31 Martie, 2007

Romani 5:3

Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare!

Bucuria apostolului Pavel era aşa de mare încât el, deşi nu era bucuros de necazuri, vedea bucuria ca fiind folosul necazurilor! Necazul este inevitabil în viaţa de pe acest pământ. Necazul nu lipseşte din viaţa noastră, fie că ni-l facem noi, sau fie că ni-l fac alţii. Sfântul Pavel nu a spus că nu vom avea necazuri, sau că avem nevoie de o formulă prin care să biruim necazul, ci el a spus că necazul este un bun educator. Răbdarea este produsul necazului. Atunci, altfel ar trebui să privim fiecare necaz...dar e posibil? Prin credinţă am fost socotiţi neprihăniţi şi avem pace cu Dumnezeu. Având pace cu Dumnezeu ne bucurăm în nădejdea slavei Lui, dar mai mult decât atât, ne bucurăm şi în necaz. Nu ştiu câţi dintre cei care citiţi aceste rânduri cu adevărat vă bucuraţi în necaz?! Cred mai degrabă că mulţi ne întristăm când necazul vine peste noi. De ce oare? Ce fel de om a fost Apostolul Pavel? Au fost necazurile lui mai uşoare? Dacă citim scrierile lui în întregime, ne dăm seama că el a avut mult mai multe necazuri decât mulţi dintre noi. Cum, de el atunci s-a putut bucura? Cred că s-a bucurat, atunci când a văzut ce a lucrat necazul în viaţa lui. Mare i-a fost bucuria când a văzut că răbdarea lui a crescut...în urma necazului! Domnul Isus a spus ucenicilor că în lume vor avea necazuri, dar le-a spus să îndrăznească şi prin necazuri, căci El a biruit lumea. Asta înseamnă că necazul nu va mai birui pe nici un copil a Lui Dumnezeu, ci necazul îl va învăţa răbdarea: răbdare cu cei dragi, răbdare cu colegii de lucru, răbdare cu cei care conduc mai încet şi nesigur în faţa noastră...etc. Dragii mei, nu vă ştiu necazurile, dar nu lăsaţi necazul să treacă fără a realiza răbdarea pe care el vrea s-o lucreze în viaţa cuiva. Necazul trece, dar răbdarea e virtutea care rămâne. Să ne rugăm, ca El să ne dea biruinţă în necaz, iar necazurile să ne facă mai răbdători pentru slava Lui Dumnezeu!

30 Martie, 2007

Psalmul 42:1

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

Dorinţa psalmistului după Dumnezeu era aşa de aprinsă, încât el o aseamănă cu setea cerbului după apă. Nu e nimic neobişnuit pentru un cerb să alerge după izvorul de apă. Setea îl împinge să alerge în direcţia izvorului de apă. Psalmistul dorea pe Dumnezeu; sufletul lui era setos după prezenţa Lui Dumnezeu. Ce strânsă legătură era între el şi Domnul! Era o vreme de necaz şi de apăsare, când sufletul lui era mâhnit şi gemea. De aceea el îl dorea pe Dumnezeu. Vrăjmaşii îl batjocoreau că Dumnezeu nu mai era cu el, ba mai mult, puneau la îndoială însăşi existenţa Lui Dumnezeu. Psalmistul însă, spera în reîntoarcerea lui la casa Domnului, la locul prezenţei Lui Dumnezeu. Cerbul nu se opreşte până nu găseşte apă, tot aşa şi sufletul psalmistului nu putea fi satisfăcut cu nimic, numai când avea să ajungă din nou în prezenţa Lui Dumnezeu. Cum este dorinţa mea şi a ta după Dumnezeu? Alergăm noi la fel ca un cerb însetat după prezenţa Lui Dumnezeu? Suntem noi satisfăcuţi cu puţin din prezenţa Lui, sau vrem să gustăm tot mai mult din plinătatea Lui? Desigur că acest verset l-am citit şi auzit de multe ori, dar a creat el oare o sete mai mare în noi după Dumnezeu? Am fost entuziasmaţi pentru o vreme să alergăm cu sete la Casa Domnului, dar acum ce s-a întâmplat, nu mai suntem dornici după El? Sunt alte lucruri care ne satisfac setea? Alergăm noi cu bucurie la casa Domnului? Mergem noi setoşi să ascultăm Cuvântul Lui Dumnezeu? Fie ca ziua de azi să fie o zi de cercetare şi de întoarcere completă spre El. Să alergăm cu bucurie spre El şi să gustăm ce bun este Domnul. Să lăsăm inimile noastre atinse de dorinţa după prezenţa Lui şi în orice vom face totul să fie făcut ca în prezenţa Lui!

29 Martie, 2008

1 Corinteni 15:58

De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

În lumina marilor adevăruri descrise în acest capitol, Apostolul Pavel a îndemnat biserica din Corint să fie tare. Tăria creştinului vine din faptul că Domnul Isus a înviat! Prin biruinţa repurtată de El la Golgota, toţi urmaşii Domnului au tăria Lui! Orice necaz şi orice atac din partea celui rău se va lovi de tăria Celui Viu! A rămâne neclintit înseamnă, a rămâne pe temelia care e sigură, Stânca veacurilor, adică Domnul Isus. Fără El nu se poate rămâne neclintit. Prea multe sunt atacurile celui rău şi prea tari sunt vânturile potrivnice; de aceea avem nevoie de El, Cel ce ne poate ţine neclintiţi. Cei tari şi neclintiţi sunt îndemnaţi să progreseze, să sporească şi să crească în lucrul Domnului. Cei ce cunosc lucrarea Lui Dumnezeu, ştiu că în această lucrare nu este stagnare. Dacă nu se sporeşte, atunci se descreşte, iar dacă nu este progres, atunci este regres. Sporirea, sau progresul trebuie măsurat în calitatea lucrării nu în cantitatea lucrării. Cei care stau tari şi sporesc în lucrarea Domnului, sunt asiguraţi că orice fac pentru Domnul nu va fi zadarnic. Orice faci pentru Dumnezeu rămâne pentru veşnicie. Orice slujbă oricât de mică făcută pentru El, nu rămâne nerăsplătită! Dumnezeu nu a rămas şi nu va rămâne dator niciodată! Oricine a lucrat pentru Domnul, ştie că Dumnezeu a venit tot timpul în ajutorul lui. Fraţii mei, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci osteneala pentru El nu este zadarnică!

28 Martie, 2007

Osea 6:3

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţii, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!

Chemarea profetului Osea către poporul din vremea lui a fost clară: să căutăm să cunoaştem pe Domnul! El nu a spus să facă studii despre Domnul, sau să întrebe pe alţii despre Domnul. Chemarea lui a fost directă şi personală. El le-a spus să caute să-L cunoască pe Domnul! Cunoaşterea Lui Dumnezeu este baza pentru credinţă şi ascultare. Cei care-L cunosc pe Dumnezeu vor rămânea tari şi vor face mari isprăvi cu Dumnezeul lor. Domnul Isus ne dă soluţia cunoaşterii Lui Dumnezeu, şi ne spune în Ioan 14:9 “cine M-a văzut pe Mine, l-a văzut pe Tatăl.” Filip a fost mustrat când a cerut să-l vadă pe Tatăl. Acum zici tu dar, arată-ne pe Tatăl?” Este clar că Domnul Isus a venit să ni-L descopere pe Tatăl, pe Cel ce ne-a creat şi zilnic ne susţine viaţa. Mai mult prin cunoaşterea Lui ne dă viaţa veşnică. Nu este o cunoaştere despre Dumnezeu, ci o cunoaştere de Dumnezeu. Ca să cunoşti pe cineva trebuie să fi aproape de acea persoană. Cunoaşterea de la distanţă, deşi se practică uneori, nu e de mare valoare. Casă fie o cunoaştere reală trebuie să aibe loc apropierea celor două persoane care vor să se cunoască. Pentru ca noi să-L cunoaştem pe Dumnezeu, trebuie să ne apropiem de El, prin citirea zilnică a Cuvântului Său. Osea a spus că Domnul vine ca zorile dimineţii; El aduce împrospătare şi înnoire. Când umbrele nopţii pier şi când razele soarelui se ivesc, totul revine la viaţă. Osea a spus că atunci când Domnul va veni, El va pune totul în mişcare. Venirea Lui este ca o ploaie de primăvară, care pregăteşte pământul pentru semănat! Generaţia noastră este o generaţie care a crescut cu o cunoaştere destul de superficială a tot ce este Dumnezeu. De aceea mă rog ca noi toţi să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul tot mai mult în fiecare zi!

