alertă pentru a nu fi înşelaţi! Să fim atenţi să nu ne înşelăm singuri! Să nu credem că dacă noi suntem mântuiţi putem trăi în păcat! Nu, ci noi trebuie să trăim în neprihănire, după cum Domnul nostru este neprihănit!

06 Octombrie, 2006

Psalmul 30:4

Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt!

Împăratul David a dedicat acest psalm pentru sfinţirea Casei Domnului. Casa nu era încă ridicată când el a scris psalmul, dar dorinţa lui a fost să îndemne poporul Lui Dumnezeu la a-L lăuda pe Dumnezeu. Din vremuri străvechi, poporul Lui Dumnezeu a cântat în cinstea Lui. Cântarea a fost şi este metoda cea mai populară de închinare înaintea Lui Dumnezeu. Cei iubiţi de Domnul sunt toţi credincioşii. Dumnezeu ne-a iubit aşa de mult încât ne-a răscumpărat şi ne-a dat viaţă veşnică. În inimile noastre, Dumnezeu a turnat dragostea Lui Dumnezeu, dragoste care ne învaţă să cântăm şi să mărim Numele Lui Dumnezeu în fiecare zi. Fie ca toţi să mărim pe Domnul prin laudele noastre şi să nu uităm niciodată că suntem iubiţii Lui. Să-I fim credincioşi în fiecare zi până-n ziua când vom fi cu El în slavă şi când de fapt, Îl vom onora şi vom lăuda cu adevărat Numele Lui cel Sfânt!

05 Octombrie, 2006

Luca 12:26

Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?

Domnul Isus a întrebat pe ucenicii Lui dacă ei îşi pot lungi viaţa lor. Dar nici nu a aşteptat răspuns, căci El ştia că nimeni nu poate adăuga nici măcar un cot la lungimea vieţii pe care Dumnezeu o stabileşte, şi apoi i-a întrebat întrebarea din textul de mai sus. Lungimea vieţii privită din perspectiva Domnului Isus este un lucru aşa de mic. El le-a spus ucenicilor că ei nu pot face nici cel mai mic lucru, adică că ei nu au autoritate asupra vieţii pe care o trăiesc! Cred că întrebarea Domnului Isus a vrut să arate ucenicilor că nu are rost să se îngrijoreze de nimic, căci oricât s-ar îngrijora cineva, tot nu se schimbă nimic! La urma urmei de ce se îngrijorează oamenii? Teama de viitor, de necunoscut duce la îngrijorare. Dar nu suntem noi cei care conducem viaţa, ci Dumnezeu ne conduce şi El deja cunoaşte viitorul! Apoi oamenii se îngrijorează de mâncare, de îmbrăcăminte, de un loc de locuit şi unul de muncă. La toate acestea Domnul Isus le-a spus că nu are rost să se îngrijoreze, deoarece Tatăl din Cer le va purta de grijă, săturându-i şi îmbrăcându-i mai mult şi mai frumos decât pe crinii de pe câmp şi chiar mai mult decât Solomon! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea credinţă, singurul antidot pentru îngrijorare, pentru ca în orice împrejurare să ne încredem în El!

04 Octombrie, 2006

Isaia 6:1

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul sezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

Profetul Isaia a primit cea mai înaltă revelaţie pe care o poate avea cineva pe partea asta de lume. El nu dă detalii unde se afla el când a văzut pe Domnul. A fost oare în templu sau acasă la el? Nu cred că este important unde s-a aflat Isaia, ci important este faptul că el l-a văzut pe Domnul. Nu ni se dau detalii decât de poziţia şi magnitudinea Lui Dumnezeu, dar ni se spune că scaunul de domnie era foarte înalt, iar poalele mantiei Lui coborau până jos în templul din Ierusalim. Unii comentatori cred că a fost vorba de templul din cer. Limbajul este destul de fluid, încât Isaia nu face distincţia dintre templul sau altarul din cer şi templul sau altarul din Ierusalim. Împăratul lui Iuda a murit. Situaţia politică şi religioasă nu erau deloc bune. Dar în mijlocul acelei furtuni, Isaia a avut harul să-L vadă pe Domnul! Cred că Isaia nici pe jumătate nu ne-a scris din ceea ce a văzut în această vedenie. Ce ne-a scris însă este suficient să spunem şi noi ceea ce serafimii spuneau neîncetat: sfânt, sfânt, sfânt este Domnul! Mare şi înălţat este Domnul, dar aproape de noi în fiecare clipă. Dumnezeu nu este doar înălţat pe un scaun de domnie foarte înalt, ci El este în templul nostru, aproape de noi în orice situaţie ne-am afla. Să ne încredem în El în orice situaţie şi să nu uităm că, deşi El este Dumnezeu peste tot universul, El este lângă noi să ne mângâie şi să ne poarte până la sfârşit!

03 Octombrie, 2006

1 Petru 1:24-25

Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul , care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Apostolul Petru a înţeles prin Duhul Sfânt cât de trecători suntem pe acest pământ. Oricine, oricât de tare s-ar ţinea, într-o zi va trebui să plece de pe acest pământ. Pământul nu-i locul nostru veşnic, ci este doar o gară unde stăm puţin şi apoi plecăm mai departe în veşnica împărăţie a Lui Dumnezeu. Omul este ca iarba şi oricare ne-ar fi slava pe acest pământ nu este mai mult decât floarea ierbii, care se scutură aşa de uşor. Când iarba se usucă, floarea ei cade jos. Dar în contrast cu scurtimea vieţii, stă Cuvântul Lui Dumnezeu, Cuvânt care este veşnic. Domnul Isus a spus că o să treacă şi cerul şi pământul, dar Cuvintele Lui vor rămâne în veac! Ce har să avem aşa un Cuvânt veşnic în viaţa noastră. Să ne gândim serios la viaţa noastră şi să ne pregătim, ca atunci când Domnul ne cheamă să fim gata. Domnul să aibe milă de noi, şi să ne ajute să ne dăm seama cât de trecători suntem şi să ne întoarcem la Domnul până nu vine vremea sfârşitului!

02 Octombrie, 2006

Psalmul 94:19

Când gânduri negre se frământă înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.

De multe ori vin gânduri negre în inimile celor credincioşi, dar nu trebie lăsate acolo, ci ele trebuie înlocuite cu gândul Lui Cristos. Cei care umblă prin Duhul şi trăiesc în strânsă legătură cu Domnul prin Cuvântul Lui, aceia nu vor da voie gândurilor negre să-şi facă cuib în ei, ci vor pleca fiind înlocuite de înviorarea care o aduce Dumnezeu în acel suflet. Sunt convins că mulţi sunt încercaţi de gânduri negre şi mulţi sunt chiar copleşiţi de întunecimea lor. Poate fi o situaţie neplăcută în familie, sau la locul de muncă, ori în alte situaţii. Oricare ar fi situaţia, Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune că Dumnezeu ne înviorează sufletul! El are puterea de a alunga întunericul din viaţa noastră şi prin harul Lui ne înviorează! Începem o nouă săptămână, de aceea să-I cerem Domnului să ne dea înviorarea Lui pentru a fi de folos altora din jurul nostru care poate sunt încercaţi de gânduri negre. Domnul să fie slăvit că El ne aduce înviorare şi ne conduce la ape de odihnă din pricina Numelui Său!