01 Decembrie, 2006

Luca 12:40

Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi!

Domnul Isus a avertizat pe ucenicii Lui în repetate rânduri că după ce va pleca de la ei, El se va întoarce. Promisiunea Lui este reală. El nu a minţit niciodată pe ucenicii Lui şi numele Lui este Adevărul! Despre ziua revenirii Lui, Domnul Isus a vorbit în multe feluri, dar de fiecare dată le-a dat de înţeles că nimeni nu ştie când va fi acea zi. De fapt înainte de a se înălţa la cer, Domnul Isus a spus ucenicilor să nu se ocupe cu “vremuri şi soroace,” ci să fie martorii Lui în toată lumea. În acest verset, Domnul Isus a făcut o avertizare că El va veni. El a spus ucenicilor să fie gata. A fi gata înseamnă a avea viaţa pusă în rânduială cu Domnul, adică să fi copilul Lui Dumnezeu. A fi copilul Lui Dumnezeu înseamnă că păcatele ţi-au fost iertate, şi nu e nimic care să te împiedice la venirea Lui să fi luat cu Domnul. Fiul Omului va veni în ceasul în care nu ne gândim. Deşi, s-au făcut multe preziceri şi încă se fac, Domnul Isus a spus că El va veni când nu ne gândim. Asta arată că mulţi vor fi total nepregătiţi la venirea Lui. Dacă cel puţin ar gândi oamenii la venirea Lui, poate că s-ar pregăti în vre-un fel, dar cei mai mulţi nici nu se gândesc la aşa ceva. Cum suntem noi care ne numim copiii Lui Dumnezeu? Suntem noi plini de bucurie şi anticipaţie că El vine? Nu cumva rutina zilnică ne-a tocit şi nouă exuberanţa aşteptării? Nu cumva gândim că dacă nu a venit până acum, poate nu mai vine, şi şi-a schimbat planurile? Să ne rugăm ca El să ne dea înţelepciune să fim gata în orice vreme. Fie că vine sau nu vine azi, atitudinea şi starea noastră să fie de anticipare, “noi aşteptăm pe Domnul şi vrem să fim gata când El va veni!”

30 Noiembrie, 2006

Isaia 25:1

Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.

Profetul Isaia a recunoscut că Dumnezeu a făcut lucruri minunate. Dumnezeu este măreţ şi minunat, de aceea lucrările Lui sunt minunate. Isaia a avut o legătură specială cu Dumnezeu; el era legat personal de Domnul şi de aceea lăuda şi înălţa Numele Lui Dumnezeu. Isaia a recunoscut că viaţa lui şi a poporului său, era condusă după planul veşnic a Lui Dumnezeu. Nu erau pradă şansei, ci mâna bună a Lui Dumnezeu i-a condus. Planurile Lui Dumnezeu nu sunt planuri făcute la repezeală sau negândite, ci toate au fost făcute mai dinainte! Aşa ne-a ales pe noi, înainte de a fi lumea. Aşa a lucrat Dumnezeu întotdeauna! Planurile făcute de Dumnezeu s-au împlinit cu credincioşie! Slavă Lui Dumnezeu! Prietenul meu, poţi spune şi tu ca Isaia că Domnul este Dumnezeul tău? Dragul meu frate credincios, vorbim noi aşa de frumos şi de intim despre Dumnezeul nostru? Suntem noi gată să înălţăm Numele Lui? Uitându-ne înapoi, nu vedem şi noi lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi? Planurile făcute cu atâta gingăşie pentru noi, le vedem oare împlinite? Pentru Isaia, chiar dacă el trebuia să vorbească despre pedepse şi robie, Dumnezeu era al Lui şi-şi împlinea planul cu credincioşie! Facă Domnul ca noi toţi să-L avem pe Dumnezeu ca Tată al nostru şi zilnic să înălţăm Numele Lui văzând lucrurile minunate pe care El le-a făcut şi le face pentru noi!

29 Noiembrie, 2006

1 Corinteni 13:9

Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte.

Ce mare adevăr este exprimat în acest scurt verset! Cu toată cunoştiinţa, totuşi cât de puţin ştim! Cât de superficială şi imperfectă este cunoaşterea noastră! Cât de puţin cunoaştem din adevărul Acelui, care se numeşte El Însuşi Adevărul! Totdeauna va fi mai mult decât noi ştim. Adevărul Lui Dumnezeu e aşa de mare şi noi cunoaştem doar parte din el. Atâta timp cât suntem pe partea aceasta de lume, cât trăim în acest trup, vom cunoaşte doar în parte. Partea ce-o cunoaştem e bună, dar mai este ceva. Dincolo de noi şi cunoaşterea noastră, există absolutul lui Dumnezeu! Câte conflicte s-ar fi evitat în lumea noastră, dacă oamenii ar fi cunoscut mai bine adevărul?! Câte familii nu ar fi rămas intacte, dacă ar fi cunoscut mai mult pe Dumnezeu?! Pavel s-a referit la cunoaşterea tainelor Lui Dumnezeu şi la proclamarea lor. Cine e îndeajuns pentru ele? Cine poate să le pătrundă numărul care este aşa de mare? Pe partea aceasta de lume “vedem ca într-o oglindă întunecată,” acum totul este încă tainic pentru noi în comparaţie cu ziua când umbrele ignoranţei noastre vor dispare! Dragii mei, nu ştiu ce nori vă întunecă cărarea, dar ştiu că El este dincolo de acei nori! Nu ştiu cât de întunecoasă este noaptea prin care trebuie să navigaţi, dar ştiu că dimineaţa izbăvirii nu-i departe! Cunoaşterea noastră este limitată, dar a Lui este nelimitată! Noi cunoaştem în parte şi proclamăm în parte, dar El ştie totul şi mărturiile Lui sunt adevărate şi desăvârşite! Să ne încredem în El pentru ca El să ne descopere tot mai mult tainele Lui, şi cunoscându-le să le facem de cunoscut şi altora. Să umblăm în deplină încredere în El şi El va fi cu noi întotdeauna!

28 Noiembrie, 2006

Iov 12:22a

El descoperă ce este ascuns în întuneric!