27 Martie, 2007

Luca 12:34

Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Cuvintele Domnului Isus sunt aşa de clare şi precise, încât nu este posibil să nu le înţelegem. Nu se poate să ai comoara undeva şi inima să nu fie acolo. Ceea ce preţuieşti îţi ia toată atenţia şi toată energia. Domnul Isus nu a vorbit de valoarea comorii, nici de mărimea ei, ci de locul ei. Dacă comorile sunt de pe pământ, pe pământ vor rămânea, dar dacă sunt din ceruri, comorile vor rămâne veşnic! Cuvintele Domnului Isus sunt clare, directe şi profunde. Nu poţi preţui ceva, fără ca inima să nu-ţi fie acolo. Toţi cei care au citit aceste cuvinte şi-au dat seama că Domnul Isus dorea ca ucenicii Lui să aibe inima îndreptată spre cer, spre veşnicie. Deşi, erau mulţi care aveau comoara jos pe pământ--comoară în totală nesiguranţă--ucenicii au fost îndemnaţi să nu se uite la ce este supus putrezirii, ci să se uite la ceea ce va rămâne veşnic. Comoara este tot ceea ce cineva preţuieşte mai mult decât orice altceva. Cei care s-au întâlnit cu Domnul Isus şi le-a devenit Mântuitor şi Domn al vieţii lor, pentru ei El a devenit comoara lor. Comoara căutată de sufletul pierdut era Domnul Isus! Din vremurile cele mai vechi ale Bibliei, oamenii Lui Dumnezeu au trăit pe acest pământ având comoara lor în cer. Comoara lor fiind în cer, inima lor era acolo, deşi trăiau pe pământ. David spunea mereu în Psalmi despre desfătarea Lui în Legea Domnului, şi despre dragostea ce-o avea el faţă de Domnul. Inima lui era mulţumită ca a unui copil care era în braţele mamei lui. Unde ne este comoara noastră? Alergăm în fiecare zi să ne adunăm cât mai multe lucruri; este inima noastră legată de ele? Foarte mulţi oameni spun că nu; dar este oare adevărat?! Fie ruga noastră ca inima să ni se desprindă tot mai mult de această lume, iar dragostea faţă de Domnul Isus să crească tot mereu. Numai în felul acesta va putea fi comoara şi inima noastră în cer, în locul unde nici nu se poate fura, nici nu se poate ruina.

26 Martie, 2007

Poverbe 15:1a

Un răspuns blând potoleşte mânia!

Înţeleptul Solomon a vorbit cu mulţi oameni şi a auzit multe conversaţii. El a analizat mai mult decât alţii comportamentul uman. El a auzit multe întrebări şi de asemenea şi răspunsurile la acele întrebări. Duhul Sfânt l-a inspirat să scrie cuvintele acestea care ne arată că cei ce răspund cu blândeţe câştigă. Mânia se înteţeşte cu un răspuns aspru, dar răspunsul blând îi ia orice putere. Mânia nu-i mânie dacă nu se manifestă, dar când întâlneşte răspunsul cel blând, mânia moare. Cum răspundem noi celor ce, poate că, ne provoacă la mânie? Când focul a izbucnit, pompierii nu vor pune benzină, ci apă, ca să-l stingă. La fel şi cel credincios va folosi răspunsul blând pentru a dezamorsa situaţiile explozive. Cum vorbim cu copiii sau partenerii noştrii? Cum sunt răspunsurile noastre? Despre Domnul Isus se spune că vocea nu I s-a auzit pe străzi. Ce se aude despre noi? Noi care-L urmăm pe El, răspundem cu blândeţe? Este vorbirea noastră cu “har, dreasă cu sare?” Când David a cerut ajutorul lui Nabal, răspunsul acestuia a determinat hotărârea lui David să-l omoare, dar soţia lui a potolit mânia lui David. Răspunsul ei blând l-a scăpat pe David şi oamenii lui de la uciderea lui Nabal. Fie ca Duhul Sfânt să pună în noi cumpăna gândirii mai-nainte de-a vorbi, şi răspunsurile care le dăm să fie pline de blândeţe.

25 Martie, 2007

1 Corinteni 9:24

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să căpătaţi premiul!

Sfântul Pavel a întrebat multe lucruri pe cei din Corint, nu că ei nu ar fi ştiut, dar a vrut să-i ţină alerţi pe calea credinţei. Ei erau cunoscători ai jocurilor olimpice, jocuri închinate zeilor. Toţi alergau, dar numai unul primea premiul şi anume cel ce câştiga cursa respectivă. În cursa vieţii, în alergarea către cer, oamenii aleargă, dar nu toţi vor primi premiul. Mulţi nu ştiu cum să alerge, alţii nu vor să alerge după regulile jocului. Apostolul i-a îndemnat, pe cei de atunci, să alerge în aşa fel încât să câştige premiul. Sunt convins că toţi cei care citiţi aceste rânduri, vă daţi seama că acest cuvânt ni se aplică şi nouă. Şi noi ca şi ei suntem în stadionul vieţii şi alergăm spre veşnicie. Trebuie să alergăm în aşa fel încât să ieşim primii. Ajungerea la o aşa performanţă se face doar prin credinţă şi prin harul Domnului Isus! Cum alergăm noi? Am învăţat regulile jocului şi ne comportăm ca atare? Ne supunem noi la tot felul de înfrânări? Ducem noi o viaţă disciplinată? Mulţi din cei ce aleargă lângă tine s-ar putea să nu ajungă niciodată la capătul cursei, dar asta nu ar trebui să schimbe deloc alergarea ta. Noi nu suntem în cursa vieţii numai până când cineva spune sau face ceva nepotrivit, ci suntem pe calea aceasta să căpătăm premiul chemării cereşti! Fie ziua de azi o zi de cercetare şi re-evaluare a alergării noastre. Dacă nu am alergat bine sau dacă am călcat legile alergării, să ne întoarcem cu pocăinţă la Dumnezeu care nu oboseşte iertând! Prieteni dragi care nu alergaţi spre veşnicie cu Cristos, vă chem să abandonaţi cursa spre moarte şi să veniţi la Domnul Isus, pentru ca El să vă mântuiască şi să vă dea bucuria alergării după voia Lui Dumnezeu!

24 Martie, 2007

Isaia 65:18 a

Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face!

