30 Noiembrie, 2007

Apocalipsa 7:16

Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vre-o altă arşiţă.

Domnul Isus a plecat în cer pentru a ne pregăti un loc. După moartea şi învierea Lui, Domnul Isus a fost înălţat la cer şi de acolo urmează să vină a doua oară pe pământ. Ioan a văzut viitorul prin revelaţia ce i s-a dat în Apocalipsa, dar ceea ce cred că a fost mai impresionant a fost acest verset.
Câte zile şi nopţi o fi suferit chiar Ioan în insula Patmos! De câte ori nu s-a culcat flămând şi ars de sete. Soarele era puternic şi dogora peste cei care lucrau şi nu aveau cum să se dea la o parte. Persecutorii lor aşa credeau că vor frânge credinţa celor care erau acolo, dar nu au reuşit să o facă.
Nu avem garanţia că pe partea aceasta de lume se va schimba ceva în bine, dar ştim că dincolo nu va ajunge nimeni, decât acei care s-au încrezut în Numele Lui! De ce mai neglijează unii oameni mântuirea? De ce chiar credincioşii nu se bucură în încercări ştiind ce le-a pregătit Domnul în veşnica Lui împărăţie? Să ne uităm cu bucurie şi să zicem fără încetare: mărit să fie Domnul! Fie Domnul lăudat şi astăzi şi-n veci de veci!

29 Noiembrie, 2007

Iov 7:17

Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el?

Atât Iov, cât şi David s-au întrebat ce este omul. Amândoi au vrut să vadă de ce Dumnezeu îl cercetează pe om cu atâta grijă şi de ce-l bagă aşa de mult în seamă? E mare taina aceasta şi este ascunsă de mintea omului. Cum de un Dumnezeu atotputernic, atotprezent şi atotştiutor, se ocupă de o fiinţă limitată cum este omul? Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui. De aceea, --din pricina chipului divin,-- se interesează Dumnezeu de om. Deoarece suntem din neamul Lui, de aceea Îi pasa aşa mult de noi, de aceea ne ia în seamă. E o mare onoare să fim din neamul Lui şi să purtăm în noi chipul Lui Dumnezeu! Ne purtăm oare ca atare? Suntem conştienţi că noi Îl reprezentăm pe Dumnezeu în lume? Să-I mulţumim Domnului că-i pasă de noi, că ia seama la noi şi la nevoile noastre. Să ne rugăm ca El să ne ajute să ne purtăm cu cinste ca să determinăm pe cei din jur să-L slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri!

28 Noiembrie, 2007

Marcu 10:40

Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

Ioan a spus Domnului Isus că a văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Lui şi l-a oprit, deoarece nu venea după ei. Ioan nu avea probleme că omul a scos demoni, chiar şi în Numele Domnului Isus, ci avea probleme că nu mergea cu grupul lor de ucenici. El nu-şi putea imagina ca cineva să creadă în Domnul Isus şi să nu se asocieze cu ei. Domnul Isus a spus ucenicilor să nu oprească pe astfel de lucrători. Dacă ei s-au încrezut în Numele Lui pentru a scoate demoni, înseamnă că ei au recunoscut puterea Domnului Isus asupra demonilor. Ei poate au văzut chiar pe Domnul Isus eliberând oameni din închisoarea demonilor. Domnul Isus a enunţat principiul care are valabilitate pentru veci de veci. Nu eşti împotriva la ceea ce face şi spune Domnul Isus? Dacă nu eşti împotrivă, înseamnă că eşti pentru El. Domnul Isus a asigurat pe ucenici că vor fi din aceia care vor fi diferiţi de ei dar în esenţă vor fi ca ei. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea sensibilitate spirituală să fim totdeauna de partea Lui. Să facem totul ca Numele Lui să fie slăvit!