Iov a cunoscut pe Dumnezeu în prosperitate! Chiar şi la necaz, în durerile cele mai mari, el făcea declaraţii despre Dumnezeu, care arătau atât misterul cât şi măreţia Lui Dumnezeu. Nimic nu este ascuns de Dumnezeu. El vede şi cunoaşte chiar şi adâncul omului! Iov nu s-a ascuns de Dumnezeu. Când nu a înţeles de ce i s-au întâmplat toate necazurile, Iov s-a adresat Lui Dumnezeu şi i-a cerut lămuriri. Nu le-a primit aşa cum a vrut el, dar în final, Dumnezeu i-a răspuns în aşa fel ca Iov să înţeleagă. De ce unii încercăm să ne ascundem de Dumnezeu? De ce unii credem că El nu vede ce facem în ascuns? De oameni putem să ne ascundem; oamenii sunt limitaţi în cunoaştere, dar Dumnezeu este nelimitat şi vede tot! Noi trebuie să ne bucurăm că El descoperă ce este ascuns în întuneric! Cât de mult ar dori oamenii să vadă ce este în întuneric, dar nu se poate. Numai Dumnezeu poate să pătrundă în beznă. David spunea că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Dumnezeu, Psalmul 139:12. Sunt planuri făurite împotriva noastră la întuneric. Dumnezeu însă le ştie şi le cunoaşte! Sunt pericole care ne pândesc în întuneric. Dumnezeu le descoperă şi ne păzeşte de ele! E ceva care tu sau eu, vrem să tăinuim?! Dumnezeu ştie şi de aceste lucruri! El pătrunde prin beznă să ne arate mila şi îndurarea Lui! La fel cum Dumnezeu descoperă planurile rele făcute împotriva copiilor Lui, tot aşa El descoperă gândurile sau vorbele noastre făcute sau spuse la întuneric! Dacă suspinul tău te-a copleşit, iar durerile te ţin în beznă, nu uita, El descoperă ce este ascuns în întuneric şi în situaţia ta! Domnul Isus a venit în lume să scoată pe oameni din păcat şi să-i pună pe o cale nouă. Din fii ai lumii am devenit copiii luminii, copiii Lui Dumnezeu! Să umblăm în lumină cu deplină asigurare că El vede şi descoperă tot ce este ascuns în întuneric!

27 Noiembrie, 2006

Luca 6:46

De ce-Mi ziceţi: “Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce vă spun Eu?

Şi atunci ca şi acum, oamenilor le era mai uşor să declare religia lor, decât să o practice. Domnul Isus a venit să ne înveţe că nu este suficient să ne declarăm credinţa, ci credinţa trebuie să fie “văzută“ prin faptele noastre. Generaţia Domnului Isus a avut şansele cele mai mari, şanse care nu pot fi egalate. Ei l-au văzut pe Domnul Isus, au fost martori la multe din semnele şi minunile Lui, dar în loc să creadă în El, ei au găsit prilej de poticnire în El. Mulţi slujeau pe Dumnezeu doar cu buzele, urmând un ritual vechi şi credeau că este suficient, dar Domnul Isus le-a spus lor şi ne spune şi nouă că religia vorbelor nu este suficientă. Trebuie să fie un echilibru între a spune şi a face. Intrarea în cer nu se face prin vorbe, ci numai făcând voia Lui Dumnezeu, voia Lui morală şi specifică! Cei ce nu vor intra în cer, nu vor fi opriţi fiindcă nu au lucrat suficient, ci pentru că nu au fost cunoscuţi! Ei au lucrat: au proorocit în Numele Lui; au scos demoni în Numele Lui; au făcut multe minuni în Numele Lui, au strigat mereu, Doamne, Doamne, dar degeaba! Care ne va fi atitudinea noastră? Vom zice şi noi doar “Doamne, Doamne,” fără a fi gata să facem ce ne spune El? Se va limita credinţa noastră doar la vorbe? Deşi e populară această religie, Domnul Isus nu o acceptă, ci El doreşte ca noi să facem ce ne spune El. Mă rog ca El să ne dea puterea să facem şi astăzi tot ce El ne spune!

26 Noiembrie, 2006

Psalmul 65:4

Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.

Ce har şi ce fericire să fi ales de Dumnezeu! Psalmistul fericeşte pe cel ales de Dumnezeu, căci cel ales de Dumnezeu va locui veşnic în prezenţa Lui Dumnezeu. Alegerea Lui a fost făcută înainte de a fi lumea, fără ca cei aleşi să aibă vre-un merit. De aceea cei aleşi de El sunt numiţi fericiţi. Dacă meritele jucau vre-un rol în alegere, nu era prea mare fericirea, fiindcă am primit doar ce-am meritat. Alegerea fără vre-un merit, adică alegerea necondiţionată ne dă starea de fericire şi de veşnică bucurie! Cei aleşi sunt primiţi în prezenţa Lui Dumnezeu, fără nici un merit sau vre-o condiţie. Toată alegerea şi apropierea de El s-a făcut posibilă prin Jertfa Domnului Isus. Pentru cei din Vechiul Testament, mântuirea a fost pe credit, dar pentru noi, harul mântuirii Lui ni s-a dat fiind plătit deplin de Domnul Isus la Golgota! Cei aleşi se satură, se delectează cu binecuvântarea Casei Lui, ei sunt săturaţi de sfinţenia Templului, de locul prezenţei Lui Dumnezeu! Ca oameni aleşi, ei îşi găsesc plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Cuvântul Lui Dumnezeu! Sfinţii s-au bucurat din totdeauna de sfinţenia Casei Lui, şi cei ce sunt adevăraţii Lui copii, se bucură şi azi! Dragul meu, dacă şti că eşti alesul Lui Dumnezeu, bucură-te că ţi-a dat harul să te apropii de El; mergi cu confidenţă înaintea tronului şi El îţi va da ceea ce ştie El că ai nevoie. Dacă nu-L ai pe El ca Mântuitor, te chem la harul Lui să-L primeşti fără nici o plată! Crede în El şi vei avea viaţă veşnică!

25 Noiembrie, 2006

1 Petru 5:7

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.

După zile de mulţumire şi de bucurie îngrijorarea nu ar trebui să mai aibă loc în viaţa noastră. Dar deşi nu trebuie să fie aşa, mulţi dintre noi ne îngrijorăm de lucruri care nu se întâmplă niciodată! Credinţa poate lua locul îngrijorării. Prin credinţă nu ne mai uităm la circumstanţe, ci ne punem încrederea în Domnul Isus. Apostolul Petru a avut har din partea Domnului Isus să scrie aceste cuvinte. În grupul lor, el era cel care primul sărea în ajutor să rezolve orice situaţie care se ivea. Nu era rău că era atent, dar se pare că de prea multe ori se îngrijora. Biblia ne învaţă să purtăm de grijă la cei dragi, să ne rânduim bine casa, să ne chibzuim bine şi timpul şi banii, dar în acelaşi timp este clar că ne spune să nu ne îngrijorăm de nimic. Apostolul a fost pe munte când Domnul Isus le-a spus lor să nu se îngrijoreze de ziua de mâine. Tot în “Predica de pe munte,” Domnul Isus le-a spus că nici dacă s-ar îngrijora pentru ceva, tot nu ar putea rezolva nimic. Petru, prin Duhul Sfânt a învăţat să arunce toate îngrijorările asupra Domnului Isus, şi de aceea ne îndeamnă şi pe noi să facem acelaşi lucru. Când Petru se afla în închisoare, biserica se ruga, gărzile îl păzeau, iar el dormea! Când arunci asupra Domnului Isus toate îngrijorările, atunci poţi dormi liniştit! Împăratul David spunea: “eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea,” Ps. 4:8. “Viaţa e plină de întristări, grijuri vin zi de zi...” Nimeni nu e scutit de grijurile vieţii. Ele vin zi de zi, dar cei credincioşi le aruncă asupra Domnului Isus care “ia toată povara ta!” Apostolul ne spune că Însuşi Domnul se va îngriji de noi! El ştie şi cunoaşte mai bine situaţia prin care trecem şi El Însuşi va rezolva toate problemele noastre. El vede prin bezna care stă înaintea noastră. Aruncă-te în braţul Lui cu toate grijile zilei de astăzi, şi lasă povara ta s-o ducă El. Umblă deplin încrezător şi astăzi că El Însuşi îngrijeşte de tine!