Cuvintele Lui Dumnezeu către profetul Isaia au fost şi vor rămâne o mare încurajare pentru copiii Lui Dumnezeu. Când credinciosul meditează la ceea ce Dumnezeu va face, nu are decât bucurie şi veselie! În vremea lui Isaia lucrurile nu mergeau bine. El a trebuit mereu să comunice împăraţilor din vremea lui să se întoarcă la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să le ierte păcatele. Nici în generaţia noastră lucrurile nu stau prea bine. Veselia a dispărut de pe feţele multor creştini. De ce oare? Nu cumva din faptul că nu au ce le trebuie, sau din pricina unor încercări prea grele? Dumnezeu a îndemnat poporul de atunci să fie plini de bucurie şi veselie. Bucuria şi veselia ar trebui să inunde inimile noastre, doar gândindu-ne la ceea ce Dumnezeu va face. Atât prezentul cât şi viitorul sunt în mâna Lui Dumnezeu, de aceea Isaia a spus că va fi o veselie şi o bucurie pentru vecie, bazat pe lucrările Lui viitoare. Noi îl glorificăm pe Dumnezeu pentru tot ce-a făcut de-a lungul istoriei! El a lucrat cu Israelul şi apoi cu Biserica, făcând minuni în mijlocul ambelor popoare. Orice lucrare a Lui Dumnezeu este uimitoare! Creaţia, Potopul, Marea Roşie, sunt doar câteva din lucrările Domnului! Gândindu-ne la viitor, nu putem să nu ne bucurăm. Citind Biblia în totalitatea ei, ne putem da seama de ceea ce Dumnezeu va face. El va face un Cer şi un Pământ nou, unde să locuiască neprihănirea! Nu ştiu prin ce necaz treci, sau ce dureri te apasă, dar ştiu că El ştie de tine şi încercările tale. Încrede-te în El şi bucură-te de ceea ce El va face. Oricare ar fi starea noastră, să ne bucurăm şi să ne veselim pentru ceea ce El va face!

23 Martie, 2007

Marcu 6:31

Isus le-a zis: “Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi n-aveau vreme nici să mănânce.

Ucenicii numai ce s-au întors din marea lor misiune şi desigur că au fost istoviţi. Pe lângă aceasta, vestea morţii lui Ioan Botezătorul a adus întristare ucenicilor. În starea în care se găseau, chemarea Domnului Isus, “veniţi singuri la o parte,” a fost aşa de dulce pentru ucenicii Lui. Lăsaţi tumultul, ieşiţi din zarvă şi veniţi la oparte cu El. De foarte multe ori ucenicii Lui erau prinşi în multe lucruri, aşa încât această chemare le-a fost tare benefică. Mulţi veneau după ei, şi nici nu puteau să mănânce. Dar Domnului i-a păsat de ei şi i-a chemat de-o parte. El s-a îngrijit de odihna lor. Acelaşi lucru îl face şi pentru noi. Când ne vede cât suntem de prinşi cu multe lucruri, chemarea Lui este să ne retragem cu El, de-o parte şi să ne odihnim puţin. Nu ştiu în ce lucruri sunteţi prinşi, dar ascultaţi chemarea dulce a Mântuitorului, “veniţi singuri la o parte, şi odihniţi-vă puţin.” Auzim noi oare chemarea Lui? Plecăm imediat ca să ne odihnim? Câte lucruri negative nu ar fi putut fi evitate, dacă noi eram odihniţi; dar fiind obosiţi, reacţiile noastre nu au fost totdeauna cele mai bune. Fie ziua de azi o zi de adevărată odihnă pentru noi toţi. Să ne retragem cu El singuri şi să ne odihnim în El! Ca apoi reîmprospătaţi să facem lucrarea Lui cu avânt şi zel.

22 Martie, 2007

Psalmul 119:68

Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!

Psalmistul exprima bunătatea Lui Dumnezeu în modul cel mai direct: “Tu este bun şi binefăcător!” Aceste cuvinte sunt aşa de simple şi totuşi aşa de profunde. Dumnezeu este bun în persoana Lui, în atributele Sale, dar nu doar atât! Bunătatea Lui nu este statică, ci dinamică, adică o bunătate în acţiune. Dumnezeu este făcător de bine! El nu face răul, ci numai binele! Aşa îl cunoştea psalmistul pe Dumnezeu. Cum îl cunoaştem noi? Am gustat noi bunătatea Lui Dumnezeu? Ne-am apropiat noi prin credinţă de El ca să vedem cât de bun este El? Dacă ne-am cerceta viaţa noastră, am putea vedea bunătatea Lui Dumnezeu revărsată peste noi?! Dacă nu ai gustat încă ce bun este Domnul, vino la El prin credinţă şi vezi ce bun este El. Gustă şi convinge-te personal cerându-i iertare pentru viaţa ta, pentru necredinţa ta. Încearcă şi vei vedea că în bunătatea Lui, El te va ierta, aşa cum a iertat pe toţi cei ce sunt copiii Lui. Toţi am păcătuit, dar în bunătatea Lui El ne-a primit înapoi în familia Lui! Apoi vei vedea ce binefăcător este Dumnezeu! Psalmistul miza pe bunătatea Lui Dumnezeu ca să-l înveţe orânduirile Lui. El dorea să urmeze orânduirile Lui Dumnezeu şi vroia ca Dumnezeu să-l înveţe. Nu era pe atunci Biblia în forma în care noi o avem astăzi. Psalmii devin parte majoră din Biblie, parte care psalmistul a cerut-o de la Dumnezeu. Noi avem “orânduirile” Lui Dumnezeu înscripturate, la îndemâna noastră. Le învăţăm noi oare? Mai mult decât atât, dacă le-am învăţat, devin ele parte din trăirea noastră? Fie ca în ziua de astăzi toţi cei care nu aţi gustat bunătatea Lui să o gustaţi din plin prin credinţă în Domnul Isus, iar cei care zi de zi aţi gustat din binefacerile Lui, să învăţaţi mai mult din orânduirile Lui, şi mai mult să le puneţi în practică. Să umblăm în orânduirile Lui ca să-I aducem slavă în mijlocul oamenilor din jurul nostru!

21 Martie, 2007

Luca 11:23

Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte!

Cât de categoric a fost şi este Domnul Isus! Cine nu este cu El nu poate să rămână în stare de neutralitate, sau să rămână pasiv şi neinteresat. Toţi care sunt în neutralitate sunt împotriva Lui. Ce putem spune altceva decât, Amin! Prin păcatul nostru am fost împotriva Lui. Dar odată mântuiţi şi iertaţi am fost aduşi în familia Lui Dumnezeu şi am fost făcuţi fraţi cu Domnul Isus. Credinciosul nu poate fi împotriva Domnului Isus nici o dată. Noi suntem totdeauna de partea Lui. Hotărârea noastră de a-L urma până la moarte, nu a fost o hotărâre pentru o vreme, ci pentru totdeauna. Prietenul meu, nu vreau să înţelegi greşit acest mesaj. Dar dacă nu eşti mântuit şi nu L-ai primit pe Domnul Isus în inima ta, nu eşti cu El. Nefiind cu El, nefiind de partea Lui, eşti împotriva Lui. Ştiu că nu e uşor să auzi că eşti împotriva Fiului Lui Dumnezeu, mai ales că toţi cei necredincioşi spun că nu au nimic cu El. Nu este posibil să fi neutru. Domnul Isus Însuşi explică că cine nu este cu El, este împotriva Lui. Cine nu-şi face bine socoteala să adune cu El, pierde şi risipeşte mult! Când Domnul Isus nu este cu noi şi încercăm să adunăm fără El, risipim enorm de mult. Mulţi oameni aleargă în zadar după câştiguri fără binecuvântarea Lui Dumnezeu. Mulţi se miră de ce-i aşa, dar acesta este principiul Domnului Isus: nu strângi cu El, risipeşti! Pe ce poziţie ne aflăm noi? Suntem cu El sau împotriva Lui? Bogatul caruia i-a rodit mult ogorul a crezut că tot ce are este a lui. Dar, de fapt în noaptea când se credea mai în siguranţă, a fost chemat să dea socoteală în faţa Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a fost împotriva la ceea ce el a strâns, ci la faptul că el L-a eliminat pe Dumnezeu din economia lui. Adunăm noi oare cu El, sau fără El? Să ne rugăm ca El să ne ajute să fim de partea Lui şi azi şi în fiecare zi! El să ne înveţe tot mai mult economia cerului, adunând comori pentru veşnicie!