27 Noiembrie, 2007

Psalmul 27:1

Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

Psalmistul David a pus aceste întrebări retorice pentru a ne arăta confidenţa ce o avea el în Domnul. În lumea întreagă el nu avea de cine să se teamă sau să-i fie frică. De întuneric nu se mai temea, căci Domnul era lumina lui. De condamnare nu avea teamă, deoarece Domnul era mântuirea lui! Când era să se clatine, nu avea teamă, căci Domnul era sprijinitorul vieţii lui! Ce har să fi plin de încredere în Domnul! Suntem noi oare la fel de încrezători în Domnul cum a fost David? Dacă El ne este lumină şi mântuire, atunci trebuie să nu avem nici o frică! Când Domnul ne este sprijinitorul vieţii, atunci orice armată s-ar ridica împotriva noastră, noi tot plini de încredere ar trebui să fim. Prieteni dragi care citiţi aceste rânduri, este Domnul lumina şi mântuirea voastră? Vă sprijiniţi voi pe Domnul în orice vreme? Mă rog Domnului ca El să ne dea la toţi înţelepciune să-L luăm pe El ca lumină şi mântuire. Să nu ne ducem după altcineva sau altceva, căci nu este nimeni ca El! El este singurul Mântuitor şi sprijinul Lui e sigur!

26 Noiembrie, 2007

2 Corinteni 5:9

De aceea ne silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint că dorinţa de a fi plăcuţi Lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a chemat ca noi să nu ne uităm unde suntem, ci în orice loc am fi, să-I fim plăcuţi Lui. Nu este cel mai simplu lucru să fie cineva pe placul Lui Dumnezeu. Cei care nu au fost atenţi în trecut cu Domnul, au avut de suferit, dar cei care I-au fost pe plac au devenit prieteni cu El. În epoca bisericii, toţi ar trebui să facem ce-a făcut Apostolul Pavel, şi anume să ne silim să facem eforturi pentru a fi în totul totului tot pe placul Lui Dumnezeu. Nu o vom face pentru a câştiga mântuirea, ci o vom face pentru că suntem mântuiţi! Începem o nouă săptămână, de aceea vă îndemn să ne uităm atenţi la căile noastre ca să nu facem nimic ce nu-I pe placul Domnului. Să ne rugăm ca El să ne ajute ca în tot ce suntem şi facem să-I fim pe plac!

25 Noiembrie, 2007

Psalmul 97:12

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul, şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui.

Ce chemare minunată ne face psalmistul în această zi! Înainte de toate, psalmistul ne numeşte „neprihăniţi,” şi suntem neprihăniţi, deoarece El ne-a socotit neprihăniţi prin credinţă în Domnul Isus. Pe noi cei păcătoşi, Dumnezeu ne-a socotit neprihăniţi prin harul adus de Domnul nostru care Şi-a dat viaţa ca noi să fim primiţi de Tatăl! Chemarea dintâi este să ne bucurăm în Domnul şi să nu căutăm alte bucurii din lumea aceasta, ci bucuria noastră să fie în El. Cei care se bucură în Domnul, îşi dau seama foarte repede că de fapt aceasta este singura bucurie reală şi care rămâne. Bucuriile din lumea aceasta, pe lângă faptul că nu sunt veritabile, mai sunt şi foarte trecătoare. Apoi, psalmistul ne cheamă să mărim sfinţenia Lui Dumnezeu! Prin laudele pe care le aducem Lui Dumnezeu, noi mărim sfinţenia Lui. Dumnezeu este sfânt! Înainte de orice, Dumnezeu este sfânt, iar noi trebuie să mărim sfinţenia Lui! Să mergem la casa de rugăciune cu dorinţa ca împreună cu toţi neprihăniţii să lăudăm pe Domnul mărindu-I sfinţenia Lui!

24 Noiembrie, 2007

2 Corinteni 11:30

Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

Apostolul Pavel a avut mari încercări în biserica din Corint. Acei oameni mereu căutau să-l pună în conflict cu alţi lucrători ai Evangheliei. Dar, deşi s-a încercat, Apostolul Pavel nu a vrut să intre în acea cursă, ci mai degrabă a recurs la a nu se lăuda. Ceilalţi se lăudau cu performanţele lor, dar Apostolul Pavel a ales să se laude cu slăbiciunile lui. Cine se laudă cu slăbiciuni? Majoritatea dintre noi ne lăudăm cu performanţele şi realizările noastre, iar slăbiciunile căutăm să le ascundem. Apostolul Pavel a dovedit însă că în slăbiciune e mai tare, decât atunci când s-ar etala pe sine însuşi! El a fost un om de o tărie de caracter nemaipomenită! Puţini oameni au fost ca el, dar el nu s-a lăudat decât cu slăbiciuni. De ce oare? Cred că Apostolul Pavel a dorit ca Domnul Isus şi harul Lui să fie văzute clar în viaţa Lui. Dacă el şi-ar fi trâmbiţat isprăvile lui, harul nu mai era vizibil, dar prin slăbiciuni, harul a strălucit aşa de frumos. Ce ne animă pe noi? Lauda cu realizările noastre, sau lauda harului Lui Cristos care se vede în slăbiciunile noastre? Să ne ajute Domnul să nu ne punem încrederea deloc în noi, ci în toate se ne încredem în El şi în puterea tăriei Lui!