24 Noiembrie, 2006

Psalmul 66:2

Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.

Psalmistul a iubit Numele Domnului şi de aceea a îndemnat pe contemporanii lui să cânte slavă acestui Nume! Numele Domnului a fost un turn tare, un adăpost pentru toţi credincioşii din toate vremurile. În Numele Lui au biruit toţi cei ce s-au încrezut în Domnul. Cred că toţi cei ce v-aţi încrezut în Numele Lui, nu aţi fost daţi de ruşine. Numele Lui Dumnezeu este vrednic de lauda noastră! Psalmistul ne spune să mărim slava Lui Dumnezeu prin laudele noastre, slavă care trebuie înălţată zilnic spre tronul Lui Dumnezeu. A mări slava Lui nu înseamnă a o face mai mare, ci a-I recunoaşte măreţia slavei Lui Dumnezeu!
Cred că zilnic ar trebui să ne uităm în noi înşine să vedem dacă aducem cu adevărat slavă Numelui Său? Măresc laudele noastre slava Lui? Amestecăm noi oare slava Lui cu slava noastră? Dacă Moise nu ar fi întrebat pe Domnul care-I este Numele, poate nu ştiam că “El este Cel ce este,” dar aşa ştim că nu este vre-un moment din viaţa noastră în care El să nu fie prezent! Psalmistul a cunoscut acest lucru şi de aceea se uita la lucrările Lui Dumnezeu, lucrări de multe feluri şi înfricoşătoare, (66:3), dar lucrări care împreună lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu! El a chemat pe contemporanii Lui să privească aceste lucrări şi tot mai mult să dea slavă Lui Dumnezeu! Vă chem şi eu pe toţi cei care citiţi aceste rânduri să cântăm slavă Numelui Său; să privim lucrările Lui, iar prin laudele noastre să mărim slava Lui în veci de veci!

23 Noiembrie, 2006

1 Timotei 6:6

Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.

Astăzi e ziua mulţumirii în Statele Unite. Americanii se adună cu familia să mulţumească Lui Dumnezeu pentru purtarea Lui de grijă! Apostolul Pavel a fost cel mai mulţumitor om ce-a trăit în secolul întâi. Dacă nu avea ce-i trebuia, era mulţumit, şi dacă avea ce-i trebuia aducea slavă Lui Dumnezeu. În belşug şi în sărăcie, apostolul a învăţat să fie mulţumit. Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei pentru a-l pregăti pentru lucrarea ce-o avea de făcut. Timotei trebuia să înveţe pe oameni calea evlaviei, cale care duce prin locuri uscate, fără prea multe plăceri, dar aduce cu ea harul prezenţei Lui Dumnezeu! Evlavia nu trebuie niciodată folosită pentru a aduce câştig financiar, dar marele adevăr rămâne că evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig! Cei ce sunt evlavioşi sunt oameni care seamănă cu Dumnezeu. Când evlavia este însoţită de mulţumire aduce un mare câştig. Mulţumirea din acest context este starea de completă satisfacţie, când nu-ţi mai lipseşte nimic sau nu mai vrei nimic. De foarte multe ori, copiii Lui Dumnezeu aleargă după evlavie, dar fără mulţumire. Pavel a spus că evlavia şi mulţumirea merg doar împreună, nu una fără alta, ci numai amândouă lucrând astfel în viaţa celor credincioşi. Cum suntem noi oare? Căutăm noi cu orice chip să fim evlavioşi? Căutăm noi să avem o formă de evlavie, o evlavie dumnezeiască, adică dăruită din cer! El ne-a dăruit harul de a avea evlavia Domnului Isus, suntem noi mulţumitori? Dacă mulţumirea nu însoţeşte evlavia noastră, atunci ea este zadarnică. Câştigul care l-ar aduce, s-ar pierde.
Apostolul Pavel a scris lui Timotei că nu aducem nimic cu noi când venim în lume şi nici nu luăm nimic din lume, de aceea să fim mulţumiţi şi mulţumitori Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. El ne-a dat tot ce ne trebuie pentru a duce o viaţă plină de evlavie şi mulţumire, de aceea să-I aducem slavă şi glorie în tot ce facem. Să nu fim mulţumitori doar azi, ci în fiecare zi să unim evlavia noastră cu mulţumirea pentru ca Tatăl nostru să fie mereu slăvit!

22 Noiembrie, 2006

Psalmul 117:1-2

Laudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele! Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi , şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

Cel mai scurt psalm îndeamnă toate neamurile, pe toate popoarele să-L laude pe Domnul! Domnul este Dumnezeul întregului pământ, El a binecuvântat tot pământul, de aceea psalmistul nu s-a limitat doar la poporul legământului, ci el a chemat toate popoarele să-L laude pe Domnul. Deşi credincioşia Lui Dumnezeu este mare faţă de noi, cei ce suntem în legământ cu El, totuşi neamurile sunt incluse în chemarea la a-L lăuda pe Domnul! Aceasta arată măreţia planului Lui Dumnezeu şi al făgăduinţei făcută lui Avraam, Gen 12:3, că în el vor fi binecuvântate toate neamurile. Avraam nu a înţeles această făgăduinţă şi nici alţii după el, dar toţi aceştia au crezut pe Dumnezeu şi aceasta li s-a socotit neprihănire. Au trecut mulţi ani până când a venit Domnul Isus să declare că “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,” nu doar pe Israel, nu doar poporul ales, ci Dumnezeu iubeşte lumea întreagă. Generaţia Domnului a fost şocată că Domnul Isus primeşte pe păcătoşi, şi că se asociază cu cei care nu aveau nici o şansă. Lor le-a arătat El bunătatea şi dragostea Lui Dumnezeu.
Bunătatea şi credincioşia Lui ţine în veci, de aceea să-L lăudăm şi să-I aducem mulţumire, căci deşi nu eram în drept, nu eram din poporul Lui Dumnezeu, El s-a îndurat de noi “neamurile” şi ne-a dat dreptul şi puterea să devenim copiii Lui Dumnezeu! Nu ştiu dragul meu dacă eşti sau nu copilul Lui Dumnezeu, dar cred că ai beneficiat de binecuvântările Lui Dumnezeu, ai avut parte de bunătatea Lui Dumnezeu, de aceea te chem să-L lauzi pe Dumnezeu, să-I aduci mulţumire şi să te apropii de El prin credinţă ca să devi copilul Lui! Cei care suntem copiii Lui să ascultăm chemarea psalmistului şi să-L lăudăm pe Domnul întotdeauna!