20 Martie, 2007

Cântarea Cântărilor 2:11-12a

Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării...

E prima zi de Primăvară! Iarna a trecut şi florile încep să se arate. Odată cu florile, Solomon scrie că a venit “vremea cântării.” Iarna totul e amorţit, îngheţat, viaţa parcă se încetineşte şi chiar şi cele mai optimiste persoane coboară în stări de melancolie. Primăvara schimbă totul. Iarna cu toată încleştarea ei s-a dus. Când ea pleacă, primăvara începe să zâmbească prin florile care apar pe câmp şi prin razele calde ale soarelui. Ce părea mort acum prinde viaţă. Amorţirea se desface, încleştarea iernii dă voie izbucnirii unei vieţi noi! La fel şi noi care suntem ai Lui trebuie să ne trezim în fiecare zi la o viaţă tot mai plină de prezenţa Soarelui, adică a Domnului Isus în noi. Florile bucuriei Lui să fie mereu în viaţa noastră, iar cântarea de laudă să nu lipsească niciodată de pe buzele şi din inimile noastre! E vremea cântării spune Solomon, de aceea vă îndemn pe toţi cititorii să cântaţi de bucurie că El este Domn! E primăvară afară, de aceea să lăsăm să fie primăvară şi în inimile noastre! Deschiderea inimii noastre pentru lumina Lui va facilita energii nebănuite în vieţile noastre, torente de apă vie ce vor curge în viaţa veşnică. Aşa spunea Domnul Isus că se va întâmpla în viaţa celor ce vor crede în El. Când au izbucnit ultima dată torente de apă vie din viaţa noastră? Pretindem că toţi credem în El, dar se manifestă oare viaţa Lui plenar în noi…? De ce nu? Nu cumva nu am ieşit din amorţeală? Nu cumva în loc de a zburda veseli înaintea Feţei Lui unde sunt desfătări veşnice, stăm ghemuiţi în problemele acestei vieţi fără să ne gândim la adevărata viaţă? E primăvară! Să lăudăm şi să cântăm laudă Domnului!

19 Martie, 2007

Evrei 10:39

Noi nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.

Ce cuvinte pline de confidenţă! Alţii dau înapoi, alţii se lasă, dar noi nu suntem din aceia! Noi suntem diferiţi pentru că El ne-a făcut diferiţi. Prin mântuirea Lui, El ne-a născut din nou, iar naşterea din nou ne-a făcut să fim din aceia care nu dau înapoi, ci din aceia care merg înainte. Podurile trecutului sunt dărâmate, drumul spre înapoi este închis. Şi de ce-am vrea să dăm înapoi? Ce a fost frumos în lumea păcatului? Ce era vrednic de pomenit? Dumnezeu nu găseşte plăcere în cei ce dau înapoi, dar ajută pe aceia care vor să meargă înainte. Cei ce vor să meargă înainte o pot face prin credinţă, căci “fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi Lui.” Prietenul meu, din ce grupare faci parte? Eşti gata să dai înapoi în faţa necazului şi a strâmtorării? Vino în grupa celor care au credinţă şi umblă prin credinţă. Umblarea prin credinţă este umblarea în dragostea şi răbdarea Lui Dumnezeu. Aceasta este o umblare în deplină armonie cu voia Lui Dumnezeu. Cei care se încred deplin în dragostea Lui Dumnezeu, nu vor da înapoi. Aceştia vor avea încercări, vor cădea uneori, dar direcţia lor va fi doar înainte. Începem o nouă săptămână, de aceea vă îndemn cu drag să nu daţi înapoi, ci să mergeţi înainte. Credinţa care am primit-o în dar de la El, este suficient de tare să ne ţină până la capăt unde vom avea bucuria desăvârşirii mântuirii noastre! Mântuirea ne este asigurată prin El, dar ea trebuie desăvârşită; iar desăvârşirea se va face în clipa când ajungem pe malul celălalt. Până atunci să mergem înainte prin credinţă!

18 Martie, 2007

Iov 23:12

N-am părăsit poruncile buzelor Lui; Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui!

Cuvintele lui Iov sunt aşa de mişcătoare pentru sufletul meu. Îmi sunt ochii plini de lacrimi când scriu aceste cuvinte. Poruncile Lui Dumnezeu nu au fost părăsite de Iov niciodată. El nu a lăsat poruncile de-oparte, ci ele au fost centrale în viaţa lui. Sunt oare poruncile Lui Dumnezeu centrale şi în viaţa noastră? Putem spune şi noi ca şi Iov, “poruncile Lui nu le-am părăsit?” Poţi spune tu că nu ai părăsit poruncile Lui? Mai mult decât atât, Iov spune, “voia mi-am plecat-o la cuvintele gurii Lui.” Voinţa lui Iov s-a îngenunchiat în faţa Cuvântului Lui Dumnezeu! Pentru Iov nu a fost greu să spună voinţei lui să să plece la cuvintele gurii Lui Dumnezeu. De ce unora ne este aşa de greu? De ce ne luptăm cu voinţa noastră să o facem ascultătoare de El? Iov era tare amărât că nu înţelegea de ce a ajuns în starea aceea gravă în care se afla, dar neînţelegerea nu l-a depărtat de poruncile Lui Dumnezeu, ci le-a păzit cu stricteţe. În condiţii extrem de grele, Iov a plecat voinţa lui, la cuvintele Lui Dumnezeu. Iov pleda mereu pentru cazul lui înaintea Lui Dumnezeu, dar răspunsul Lui Dumnezeu nu venea. În toată această stare, Iov ne prezintă viaţa lui neprihănită, abaterea lui de la rău şi frica lui de Dumnezeu. În această zi aş dori să mergem la casa de rugăciune plini de bucurie să ascultăm poruncile Lui. Poruncile Lui sunt viaţă pentru noi. Cine le păzeşte dovedeşte că iubeşte pe Dumnezeu. Fie voinţa mea şi voinţa ta îngenunchiată în faţa Lui, iar Cuvintele Lui Dumnezeu să fie dulci sufletului nostru.

17 Martie, 2007

Ioan 17:3

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.

Domnul Isus a declarat oamenilor din vremea Lui că El este Calea, Adevărul, şi Viaţa. În această rugăciune, Domnul Isus defineşte viaţa veşnică. Viaţa veşnică nu este definită ca un timp nelimitat, ci Domnul spune că viaţa veşnică este a cunoaşte pe Dumnezeu. Ca să ai viaţa veşnică trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu, pe singurul Dumnezeu adevărat şi pe Domnul Isus. Fără această cunoaştere nu există viaţă veşnică. Poţi să cunoşti pe oricine vrei din lumea aceasta, de la cel mai mic până la cel mai mare om şi nu-ţi ajută la nimic. Pentru a avea viaţa veşnică este absolut necesar să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Cunoaşterea implică apropiere de persoana pe care vrei s-o cunoşti. Nu se fac cunoştinţe de la distanţă, ci trebuie apropiere. Apropierea de El se face prin credinţă, căci cine se apropie de El “trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe toţi care-L caută pe El.” Dragul meu care ai viaţa veşnică, dă-I slavă Lui Dumnezeu şi trăieşte în fiecare zi tot mai aproape de El. Apropie-te de El ca să-L cunoşti tot mai bine pe Domnul Isus şi pe Tatăl!
Dacă dintre cei care citiţi aceste rânduri nu aveţi viaţa veşnică, cu drag vă invit să primiţi harul iertării Domnului Isus. Veniţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus, pe care El L-a trimis pentru mântuirea noastră.