23 Noiembrie, 2007

Psalmul 118:28

Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări.

Astăzi toată lumea va alerga la magazine pentru a găsi lucruri mai ieftine. Mulţi se vor scula dis de dimineaţă pentru acest lucru, iar alţii vor alerga dintr-un loc într-altul pentru a găsi cel mai ieftin lucru. Nu e nimic rău cu acest lucru, dar mă gândesc dacă acest iureş ne poate învăţa ceva. Alergăm noi oare după Dumnezeu aşa cum alergăm după lucruri mai reduse la preţ?
Psalmistul a scris că Domnul era Dumnezeul lui, iar lucrul acesta îl îndemna să-L laude şi să-L preamărească! Dumnezeu este singurul care merită să fie lăudat şi preamărit. El a alcătuit în Sine Însuşi planul de mântuire şi tot El ne poartă de grijă în fiecare zi. Să continuăm să fim mulţumitori Domnului, pentru tot ce este şi face El pentru noi. Să spunem şi noi fără încetare: mărit să fie Domnul!

22 Noiembrie, 2007

1 Tesaloniceni 5:18

Mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia Lui Dumnezeu,în Cristos Isus, cu privire la voi.

În America, astăzi este Ziua Mulţumirii, zi în care cei mai mulţi se adună cu familiile lor pentru a mulţumi Lui Dumnezeu. Ce îndemn frumos avem astăzi din partea marelui Apostol Pavel! Împrejurările în care noi ne găsim sunt diferite de circumstanţele în care Pavel se găsea când a scris aceste rânduri. El nu a avut nimic din ceea ce noi avem astăzi, dar avem noi oare astăzi ce-a avut el atunci? “Să-I cântăm un aleluia şi un mulţumesc frumos, căci lauda şi mulţumirea, Îl slăveşte pe Cristos,” a scris un poet contemporan. Cei care aduc mulţumiri Domnului aceia recunosc că de la El vin toate binecuvântările şi că doar El satisface sufletul lor. Sfântul Pavel a spus din partea Domnului să mulţumim pentru toate lucrurile şi cred că sunteţi din aceia care vă întrebaţi, “trebuie să mulţumim şi pentru cele rele?” Pavel a scris bisericii din Roma că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, deci nu sunt lucruri ‘rele’ în viaţa noastră! Toate au scop bine definit de Tatăl nostru care este în ceruri.
Voia Lui Dumnezeu este ca noi să mulţumim Lui Dumnezeu pentru felul minunat cum orchestrează toate evenimentele şi toate lucrurile din viaţa noastră. Domnul Isus ne-a descoperit voia Lui Dumnezeu, de aceea să ne dăm toate silinţele ca zilnic să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile! E ziua mulţumirii...am mulţumit noi oare astăzi Lui Dumnezeu? Ţinem noi minte toate binecuvântările Lui sau am omis ceva? Să-I aducem slavă şi mulţumire, să facem voia Lui întotdeauna şi să-L binecuvântăm în veci de veci!

21 Noiembrie, 2007

Psalmul 93:4

Dar mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cereşti.


Domnul Dumnezeu este împărat peste tot universul. El domneşte îmbrăcat cu măreţie şi cu putere. Mările pot să fie învolburate oricât de mult şi totuşi mai puternic este Domnul! Valurile mărilor răstoarnă vapoare uriaşe şi inundă oraşe întregi. E ceva normal să vedem în valurile mărilor forţe nebănuite, dar mult mai normal ar fi, dacă am recunoaşte la fiecare pas măreţia Lui Dumnezeu. Psalmistul nu s-a îndoit de loc de puterea Lui Dumnezeu. Pentru el era de neimaginat ca cineva să vorbească că nu există Dumnezeu, sau că Dumnezeu ar fi tot una cu zeii din ţările învecinate cu Israelul de atunci. Credem noi cu aceeaşi convingere că nu-i nimeni ca Dumnezeul nostru? Să ne rugăm ca toţi care suntem copiii Lui să nu ne îndoim de loc de puterea Lui şi să-I aducem slava cuvenită!