21 Noiembrie, 2006

Psalmul 145:15

Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.

Întreg universul depinde de harul şi de providenţa Lui Dumnezeu. Toate fiinţele de pe pământ îşi îndreaptă ochii spre Dumnezeu cu speranţă că vor primi hrană şi Dumnezeu nu se lasă aşteptat. El ne dă tot ce avem nevoie la vremea potrivită. El nu întârzie, însă El este Cel care stabileşte când e vremea fiecărui lucru. Ce mare şi minunat Dumnezeu avem! În fiecare zi ne dă tot ce avem nevoie. Dacă ne îndreptăm ochii spre Dumnezeu cu credinţă, El ne va da hrană la vreme! Cei care se încred în Domnul nu duc lipsă de nici un bine, căci El se îngrijeşte de fiecare la vremea potrivită. Nu ştiu pe unde v-a dus Dumnezeu în anul acesta, dar cred că oriunde aţi fost, El s-a dovedit credincios cu fiecare din voi şi la vremea potrivită El v-a dat hrană, atât pentru trupul vostru, dar mai ales pentru sufletul vostru. Să ne unim cu toţii pentru a mulţumi Lui Dumnezeu pentru marea Lui grijă faţă de noi toţi. Să nu uităm să trăim în mulţumire şi să-I aducem laudă prin tot ce spunem şi prin tot ce facem!

20 Noiembrie, 2006

Filipeni 4:11

Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.

Biserica din Filipi a fost printre puţinele biserici care l-au ajutat pe Apostolul Pavel în lucrarea lui de răspândire a Cuvântului în Asia Mică. Când Apostolul Pavel a ajuns la închisoare, ei i-au trimis ajutoare, iar apostolul a răspuns în cuvintele din versetul de mai sus. Puţini oameni ar fi mulţumiţi cu starea în care se afla apostolul Pavel. Pentru apostolul Pavel nu conta unde se afla, fiindcă el s-a deprins să fie mulţumit în orice împrejurare a vieţii. În America se sărbătoreşte ziua de mulţumire în aceste zile, de aceea este bine să ne aducem aminte de acei oameni care au fost mulţumiţi şi la bine şi la rău. A fi mulţumit sau mulţumitor nu vine automat, ci trebuie antrenament pentru a ajunge la acea stare. Să cerem Domnului să ne dea harul să ne deprindem şi noi în a fi mulţumiţi cu starea în care ne găsim!

19 Noiembrie, 2006

Psalmul 119:62

Mă scol la miezul nopţii ca să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.

Ce om deosebit a fost acest psalmist! Se scula la miezul nopţii pentru a lăuda pe Dumnezeu deoarece judecăţile Lui Dumnezeu au fost întotdeauna drepte, imparţiale şi juste! Care dintre cei care citesc aceste rânduri fac ce-a făcut psalmistul? Mulţi dintre cei credincioşi nu ştiu ce înseamnă să se culce la miezul nopţii, sau să se scoale în miez de noapte pentru a-L lăuda pe Domnul! Psalmistul a analizat cu atenţie judecăţile Domnului şi acest lucru l-a determinat să se trezească şi să-L laude pe Domnul. Mă uit în jur şi nu văd devotamentul psalmistului ca fiind prezent în creştinismul de azi. Suntem mai devotaţi să stăm trei zile la rând pentru o combină electronică, dar nu avem timp să analizăm Cuvântul Domnului şi ceea ce face El pentru noi în fiecare zi. Să ne rugăm Domnului să ne ierte şi să ne dea înţelepciune să ne orânduim priorităţile. Să ne ajute Domnul să-I dăm slavă şi să-L onorăm în fiecare zi!

18 Noiembrie, 2006

Efeseni 5:1

Urmaţi dar pilda Lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.

Apostolul Pavel a îndemnat pe creştini să nu se uite după modelele lumii, ci fiecare să urmeze exemplul Lui Dumnezeu! Cum e posibil oare ca noi să luăm exemplul Lui Dumnezeu în trăirea noastră? Apostolul Pavel a continuat cu scrisoarea şi le-a scris că Dumnezeu este modelul de dragoste. Dragostea nu este altceva decât Dumnezeu. De aceea Pavel a scris aceste cuvinte. Cei care sunt copiii Lui Dumnezeu imită pe Tatăl cu bucuria cu care copiii mici imită pe părinţii lor. Ei îşi dau toate silinţele să aibe o atitudine corectă în orice situaţie. Ei nu fac ceea ce fac pentru a fi văzuţi de oameni, ci o fac pentru slava Lui Dumnezeu. Să fim atenţi să nu facem imitarea ca o joacă, ci să fie o hotărâre serioasă de a trăi în totul totului tot după Cuvântul Lui Dumnezeu!

17 Noiembrie, 2006

1 Împăraţi 22:14

Mica a răspuns: Viu este Domnul , că voi vesti ce-mi va spune Domnul.

Ahab, împăratul lui Israel a invitat pe Iosafat, împăratul lui Iuda să lupte împreună cu ei, împotriva Ramotului din Galaad. Iosafat nu a vrut să plece la luptă înainte de a întreba pe Domnul. Ahab a fost de acord şi a chemat pe toţi proorocii curţii să-i spună ce să facă. Aceşti profesionişti ai curţii nu spuneau altceva decât ceea ce plăcea împăratului. Toţi într-o voce l-au asigurat pe Ahab de victorie, dar Iosafat nu a fost convins. El dorea un prooroc al Domnului care să fie întrebat despre mersul la luptă. Ahab ştia de Mica, dar nu dorea să audă ce-ar spune acesta, deoarece Ahab era sigur că Mica nu-i va cânta în strună. Solul care l-a chemat pe Mica l-a îndemnat pe acesta să cânte la unison cu ceilalţi profeţi, dar Mica a avut însă un alt răspuns. Pentru Mica nu conta nici Ahab şi nici cei aproape patru sute de profeţi profesionişti. Mica a avut chemarea Lui Dumnezeu să spună numai ce auzea de la Dumnezeu. Acesta a fost răspunsul lui Mica către solul împăratului. Ce frumos exemplu pentru noi toţi! Să ne ajute Domnul să spunem doar ce ne spune El. Să nu ne luăm după opinia publică sau după ce este popular în lume, ci să stăm lângă Cuvântul Lui Dumnezeu! Să ne rugăm ca El să ne dea putere ca toţi să rămânem în Cuvântul Lui şi în orice încercare să nu ne luăm după ce alţii spun sau fac, ci să stăm în deplină ascultare de Domnul!