16 Martie, 2007

Deuteronom 7:21

Să nu te înspăimânţi de ei; căci Domnul Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul Cel mare şi înfricoşat.

Moise a vorbit poporului înainte de a intra în Canaan şi le-a spus cuvintele din versetul de mai sus. În cuvintele lui Moise, se poate citi că poporul nu avea prea mare curaj să intre în Canaan când a auzit că acolo locuiesc popoare mai mari şi mai tari decât Israelul. Israelul era naţiune doar de câţiva ani. Generaţia care a trecut Marea Roşie dispăruse, iar generaţia nouă trebuia să înfrunte pe uriaşii de care părinţii lor s-au temut. Moise le-a spus din partea Lui Dumnezeu să nu se înspăimânte când o sa vadă popoarele din Canaan! Pregătirea lor militară era inexistentă. Motivul pentru care ei nu trebuiau să se înspăimânte nu era că ei ar fi fost mai tari şi mai dibaci decât canaaniţii, ci ei erau îndemnaţi să nu se teamă pentru singurul motiv viabil: Domnul Dumnezeu era în mijlocul poporului. Dumnezeu nu a trimis poporul să înfrângă pe cei din Canaan prin forţele lor, ci i-a trimis să meargă bazaţi pe promisiunea că El va fi cu ei. La fel ca şi atunci, vrăjmaşii care atacă pe cei credincioşi sunt mulţi şi puternici. Dar Domnul este cu Biserica Lui la fel cum a fost atunci cu poporul Israel. La fel ca şi atunci prezenţa Lui aduce biruinţa în orice situaţie! Fiecare creştin care este ispitit să se înspăimânte de ceva sau cineva, trebuie să ştie că Domnul este cu el.
Dumnezeu este descris ca fiind de temut, mare şi înfricoşat! Nu ai de ce să te temi, căci El este cu tine, iar El înfrică orice duşman al copiilor Lui. Oricine ar vrea să te atace, va pleca înfricoşat de prezenţa Lui Dumnezeu din viaţa ta. Domnul să-ţi dea biruinţa şi astăzi în orice situaţie te-ai afla!

15 Martie, 2007

Tefania 1:7

Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.

Cu mii de ani în urmă au fost scrise aceste cuvinte. Ele au fost scrise unei alte generaţii, în alte condiţii, dar cu toate acestea, aceste cuvinte sunt foarte actuale. Ziua Domnului despre care Ţefania a vorbit, a însemnat pentru oamenii de atunci, ziua când Dumnezeu va judeca răul şi va instaura binele. Poporul lui Dumnezeu tolera păcatul iar prinţii şi proorocii nu mergeau pe calea Domnului. Profetul spunea acelor oameni să nu mai vorbească, ci să tacă înaintea Domnului. Sunt vremuri când trebuie să vorbim, şi sunt vremuri când trebuie să tăcem. Pentru poporul lui Dumnezeu, aceea era o vreme care cerea totală tăcere. Dumnezeu era gata să aducă judecata peste ei. Nu este oare la fel şi astăzi? Nu aşteaptă biserica de două mii de ani pe Domnul să vină? Mii de creştini au murit în arenele romane, mii au fost arşi pe rug şi schingiuiţi, dar speranţa lor nu a fost alta decât venirea Domnului! Numai Domnul ştie numărul celor care zilnic mor pentru cauza Evangheliei. E vremea să facem linişte în sufletele noastre, să oprim zgomotul şi să auzim ce ne spune Dumnezeu! Atâta timp cât noi vorbim, nu avem cum să auzim pe Dumnezeu. Când noi tăcem, atunci El poate fi auzit cu claritate! Ai oprit tu zgomotul din viaţa ta? Ai făcut linişte ca să auzi vocea Lui când El îţi vorbeşte? Fie ziua de azi, o zi de meditaţie sfântă când făcând linişte în vieţile noastre, să auzim ce Dumnezeu ne spune. Ziua Lui nu e departe. Dacă pentru cei de demult a venit cu judecată, cu siguranţă că va veni şi pentru noi. El a pregătit ospăţul. Noi copiii Lui, mântuiţi prin Jertfă, să aşteptăm cu bucurie ziua revenirii Lui, zi când vom “amuţi” în faţa măreţiei Lui! Până atunci tăcere, aşteptare şi să lucrăm pentru slava Lui!

14 Martie, 2007

Romani 3:21

Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege "despre ea mărturisesc Legea şi Proorocii..."

Apostolul Pavel a vorbit despre starea de neprihănire pe care Dumnezeu o dă celor care cred în Domnul Isus, nu ca pe o noutate, ci ca pe ceva ce Legea şi Proorocii au prevestit! Atât în cărţile Legii cât şi în Profeţi se găsesc nenumărate referinţe la vremea când Dumnezeu va decreta starea după voia Lui, sau starea de neprihănire. Aceasta a fost posibilă doar prin faptul că Domnul Isus Cristos a venit să moară pentru păcatul lumii întregi. Prin moartea Lui, Domnul Isus a plătit toată vinovăţia noastră, iar Tatăl a putut să ne justifice şi în acelaşi timp să rămână drept. Fără nici un merit, fără vre-o faptă bună de-a noastră, Domnul a venit şi a murit pentru noi. Neprihănirea Lui ne ţine înaintea Tatălui în starea în care nu am fi putut ajunge niciodată prin noi înşine. Avraam l-a crezut şi acest lucru i-a fost socotit ca neprihănire! David a fost iertat de Dumnezeu şi prin har a fost socotit neprihănit. La fel şi noi suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă. Să umblăm şi astăzi plini de bucurie pentru că suntem socotiţi neprihăniţi!

13 Martie, 2007

Evrei 4:16

Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Autorul Epistolei către Evrei, ne îndeamnă prin Duhul Sfânt să ne apropiem de scaunul harului, scaun despre care nu se vorbeşte nicăieri în tot Noul Testament. Autorul epistolei scria celor de atunci şi nouă totodată, că putem să ne apropiem de El, fără medierea vre-unui preot de pe pământ. Apropierea de scaunul harului, se face direct prin Domnul Isus! Dar să n-o facem aceasta cu timiditate sau nesiguranţă. Apropierea trebuie să fie plină de încredere. Nu ne apropiem de Muntele Sinai care ne condamnă, ci de scaunul de har al Domnului Isus. De ce sunt unii aşa de timizi? De ce la mulţi le tremură pasul când se apropie de scaunul harului? De ce unii preferă legea în locul harului? Nu cumva harul ne dezarmează şi ne face prea dependenţi de Dumnezeu? Nu cumva ne vedem că nu mai controlăm noi situaţia, ci El este în deplin control? La scaunul de îndurare El ne dă har, ne dă îndurarea Lui. Ne-a dat harul mântuirii, dar continuă să reverse har peste noi. Ajutorul Lui este întotdeauna la timp. Fie ca tu prietenul meu să te apropii de El cu încredere pentru mântuire, dacă nu ai primit-o încă. Vino la El să te mântuiască. Dacă eşti copilul Lui Dumnezeu, apropie-te de El cu deplină încredere în fiecare zi, ca El să-ţi dea har şi ajutor!

12 Martie, 2007

Iov 12:22a

El descoperă ce este ascuns în întuneric!

Iov a cunoscut pe Dumnezeu în prosperitate! Chiar şi la necaz, în durerile cele mai mari, el făcea declaraţii despre Dumnezeu, care arătau atât misterul cât şi măreţia Lui Dumnezeu. Nimic nu este ascuns de Dumnezeu. El vede şi cunoaşte chiar şi adâncul omului! Iov nu s-a ascuns de Dumnezeu. Când nu a înţeles de ce i s-au întâmplat toate necazurile, Iov s-a adresat Lui Dumnezeu şi i-a cerut lămuriri. Nu le-a primit aşa cum a vrut el, dar în final, Dumnezeu i-a răspuns în aşa fel ca Iov să înţeleagă. De ce unii încercăm să ne ascundem de El? De ce unii credem că El nu vede ce facem în ascuns? De oameni putem să ne ascundem; oamenii sunt limitaţi în cunoaştere, dar Dumnezeu este nelimitat şi vede tot! Noi trebuie să ne bucurăm că El descoperă ce este ascuns în întuneric! Cât de mult ar dori oamenii să vadă ce este în întuneric, dar nu se poate. Numai Dumnezeu poate pătrunde în beznă. David spunea că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Dumnezeu, Psalmul 139:12. Sunt planuri făurite împotriva noastră la întuneric. Dumnezeu însă le ştie şi le cunoaşte! Sunt pericole care ne pândesc în întuneric. Dumnezeu le descoperă şi ne păzeşte de ele! E ceva care tu şi eu vrem să tăinuim?! Dumnezeu ştie şi de aceste lucruri! El pătrunde prin beznă să ne arate mila şi îndurarea Lui! La fel cum Dumnezeu descoperă planurile rele făcute împotriva copiilor Lui, tot aşa El descoperă gândurile sau vorbele noastre făcute sau spuse la întuneric! Dacă suspinul tău te-a copleşit, iar durerile te ţin în beznă, nu uita, El descoperă ce este ascuns în întuneric şi în situaţia ta! Domnul Isus a venit în lume să scoată pe oameni din păcat şi să-i pună pe o cale nouă şi vie. Din fii ai lumii am devenit copiii luminii, copiii Lui Dumnezeu! Să umblăm în lumină cu deplină asigurare că El vede şi descoperă tot ce este ascuns în întuneric!

11 Martie, 2007

Psalmul 100:3

Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păsunei Lui.

Ce mare har să şti că Domnul este Dumnezeu şi că nimeni nu este în afară de El. El este singurul Dumnezeu! Ca Dumnezeu Unic, El conduce universul, El are totul sub stăpânirea Lui! Şi noi îi aparţinem Acestui Dumnezeu mare şi puternic! Îi aparţinem Lui pentru că El ne-a făcut. Nu suntem din nimic, sau din neant! “Nu, nu suntem un vis, o întâmplare, un lut de sine însuşi frământat, ci ne-a zidit o mână creatoare, există Dumnezeu cu-adevărat!” Noi suntem ai Lui Dumnezeu prin creaţie, iar cei ce suntem copiii Lui, îi aparţinem şi prin mântuirea dată în dar. O dată ne-a făcut, şi apoi când eram morţi în păcat, El ne-a răscumpărat. Ai lui suntem pe veci! El ne-a înfiat, ne-a făcut poporul Lui. Noi suntem turma păşunei Lui! Psalmistul era cioban şi îngrijind de oile lui şi-a dat seama de relaţia dintre el şi oile lui. Uitându-se la acea relaţie, el scrie că noi suntem în grija Marelui Păstor! El ne îngrijeşte; la apele odihnei El ne duce; păşunile cele mai mănoase El le cunoaşte. Doar Dumnezeu cunoaşte dorinţele tainice ale sufletului nostru, şi doar El le împlineşte! Fie cunoaşterea aceasta benefică fiecărui suflet care citeşte aceste cuvinte! Ca popor al Lui, ca turmă a păşunei Lui, noi trebuie să ascultăm de vocea Lui, trebuie să urmăm conducerea Lui. Nu părăsi turma Lui! Nu pleca după vre-un străin! Urmează fidel conducerea Lui, căci El e singurul care ştie unde e mai bine pentru sufletul tău!

10 Martie, 2007

Romani 4:25

Care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Domnul Isus a fost dat la moarte din pricina păcatului meu şi al tău. El nu ar fi trebuit să moară din pricina Lui. El a fost neprihănit în tot ce-a spus şi a făcut. Din dragoste pentru noi, El şi-a dat viaţa pentru noi şi s-a dat la moarte în locul nostru. Dumnezeu însă L-a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Dumnezeu a privit cu plăcere asupra Jertfei Domnului Isus, a primit-o în locul pedepsei noastre, şi L-a înviat pe Domnul Isus. Învierea Lui garantează faptul că am fost socotiţi neprihăniţi. A fi socotit neprihănit înseamnă că Dumnezeu când se uită la noi, El nu mai vede nici un păcat. Orice nelegiuire a fost iertată. Dumnezeu ne socoteşte ca şi cum nu am fi păcătuit niciodată. Noi ne cunoaştem şi ştim cât am păcătuit şi păcătuim, dar prin faptul că Dumnezeu ne socoteşte neprihăniţi, Dumnezeu nu ne ţine în seamă nici un păcat! Şi atunci, ca şi acum, vor fi din aceia care cred că justificarea dată de Dumnezeu este o uşă deschisă pentru păcătuire cu voia! În dragostea Lui Dumnezeu noi am fost iertaţi. Vom păcătui noi oare după ce El ne-a declarat neprihăniţi? De ce? Că aşa vrem, sau aşa ne place? Aşa gândeşte oare un om născut din nou? Dimpotrivă! Cei ce au fost socotiţi neprihăniţi vor căuta zilnic să fie pe placul Celui ce I-a socotit neprihăniţi! Cristos a fost dat la moarte pentru noi! Din pricină că Dumnezeu ne-a socotit neprihăniţi, Cristos a înviat! Slavă Lui Dumnezeu! Glorie veşnică Numelui Său!

09 Martie, 2007

Isaia 38:16

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare!

Împăratul Ezechia a fost bolnav şi după ce Dumnezeu l-a vindecat, el a spus Domnului aceste cuvinte din versetul de mai sus. Ce mare adevăr se află în aceste cuvinte! Avem viaţă şi ne bucurăm de viaţă prin îndurarea Lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar retrage suflarea Lui din noi, viaţa s-ar termina într-o clipă. Recunosc oare oamenii căci doar prin îndurarea Lui au viaţă? Mulţi se cred stăpâni pe viaţă şi fac ce vor ei cu viaţa lor. Ce amar se înşeală cei ce cred astfel! Cei care suntem copiii Lui ne dăm seama căci prin lumina Lui vedem lumina, şi prin îndurarea Lui avem suflare de viaţă! Îl lăudăm noi pentru viaţa ce-am primit-o? Punem noi viaţa noastră în slujba Lui? Marea Lui îndurare ne dă la toţi posibilitatea să ne bucurăm de viaţă. Îi mulţumim noi oare îndeajuns? Ezechia a plâns când a auzit că va muri. S-a rugat Lui Dumnezeu să nu-l ia de pe pământ şi Dumnezeu l-a ascultat. Fiind ascultat de Dumnezeu, el, împăratul lui Iuda, recunoaşte că viaţa nu e produsul şansei, nu e ceva ce poţi avea dând bani, ci e darul Lui Dumnezeu. Cum ar arăta lumea noastră dacă toţi oamenii ar recunoaşte ce-a recunoscut Ezechia!? Avorturile ar înceta! Crimele ar înceta! Viaţa a ajuns aşa de ieftină! Copiii sunt aruncaţi, iar bătrânii sunt neglijaţi. De ce? Când nu-L recunoşti pe Dumnezeu ca autorul vieţii, când nu ai bucuria Lui în viaţa, viaţa nu are nici o culoare. Viaţa pare interesantă fără Dumnezeu, dar în esenţă nu are nici un sens. Adevărata viaţă este viaţa trăită în ascultare de Dumnezeu, viaţă trăită în comuniune cu El. Dragii mei cititori, recunoaşteţi şi voi la fel ca şi Ezechia că suflarea de viaţă este de la Dumnezeu! Să-L proslăvim pe El în fiecare zi şi să-I dăm slavă căci îndurarea Lui a fost şi este mare faţă de noi!