16 Noiembrie, 2006

1 Timotei 4:15

Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.

Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte lui Timotei, tânărul lui ucenic. Deşi, Pavel era în închisoare, el se ruga mereu şi dorea ca Timotei să crească şi să înainteze tot mai mult în lucrarea Domnului. Pentru aceasta, Timotei trebuia ca tot mereu să ia aminte la cuvintele spuse de Pavel. Ascultarea de învăţăturile apostolului era absolut necesară pentru dezvoltarea lui Timotei ca slujitor al Evangheliei. Numai luând serios aminte şi meditând tot mereu la lucrurile învăţate de la Pavel, Timotei a putut arăta tuturor că făcea progrese pe calea Domnului. Dacă cineva ia aminte la Cuvântul Domnului şi se ocupă tot mereu de învăţăturile din el, poate ajunge la o înaintare vizibilă de către toţi. Mulţi doresc înaintarea, dar prea puţini sunt disciplinaţi în aşa fel încât tot mereu să ia aminte la lucrurile Domnului şi să se ocupe de ele. Nu se poate una fără alta. Dacă vrem să avem o înaintare vizibilă, atunci trebuie ca tot mereu să cercetăm Cuvântul, să ne rugăm şi întotdeauna să stăm în ascultare de Domnul. În felul acesta preocuparea noastră va fi tot mai mult în lucrurile Domnului şi nu în ale lumii, iar cei din jur vor vedea că noi înaintăm spre premiul chemării cereşti!

15 Noiembrie, 2006

Ezechiel 36:26

Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.

Promisiunea Lui Dumnezeu pentru poporul Israel nu este alta decât venirea unei ere noi pentru ei şi anume era Noului Legământ! Acest legământ urmează să fie instaurat de Domnul Isus când El va veni a doua oară pe pământ. În acest Nou Legământ, israeliţii vor primi o inimă şi un duh nou. Inima rece de piatră, care nu simţea nimic şi era insensibilă la dragostea Lui Dumnezeu, va fi înlocuită cu o inimă sensibilă şi ascultătoare de Dumnezeu. Duhul Sfânt va fi duhul cel nou care va stăpâni în vieţile celor ce fac parte din acest Legământ Nou. Noi cei care am fost răscumpăraţi, suntem în Noul Legământ prin credinţă în Domnul Isus. Şi nouă ni s-a luat inima de piatră, iar în schimb am primit o inimă care este sensibilă şi ascultătoare de voia Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne-a botezat în trupul Lui Cristos şi El rodeşte în noi roada Lui. Să mulţumim Domnului că ne-a dat harul să fim parte din Noul Legământ şi să-L rugăm să ne ajute să trăim viaţa cea nouă prin Duhul Sfânt cu o inimă total dăruită Lui!

14 Noiembrie, 2006

1 Corinteni 9:24

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să căpătaţi premiul!

Sfântul Pavel a întrebat multe lucruri pe cei din Corint, nu că ei nu ar fi ştiut, dar a vrut să-i ţină alerţi pe calea credinţei. Ei erau cunoscători ai jocurilor olimpice, jocuri închinate zeilor. Toţi alergau, dar numai unul primea premiul şi anume cel ce câştiga cursa respectivă. În cursa vieţii, în alergarea către cer, oamenii aleargă, dar nu toţi vor primi premiul. Mulţi nu ştiu cum să alerge, iar alţii nu vor să alerge după regulile jocului. Apostolul i-a îndemnat pe cei de atunci să alerge în aşa fel încât să câştige premiul. Sunt convins că toţi cei care citiţi aceste rânduri, vă daţi seama că acest cuvânt ni se aplică şi nouă. Şi noi ca şi ei suntem în stadionul vieţii şi alergăm spre veşnicie. Trebuie să alergăm în aşa fel încât să ieşim primii. Ajungerea la o aşa performanţă se face doar prin credinţă şi prin harul Domnului Isus! Cum alergăm noi? Am învăţat regulile jocului şi ne comportăm ca atare? Ne supunem noi la tot felul de înfrânări? Ducem noi o viaţă disciplinată? Mulţi din cei ce aleargă lângă tine s-ar putea să nu ajungă niciodată la capătul cursei, dar asta nu ar trebui să schimbe deloc alergarea ta. Noi nu suntem în cursa vieţii numai până când cineva spune sau face ceva nepotrivit, ci suntem pe calea aceasta să căpătăm premiul chemării cereşti! Fie ziua de azi o zi de cercetare şi re-evaluare a alergării noastre. Dacă nu am alergat bine sau dacă am călcat legile alergării, să ne întoarcem cu pocăinţă la Dumnezeu care nu oboseşte iertând! Prieteni dragi care nu alergaţi spre veşnicia cu Cristos, vă chem să abandonaţi cursa spre moarte şi să veniţi la Domnul Isus ca El să vă mântuiască şi să vă dea bucuria alergării după voia Lui Dumnezeu!

13 Noiembrie, 2006

Psalmul 119:37

Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

Psalmistul a cerut Domnului să-i abată ochii de la privirea lucrurilor nefolositoare. Dacă ne gândim bine, scriitorii psalmilor au trăit în vremurile străvechi, când nu erau atâtea şi atâtea lucruri deşarte. Dar cu toate acestea, el a vrut să aibe ochii îndreptaţi mereu pe calea Domnului. Pe calea Domnului plăceri şi deşertăciuni nu pot fi găsite, dar calea e bună căci duce la Domnul! De ce oare creştinii de astăzi nu se mai roagă cum s-a rugat Psalmistul? Nu cumva a început să ne placă să privim la lucrurile deşarte? Să ne rugăm ca Domnul să ne abată şi nouă privirea de la lucrurile lumii şi să ne îndrepte mereu pe calea Lui. Să nu şovăim pe cale, ci hotărâţi să mergem spre linia de sosire în patria cerească.

12 Noiembrie, 2006

1 Ioan 4:1

Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu, căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.

În vremea începuturilor creştinismului, apostolii Domnului au scris celor credincioşi să fie atenţi deoarece cel rău se luptă să descurajeze această mişcare pe care Domnul Isus a pornit-o. Apostolul Ioan a adresat aceste rânduri celor care se confruntau zi de zi cu lupta de existenţă, şi care nu vroiau să creadă în Acela care Şi-a dat viaţa pentru noi. Îndemnul pe care Ioan l-a dat credincioşilor, a fost să nu meargă după chemările duhurilor din lume, duhuri care doreau să ducă în eroare pe cei care erau conduşi de Duhul Lui Dumnezeu. În lumea lui Ioan au apărut prooroci mincinoşi, care una spuneau şi alta făceau. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea la toţi un duh de discernământ, ca să putem deosebi între duhurile din lume şi Duhul Lui Dumnezeu! Să mergem la casa Domnului cu dorinţa să învăţăm tot mai mult cum să umblăm prin Duhul Lui Dumnezeu şi să nu fim înşelaţi de duhurile lumii!

11 Noiembrie, 2006

Psalmul 119:151

Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.

Dumnezeu nu se depărtează de copiii Lui niciodată. Sunt mulţi însă, care cred că Dumnezeu i-a părăsit fără temei. Dumnezeu nu face aşa ceva, ci mai degrabă noi ne depărtăm de Dumnezeu şi apoi Îl acuzăm pe El că s-a depărtat de noi. Adam s-a depărtat de Dumnezeu prin neascultare. Cain s-a depărtat de Dumnezeu prin ură şi gelozie. Samson s-a depărtat de Dumnezeu prin pofte păcătoase, iar Saul s-a depărtat de Dumnezeu de frică să nu piardă poporul de lângă el. Dar în toate aceste situaţii, Dumnezeu a fost aproape. El nu l-a lăsat pe Adam în negura neascultării, ci i-a dat făgăduinţa răscumpărării. Lui Cain i-a spus să nu facă răul, iar lui Samson i-a făcut să-i mai vină o dată puterea. Nici de Saul nu a fost departe, ci mereu i-a mai dat o şansă. Psalmistul însuşi a cunoscut ce înseamnă să te deparţi de Dumnezeu, dar el a putut mărturisi cu tărie, că deşi el s-a depărtat, Dumnezeu a fost mereu lângă el. Dumnezeu nu este departe, El este mereu înaintea noastră. Când noi păşim în necunoscutul viitor, El deja este acolo. Noi nu suntem singuri niciodată, Dumnezeu este aproape! Apropierea Lui se manifestă prin Cuvântul Lui, care este adevărul. Cuvântul Lui nu conţine adevărul şi nici nu devine adevăr, ci Cuvântul Lui Dumnezeu este adevărul! Să ne încredem în Dumnezeu şi să-I dăm slavă că este aproape de noi! Să nu ne depărtăm de El, ci să ascultăm de Cuvântul Lui şi astfel vom fi mereu aproape de El!

10 Noiembrie, 2006

Filipeni 1:6

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua Lui Isus Cristos!

Apostolul Pavel a fost inspirat de Duhul Sfânt să scrie aceste cuvinte care ne dau asigurarea că Domnul Dumnezeu care a început în copiii Lui lucrarea de sfinţire, o va duce la desăvârşire! Ce mare har să ştim că El nu doar începe şi apoi ne lasă singuri, sau uită de noi. Nu, El a început procesul sfinţirii prin curăţirea noastră de păcat, apoi ne-a dat Duhul Sfânt să continue procesul sfinţirii progresive, proces ce se va termina în ziua Domnului Isus Cristos! Prieten drag ce ai îndoieli că niciodată nu vei ajunge la desăvârşire, ai răbdare! El ce-a început nu lasă neterminat. Mulţi dintre noi arătăm ca un şantier în lucru: clădiri neterminate, moloz pe alocuri, scânduri aruncate, cărămizi sfărâmate, nisip împrăştiat peste tot. De multe ori ne întrebăm, ce-o să mai iese şi din acel şantier? Cu răbdare însă, fiecare bucată de material îşi va găsi folosinţa. Fiecare cărămidă va fi la locul ei. Într-o zi, cei ce au văzut doar şantierul în lucru, se vor minuna de clădirea frumoasă ce-a ieşit din acele materiale. La fel va fi şi cu noi. Poate astăzi arată că e mare demolare, dar în ziua Domnului Isus, în ziua când El va veni să ne ia acasă, în ziua aceea vom experimenta ceea ce mireasa experimentează când mirele o ia cu el. Ziua Domnului Isus va aduce împlinirea lucrării Lui în viaţa noastră. Ce zi va fi acea zi când schelele vor dispare, molozul va fi adunat şi aruncat, iar noi plini de slavă-I vom cânta Aleluia! Dragii mei, liniştiţi-vă dacă sunteţi puşi la încercare, Dumnezeu se încrede în voi, fiindcă El vede în voi o valoare! El ce-a început pentru noi, va duce la îndeplinire. Să-I dăm slavă şi să-L glorificăm pentru că El ce-a început nu abandonează, ci aşa cum spune Ieremia, dacă olarul nu izbuteşte de prima dată, mai încearcă încă o dată. Dumnezeu nu ne va lăsa, ci El va duce totul la bun sfârşit. Glorie şi slavă Lui în veci de veci!

09 Noiembrie, 2006

1 Împăraţi 3:5

La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: Cere ce vrei să-ţi dau.

Domnul Dumnezeu a chemat pe Solomon la un examen destul de greu pentru un tânăr fără experienţa vieţii. Dumnezeu a avut însă încredere că acest tânăr nu va cere lucruri fără valoare, ci va cere ceea ce ar fi cel mai necesar lucru pentru el. Dumnezeu l-a ales pe el să fie împăratul lui Israel, iar acesta şi-a dat seama că nu era simplu să fi împăratul lui Israel. De aceea el nu a cerut ceea ce mulţi tineri ar fi tentaţi să ceară, ci a cerut ca Domnul să-l înţelepţească să ştie cum să conducă poporul lui Dumnezeu. Ce am fi cerut noi? Care ne-ar fi fost dorinţele dacă noi am fi fost provocaţi de Domnul să cerem ce vrem? Domnul Isus ne-a spus că şi noi putem să cerem ce vrem şi El ne va da. Să ne uităm atent în vieţile noastre şi să vedem ce ne animă pe noi, sau care ne sunt dorinţele? Vrem şi noi oare înţelepciune să ştim cum să trăim viaţa de credinţă? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să mergem pe calea Lui fără a ne abate nici la stânga nici la dreapta de la Adevărul Lui!