08 Martie, 2007

1 Petru 5:7

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.

Astăzi e ziua femeii. Mare parte din femeile lumii se îngrijorează mai mult decât bărbaţii. Ele spun că motivul îngrijorării lor este tocmai faptul că bărbaţii nu se îngrijorează, deci cineva trebuie să se îngrijoreze! Apostolul Petru a avut har din partea Domnului Isus să scrie aceste cuvinte. În grupul lor, el era cel care primul sărea în ajutor să rezolve orice situaţie care se ivea. Nu era rău că era atent, dar se pare că de prea multe ori se îngrijora. Biblia ne învaţă să purtăm de grijă la cei dragi, să ne rânduim bine casa, să ne chibzuim bine şi timpul şi banii, dar în acelaşi timp este clar că ne spune să nu ne îngrijorăm de nimic. Apostolul a fost pe munte când Domnul Isus le-a spus lor să nu se îngrijoreze de ziua de mâine. Tot în “Predica de pe munte,” Domnul Isus le-a spus că nici dacă s-ar îngrijora pentru ceva, tot nu ar putea rezolva nimic. Petru, prin Duhul Sfânt a învăţat să arunce toate îngrijorările asupra Domnului Isus, şi de aceea ne îndeamnă şi pe noi să facem acelaşi lucru. Când Petru se afla în închisoare, biserica se ruga, gărzile îl păzeau, iar el dormea! Când arunci asupra Domnului Isus toate îngrijorările, atunci poţi dormi liniştit! Împăratul David spunea: “eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea,” Ps. 4:8. “Viaţa e plină de întristări, grijuri vin zi de zi...” Nimeni nu e scutit de grijurile vieţii. Ele vin zi de zi, dar cei credincioşi le aruncă asupra Domnului Isus care “ia toată povara ta!” Apostolul ne spune că Însuşi Domnul se va îngriji de noi! El ştie şi cunoaşte mai bine situaţia prin care trecem şi El Însuşi va rezolva toate problemele noastre. El vede prin bezna care stă înaintea noastră. Aruncă-te în braţul Lui cu toate grijile zilei de astăzi, şi lasă povara ta s-o ducă El. Umblă deplin încrezător şi astăzi că El Însuşi îngrijeşte de tine!

07 Martie, 2007

Exod 15:11

Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni?

Poporul Israel a fost rob în Egipt pentru patru sute treizeci de ani. Când Dumnezeu a adus eliberarea lor, prin robul Său Moise, ei au cântat de bucurie laudă Domnului. Acest verset este parte din cântarea lor. Întrebările acestui verset sunt întrebări care nu au decât un răspuns: nimeni! Nimeni nu este ca Dumnezeul Lui Israel. Între miile de zeităţi din Egiptul antic erau zei importanţi şi mai puţin importanţi. Moise a crescut la curtea lui Faraon şi cred ca a fost conştient de multe zeităţi la care se închinau egiptenii. Când Dumnezeu a despicat Marea Roşie în două, poporul a trecut ca pe uscat, iar egiptenii s-au înecat. La scena aceasta nu era decât o singură concluzie, că nimeni nu este ca Dumnezeu în toată gama zeităţilor de atunci şi din toate timpurile. El este Singurul Dumnezeu! Zeii sunt lucrarea oamenilor. Dumnezeu e unic, veşnic şi Suveran Absolut! El este minunat în sfinţenia Lui. Sfinţenia Lui Dumnezeu nu este o sfinţenie a unui obiect păstrat în seifurile unor bănci, sau în vre-un altar. Sfinţenia Lui este în esenţa fiinţei Lui! Dumnezeu este sfânt în tot ce este, şi în tot ce face. Nimic întinat nu este în El sau în ceea ce face El. În eliberarea miraculoasă a poporului Israel, Moise vede minunăţia sfinţeniei Lui! Apoi, Moise spune că Dumnezeu este bogat în fapte de laudă şi făcător de minuni! Toate faptele Lui Dumnezeu sunt vrednice de laudă! El face lucrări vrednice de lauda noastră permanentă! El e singurul care face minuni! Cum ţi-L imaginezi tu pe Dumnezeu? Cât de Unic este El pentru tine? Eşti conştient de faptele Lui că sunt vrednice de laudă? Lăudăm noi lucrările Domnului? Luăm noi aminte la minunile Lui? Fie ziua de azi plină de laudele noastre pentru Singurul Dumnezeu, care este minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni!

06 Martie, 2007

Evrei 10:35

Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!

Creştinii primului veac erau în permanentă alertă şi persecuţie. Nu puteau fi siguri de unde va veni următorul val de persecuţie. Riscul era ca să-şi piardă confidenţa, sau să înceteze a se mai încrede în Dumnezeu. Scriitorul acestei epistole îi îndemna pe creştinii primului veac să nu-şi părăsească încrederea. Vremurile erau rele, suferinţele erau mari, dar în perspectiva venirii Domnului Isus, creştinii trebuiau să aibe ochii îndreptaţi spre răsplătire. Anii treceau şi mulţi oameni îşi pierdeau încrederea în Dumnezeu, fie din cauza bolii sau a altor necazuri. Cuvântul acesta ne îndeamnă şi pe noi la fel ca pe cei din primul veac să nu ne părăsim încrederea în Dumnezeu căci nici El nu ne părăseşte niciodată. Oricât de mare ar fi necazul, nu contează, fiindcă El e mai mare! Încercările oricât de grele ar fi, Dumnezeu e mai puternic decât ele. Prietenii mei, treceţi prin încercări? Ispitele-s prea grele, zilele prea lungi, poverile prea mari? Vă simţiţi singuri şi părăsiţi? Apostolul ne îndeamnă să nu ne părăsim încrederea, căci ne aşteaptă o mare răsplătire! Moise a avut ochii îndreptaţi spre răsplătire, când a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon. A preferat să sufere cu poporul lui Dumnezeu, căci ştia răsplătirea celor care stau lângă Dumnezeu. El putea să fie pe tronul lui Faraon, dar a preferat toiagul ciobanului din pustie şi pe Dumnezeul rugului aprins! Linişteşte-te tu suflet care astăzi eşti greu încercat, Dumnezeu e lângă tine, harul Lui îţi este îndeajuns! Să nu ne părăsim dar încrederea pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Răsplătirea e trăirea veşnică cu Dumnezeu prin credinţă! Cel neprihănit va trăi prin credinţă!

05 Martie, 2007

Isaia 65:18 a

Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face!

Cuvintele Lui Dumnezeu către profetul Isaia au fost şi vor rămâne o mare încurajare pentru copiii Lui Dumnezeu. Când credinciosul meditează la ceea ce Dumnezeu va face, nu are decât bucurie şi veselie! În vremea lui Isaia lucrurile nu mergeau bine. El a trebuit mereu să comunice împăraţilor din vremea lui să se întoarcă la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să le ierte păcatele. Nici în generaţia noastră lucrurile nu stau prea bine. Veselia a dispărut de pe feţele multor creştini. De ce oare? Nu cumva din faptul că nu au ce le trebuie, sau din pricina unor încercări prea grele? Dumnezeu a îndemnat poporul de atunci să fie plini de bucurie şi veselie. Bucuria şi veselia ar trebui să inunde inimile noastre, doar gândindu-ne la ceea ce Dumnezeu va face. Atât prezentul cât şi viitorul sunt în mâna Lui Dumnezeu, de aceea Isaia a spus că va fi o veselie şi o bucurie pentru vecie, bazat pe lucrările Lui viitoare. Noi îl glorificăm pe Dumnezeu pentru tot ce-a făcut de-a lungul istoriei! El a lucrat cu Israelul şi apoi cu Biserica, făcând minuni în mijlocul ambelor popoare. Orice lucrare a Lui Dumnezeu este uimitoare! Creaţia, Potopul, Marea Roşie, sunt doar câteva din lucrările Domnului! Gândindu-ne la viitor, nu putem să nu ne bucurăm. Citind Biblia în totalitatea ei, ne putem da seama de ceea ce Dumnezeu va face. El va face un Cer şi un Pământ nou, unde să locuiască neprihănirea! Nu ştiu prin ce necaz treci, sau ce dureri te apasă, dar te asigur că El ştie de tine şi încercările tale. Încrede-te în El şi bucură-te de ceea ce El va face. Oricare ar fi starea noastră, să ne bucurăm şi să ne veselim pentru ceea ce El va face!

04 Martie, 2007

Matei 4:19

El le-a zis: “Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.”

Domnul Isus a chemat ucenicii Lui să-L urmeze şi urmându-L să ajungă pescari de oameni. A fi pescar de oameni era un concept nou pentru pescarii de la Marea Galileii. Ei erau zilnic pe mare şi pescuitul era o metodă bună de a-şi câştiga existenţa. Domnul Isus a schimbat ocupaţia lor în mod radical! Din acel moment ei au început şcoala Domnului Isus. Metodele lor trebuiau uitate şi de atunci încolo metodele Domnului Isus trebuiau învăţate. Dibăcia lor nu le folosea la nimic, de acum era nevoie de ascultarea lor. Oamenii aceia au lăsat totul şi au plecat după Domnul Isus, şi într-adevăr, au devenit mari pescari de oameni. Pescuirea lor însă, nu s-a bazat pe isteţimea lor, ci pe puterea Duhului Sfânt, care a venit peste ei şi lucra prin ei. Ucenicii au predicat cu putere Cuvântul Lui Dumnezeu după Rusalii, aşa că mii de oameni s-au întors la Dumnezeu. Ca şi pe ei, Domnul Isus ne cheamă şi pe noi să mergem după El şi să fim pescari de oameni -- pescari care să ascultăm în totul de El. Când El ne cheamă să ne facă pescari de oameni, El cu adevărat ne face! Nu contează cine suntem sau ce ştim, El vrea ca noi să învăţăm totul de la El! Fie ca toţi care-L urmăm pe El, să aruncăm mreaja dragostei Lui la oamenii pierduţi, ca ei să se întoarcă la Dumnezeu. Noi nu-i putem face pe oameni să vină la Domnul Isus, dar Duhul Sfânt este Cel care poate face acest lucru. De aceea El a venit în lume, şi de la Rusalii şi până astăzi El lucrează, pentru a-L face pe Domnul Isus tot mai cunoscut în toată lumea. Să umblăm şi astăzi în deplină ascultare de El ca să devenim tot mai buni pescari de oameni!

03 Martie, 2007

Psalmul 38:9

Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta şi suspinurile mele nu-Ţi sunt ascunse.

Psalmistul şi-a pus toate dorinţele înaintea Lui Dumnezeu deoarece numai Dumnezeu le poate împlini. Oricine ar încerca să satisfacă toate dorinţele unei persoane, mai devreme sau mai târziu va da faliment. Nu e posibil ca vre-un om să poată împlini toate dorinţele altui om. Dumnezeu este singurul care ascultă toate dorinţele noastre, şi El singur are înţelepciunea ce dorinţi să ne împlinească. Multe din dorinţele noastre nu merită menţionate. Depinde însă cât de maturi suntem. Copiii vor să mănânce ciocolată înainte de mâncare. Copiii vor să se joace mai mult decât să-şi facă temele. Copiii doresc anumite lucruri la care orice părinte înţelept va spune “nu!” Psalmistul i-a spus Domnului toate dorinţele lui şi lucrul acesta i-a dat confidenţa că sunt şanse bune ca dorinţele lui să fie împlinite. Nu doar dorinţele psalmistului erau prezentate Domnului, ci şi suspinurile lui. Atât lacrimile pricinuite de păcat, cât şi vrăjmaşii lui, erau înaintea Domnului. Prietenul meu, spune-I Lui Dumnezeu toate dorinţele tale, şi nu-I ascunde lacrimile tale. El te poate mângâia mai bine decât poate o mamă să mângâie. Psalmistul şi-a spus dorinţele Domnului şi a aşteptat rezolvarea lor. Aşteaptă cu răbdare că El ţi le va împlini şi ţie, “nu-n felul tău poate, nu-n felul meu poate, în felul Lui însă, se va-ngriji El!” El promite că ne va şterge orice lacrimă! Să ne încredem tot mai mult în Domnul şi să-I dăm slavă pentru tot ce este şi face în vieţile noastre!

02 Martie, 2007

Romani 10:4

Căci Cristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

Domnul Isus a sfârşit Legea, adică a împlinit tot ce trebuia împlinit şi astfel Legea şi-a terminat rolul ei. Legea a fost dată să fie un îndrumător spre Cristos. Dar odată ce-a venit Domnul Isus, Legea şi-a pierdut rolul ce l-a avut, acel rol fiind împlinit de Domnul Isus Cristos. În vremea lui Pavel mai erau oameni care insistau la păzirea Legii ca mijloc de a primi neprihănirea. Aşa a fost şi Pavel înainte de a-L întâlni pe Domnul Isus Cel Înviat! Pavel s-a luptat mult să fie găsit cel mai neprihănit dintre toţi, dar cu cât s-a luptat mai mult, cu atât a fost mai frustrat. Nu se putea ajunge la neprihănire prin Lege. După acea întâlnire dramatică, întâlnire ce a schimbat direcţia lui Pavel, el a scris şi a predicat neprihănirea care se capătă prin credinţă! Neprihănirea care se capătă prin credinţă este darul Lui Dumnezeu pentru toţi cei ce cred în Fiul Lui, adică în Domnul Isus Cristos. Această neprihănire nu se poate câştiga în nici un alt fel, decât numai prin credinţă. Credinţa este încrederea neclintită în faptul că Domnul Isus a făcut totul pentru mântuirea noastră. Dragul meu, nu te mai întoarce la faptele Legii, sau la sprijinul ei. Ea şi-a terminat rolul. Vino la Domnul Isus care a sfârşit totul, ca să ne poată da neprihănirea în dar, prin credinţă. Apostolul Pavel nu limitează oferta pentru o anumită categorie de oameni, ci el spune la fel cum a spus Domnul Isus, “oricine crede în El va avea viaţă veşnică.” În acest oricine suntem cuprinşi noi toţi. Nouă El ne-a dat neprihănirea prin credinţă. Să-I dăm slavă şi să trăim şi astăzi ca oameni neprihăniţi pentru a-I aduce glorie în tot ce facem.