08 Noiembrie, 2006

2 Corinteni 12:9

Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”

Răspunsul acesta i-a venit Apostolului Pavel după ce s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-i ia “ţepuşul” care-l chinuia. Nu era răspunsul pe care el l-a aşteptat. El a cerut eliminarea ţepuşului din trupul lui, dar în loc de acest lucru, Dumnezeu i-a spus, “Harul Meu îţi este suficient.” “Când întristările prea grele ni se par’ şi zilele prea lungi, poverile prea mari, ne mângâie Cristos, El se va arăta, să-şi ia pe nori mireasa, să-i şteargă lacrima.” Harul Lui Dumnezeu este îndeajuns tuturor copiilor Lui Dumnezeu care aşteaptă ajutorul Domnului. El nu le dă întotdeauna răspunsul pe care ei îl aşteaptă, dar în toate El dă har celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Puterea Lui se face desăvârşită în slăbiciune. Acolo unde nu se mai poate omeneşte, Dumnezeu poate totul şi prin harul Lui El ne conduce şi ne dă putere să umblăm biruitori pe calea îngustă! Când un om se îneacă, nimeni nu-l poate salva până mai are putere. Când se pare că a pierdut orice speranţă că se poate salva singur, atunci se lasă “salvat” de cineva. Puterea Lui Dumnezeu este desăvârşită întotdeauna, dar în slăbiciune ea este vizibilă. Atunci o vedem mai clar şi ne dăm seama că nu este posibil ca să fie vre-o situaţie unde harul Lui Dumnezeu să nu fie suficient.
Dragii mei cititori nu ştim nici unul din noi prin ce vom trece în săptămâna aceasta, dar prin orice situaţii vom trece să nu uităm că harul Lui ne este îndeajuns!
Sfântul Pavel s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-i ia ţepuşul care-l avea , dar răspunsul care a venit de la Domnul nu a fost cel pe care l-a cerut. De fapt, abia după a treia rugăciune a venit acest răspuns: Harul Meu îţi este suficient! Nu mai ai nevoie de nimic...sau harul Lui Dumnezeu va fi de ajutor în situaţia ta? Cred că Domnul i-a dat asigurarea apostolului Pavel că harul Lui va fi peste el, chiar dacă va suferi. Harul Lui Dumnezeu nu se termină, este inepuizabil deoarece Domnul Isus a murit pentru ca noi să putem primi acest har. Prin moartea Lui, El fiind Dumnezeu veşnic, harul a devenit veşnic, şi tot ce e veşnic este inepuizabil! Dacă Apostolul Pavel a acceptat ţepuşul după a treia rugăciune, ce fac astăzi cei care primesc câte un ţepuş? Insistă zilnic sau strigă tot mereu să le fie luat? Înţelegem noi oare că harul Lui Dumnezeu ne este îndeajuns şi nouă? Deşi acest verset a fost adresat specific lui Pavel, principiul ni se aplică şi nouă. Harul Lui ne este suficient atât în boală cât şi în sănătate şi la bine şi la rău, atât în necaz cât şi în bucurii. Puterea Lui Dumnezeu e aceeaşi, dar în slăbiciunile noastre, se manifestă desăvârşit, sau o vedem desăvârşită. Atunci când nu avem slăbiciuni credem că mai putem noi, credem că putem încă înnota, dar când am dat de slăbiciune, atunci avem nevoie de Dumnezeu şi de puterea Lui. Atunci puterea Lui este desăvârşită pentru noi! Nu ştiu în ce stare sunteţi cei care citiţi aceste rânduri, dar mă rog Domnului ca să ne ajute pe toţi să înţelegem suficienţa harului Său în orice situaţie ne-am afla, iar puterea Lui să se manifeste deplin în fiecare din noi.

07 Noiembrie, 2006

Isaia 43:18

Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi.

Dumnezeu a vorbit poporului Israel prin profetul Isaia şi i-a chemat la pocăinţă, iar apoi le-a dat asigurarea că El va fi mereu cu ei. În acest verset, Dumnezeu a vrut să ia privirea poporului de la cele vechi şi să-i facă să uite tot ce a fost mai înainte. De ce oare a cerut Dumnezeu aşa ceva? Dumnezeu prevestea înnoirea tuturor lucrurilor, iar cei care urmau să fie parte din înnoire trebuiau să uite ce-a fost şi nici să nu se mai gândească la cele vechi. Apostolul Pavel a făcut de fapt acest lucru. El a renunţat la tot ce a fost şi s-a aruncat în cursa de slujire a Domnului Isus. Apostolul Pavel a considerat ca fiind gunoaie toate care au rămas în urma lui. La gunoaie nimeni nu se mai gândeşte, ci le scoate din gând şi convorbire. Ce facem noi oare? Ne uităm înainte sau ne întoarcem mereu de unde am plecat? După ce ne-a mântuit Dumnezeu, ne mai uităm la păcatele făcute înainte, sau avem privirea îndreptată spre Domnul Isus, Căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu ne mai gândim la ceea ce a fost mai înainte şi să nu ne mai uităm la lucrurile vechi pe care Dumnezeu le-a aruncat în marea uitării!

06 Noiembrie, 2006

Filipeni 3:12

Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc încât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.

Apostolul Pavel a alergat pentru premiul chemării cereşti, dar deşi nu a ajuns încă la ţintă, nu s-a dat bătut ci a perseverat. Îndemnul lui a fost ca toţi credincioşii să facă acelaşi lucru: să uite ce e în urmă şi să se arunce cu toată puterea spre înainte. Credincioşii au fost apucaţi, sau chemaţi de Dumnezeu prin Domnul Isus, de aceea ei trebuie să alerge cu stăruinţă să pună mâna pe premiul chemării cereşti. Mântuirea ni se dă în dar, dar răsplătirea ni se dă după fapte. Nici unul din noi nu poate să facă ceva pentru a ajunge la mântuire, dar fiecare putem lucra pentru Domnul după ce am fost mântuiţi! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea har şi să ne ajute pe fiecare să alergăm cu drag pe calea crucii. Să nu ne uităm înapoi, ci să stăruim spre desăvârşire.

05 Noiembrie, 2006

Ioel 2:1

Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape!

Profetul Ioel a chemat poporul la pocăinţă pentru a evita pedeapsa Lui Dumnezeu. Înainte de a veni pedeapsa, Ioel a chemat poporul la post şi rugăciune către Domnul, căci nu mai aveau nici o speranţă de la nimeni. Dezastrul natural cât şi atacul Asirienilor a adus ţara în pragul disperării. Singura lor scăpare era la Domnul Dumnezeu, de aceea Ioel a lansat chemarea la pocăinţă. Ziua Domnului era aproape, dar nu mulţi înţelegeau conceptul de ziua Domnului. La mulţi li s-a spus că va fi o zi de mare bucurie, dar au uitat să spună că ziua Domnului include nu numai răsplătirea celor neprihăniţi, dar şi pedeapsa celor ce s-au abătut de la Cuvântul Lui Dumnezeu. Ce face generaţia noastră oare? Suntem şi noi în categoria celor care nu credeau în pedepsele Lui Dumnezeu? Să mergem la casa de rugăciune cu încredere în Jertfa Domnului Isus, întorcându-ne la El cu pocăinţă şi astfel să trăim tot mereu pentru slava Lui Dumnezeu!

04 Noiembrie, 2006

Matei 25:13

Veghiaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

După ce Domnul Isus a spus exemplul cu fecioarele înţelepte care şi-au luat ulei pentru candelele lor şi exemplul cu cele neînţelepte, care nu şi-au luat suficient ulei, El a spus ucenicilor să ia aminte şi să vegheze! A veghea înseamnă a fi vigilent în orice situaţie a vieţii, sau a nu trăi neglijent, ori fără băgare de seamă. Venirea Domnului Isus va fi doar atunci când Dumnezeu decide, aşa că noi nu avem nimic de făcut, ci doar trebuie să fim atenţi cum trăim, pentruca la venirea Lui să fim gata. Fie că Domnul Isus vine azi sau mai târziu, noi trebuie să veghem şi să-L aşteptăm, căci El va veni! Deşi, unii nu cred şi batjocoresc pe cei care aşteaptă venirea Domnului, El va veni când mulţi nu vor fi pregătiţi. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea înţelepciune să veghem şi să fim gata pentru ziua când El va veni pe norii cerului pentru a ne lua cu El în glorie!

03 Noiembrie, 2006

Psalmul 64:10

Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi!

Bucuria copiilor Lui Dumnezeu este în El; tot în El îşi caută ei scăparea! Psalmistul a experimentat scăparea despre care vorbeşte. În anii de alergare din faţa lui Saul, în multe situaţii viaţa lui a fost în pericol. Nu a avut la cine să apeleze. Prietenii şi duşmanii nu vroiau să-i dea un loc de adăpost. Era normal ca disperarea să fie în viaţa Lui David, dar vedem că nu e aşa. David îşi dă seama că adevărata bucurie este doar în Domnul. Doar Domnul are resurse imense, de nepătruns care produc bucurie sufletului care este neprihănit. Cine şi-a căutat scăparea în Domnul a fost răsplătit cu bucuria salvării, bucuria ajutorului divin. Când nu vezi nici o scăpare, fii sigur că la El există soluţie pentru problema ta. Nu contează cât de mare sau mică este încercarea care apasă sufletul tău, la El este izvorul bucuriilor veşnice. El îţi dă scăpare în orice situaţie te-ai afla! Este foarte important să umblăm în neprihănirea care El o cere; - nu o neprihănire a legii, nu una care este a noastră, ci neprihănirea care se dă prin credinţă-! În această stare de har în care am intrat, harul ne învaţă cum să continuăm umblarea în neprihănire: despărţiţi de orice se pare rău şi lipiţi tare de bine. În felul acesta ne putem lăuda că suntem fericiţi! Da suntem cei mai fericiţi oameni de pe pământ pentru că avem pe Dumnezeu de partea noastră. În El ne este bucuria! În El ne este scăparea! În El am găsit adevărata fericire!
Fie ziua de astăzi plină de bucurie pentru toţi cei ce umblă în neprihănire! Fie El scăparea tuturor care sunt la strâmtorare. Fie El fericirea celor cu inima fără prihană!

02 Noiembrie, 2006

Apocalipsa 1:7a

Iată El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea!

Ce promisiune glorioasă! El, Domnul Isus, Mântuitorul nostru drag, va veni pe nori. De două mii de ani de când a plecat Domnul, în fiecare generaţie au fost oameni care au aşteptat cu drag revenirea Lui. Ucenicii Lui au crezut că El va veni imediat! Pavel a crezut că Domnul se va arăta în timpul vieţii lui. Dar El nu a venit încă. Asta nu înseamnă că nu mai vine. Unii cred că totul e o farsă, şi-şi bat joc de cei ce aşteaptă pe Domnul. Nu-i de mirare, deoarece Domnul Isus a prezis că vor fi batjocoritori care vor întreba “când va fi venirea Lui?” Domnul nu întârzie să vină că nu ar vrea să vină, ci are îndelungă răbdare şi doreşte ca toţi oamenii să vină la pocăinţă. Ce zi glorioasă va fi când El va apare la orizont! Ce strălucire şi glorie va radia peste tot pâmântul. Orice ochi Îl va vedea. El este atotprezent, prezenţa Lui umple cerul şi pământul, aşa că nu va fi nici o problemă ca orice ochi să-L vadă. Toţi ochii care au vărsat lacrimi sub poverile vieţii, Îl vor vedea pe El, iar El le va şterge orice lacrimă! Toţi ochii ce-au fost secaţi de multul plâns în valea durerilor, când Îl vor vedea pe nori venind se vor înviora. Orice ochi Îl va vedea! Noi toţi care L-am iubit fără să-L fi văzut, în ziua aceea Îl vom vedea! Dragii mei care citiţi aceste rânduri, Îl aşteptaţi voi pe Domnul să vină? Doriţi voi venirea Lui? El va veni, fie că vrem sau nu vrem. Fie că Îl aşteaptă cineva sau nu, El va veni!
Cei care cred că El nu va veni se vor înşela amar când ochii lor vor întâlni pe Acela care i-a chemat să vină la El ca să le dea odihnă, dar ei nu au vrut. Atunci El le va spune să plece că nu i-a cunoscut niciodată. Ce trist va fi când vor fi pe veci despărţiţi de El şi vor fi în chinuri veşnice.
Cei ce cred în Domnul Isus şi-L au de Mântuitor, ei Îl aşteaptă şi zic împreună cu Duhul Sfânt, Vino Doamne Isuse!

01 Noiembrie, 2006

Geneza 15:1

După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie, şi a zis: Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.

Avram a fost chemat de Dumnezeu şi i-a spus să plece din ţara lui şi să meargă acolo unde El îi va spune. Ajuns în ţara Canaanului, Dumnezeu l-a asigurat din nou că nu are de ce să se teamă, deoarece El este scutul lui şi răsplata lui cea foarte mare. Dumnezeu s-a angajat să-l ocrotească pe Avram de orice atac, El fiind scutul lui! Iar apoi i-a dat asigurarea că nu a pierdut nimic că nu a vrut să ia nici o plată de la împăratul Sodomei. Avram l-a ajutat pe acesta, şi părea normal ca şi împăratul Sodomei să-i dea o plată, dar Avram nu a vrut nimic. Dumnezeu nu a lăsat să treacă mult timp şi l-a asigurat pe Avram că El este răsplata lui cea foarte mare, adică cea enorm de mare! Cred că Dumnezeu ne spune şi nouă să nu ne temem de nimeni şi de nimic, deoarece El ne va scuti aşa cum l-a scutit şi pe Avram. El ne va fi şi nouă răsplata cea foarte mare. Fie ca acest adevăr să se întipărească în inimile noastre şi să credem cu toată inima că Dumnezeu ne este îndeajuns. Mai mult nu ne trebuie. Credem uneori că ne trebuie mai mult, dar în realitate, dacă-L avem pe Dumnezeu, avem totul! Să-I dăm slavă şi să-L onorăm cu o viaţă demnă de Numele Lui!