20 Noiembrie, 2007

Galateni 4:28

Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei!

Apostolu Pavel a scris celor din Galatia pentru a le arăta că Evanghelia este suficientă, iar Domnul Isus nu trebuie să fie ajutat de nimeni şi de nimic în procesul de mântuire. În versetul de azi, Apostolul Pavel afirma că cei credincioşi nu au ajuns copiii Lui Dumnezeu printr-un proces natural, ci prin-unul supranatural! Naşterea din nou nu se face prin metode sau mijloace umane, ci este lucrarea tainică pe care Duhul Sfânt o face cu cel credincios. Toţi cei care cred în jertfa Domnului Isus şi mărturisesc că Isus Cristos este Domnul sunt născuţi prin credinţă în familia Lui Dumnezeu! Aşa a fost născut Isaac. Dumnezeu a promis lui Avraam că va avea un copil prin Sara! Dar anii treceau, ei au îmbătrânit, dar copilul făgăduit nu ajunsese încă. Domnul însă s-a ţinut de făgăduinţă şi la vremea Lui, în ciuda neputinţei fizice a celor doi, El le-a dat pe Isaac.
Fiindcă suntem copiii făgăduinţei, născuţi din Dumnezeu, să ne dăm toate silinţele să trăim ca şi copii de Dumnezeu. Să ne rugăm ca toţi copiii făgăduinţei să trăiască în aşa fel ca oamenii să dea slava Lui Dumnezeu!

19 Noiembrie, 2007

Amos 5:24

Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată.

Amos a chemat poporul Lui Dumnezeu la o adevărată întoarcere înapoi la Dumnezeu. E de neimaginat ca poporul Lui Dumnezeu să fie chemat înapoi la Dumnezeu. Dar istoria abundă cu exemple când chiar aceia, care se numeau poporul ales, nu au fost pe calea cea bună. De aceea Amos a fost trimis de Dumnezeu să le predice să se întoarcă la El. În această întoarcere, Dumnezeu a cerut ca dreptatea să fie ceva care să nu se oprească niciodată şi să nu fie o exceptie, ci să fie regula vieţii lor. Domnul a dorit ca neprihănirea lor să fie ca un torent care nu seacă nici iarna nici vara! Sunt multe torente care imediat ce dă căldura ele seacă. Dar neprihănirea lor nu trebuia să se oprească vre-o dată. Cum este dreptatea noastră? Dar neprihănirea noastră? Chemarea mea este ca toţi care suntem copiii Lui Dumnezeu să facem dreptate în mod constant şi natural. Să nu fie nimic făcut cu sforţare, ci plini de Duhul Sfânt să trăim neprihănirea în fiecare zi.

18 Noiembrie, 2007

1 Petru 3:9

Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.

Apostolul Petru nu a fost străin de persecuţie. Imediat după ce s-a început să se predice Evanghelia Domnului Isus, Petru a fost arestat şi întemniţat. A fost bătut şi i s-a interzis să mai vorbească despre Domnul Isus. În acest text, Apostolul Petru ne îndeamnă să nu întoarcem cu rău celor ce ne fac rău şi nici cu ofensă la ofensă! Dacă cineva îţi face rău, fă-i bine şi poate îl câştigi de partea binelui! Domnul Isus ne-a spus să nu ne împotrivim la cei ce vor să ne ia cămaşa, iar daca suntem loviţi peste un obraz, să întoarcem şi celălalt. Apostolul ne spune să binecuvântăm, pentru că aceasta ne este chemarea. E greu să vorbeşti bine despre cel ce-ţi face răul, dar dacă ai încredere în Domnul, El va întoarce răul tău în bine. El va lua ocara care ţi se aduce pe nedrept şi la vremea Lui o va înlocui cu slavă! Dumnezeu ne-a chemat să moştenim binecuvântarea Lui. Să nu fim ca cei din lume răzbunându-ne, ci plini de bunătatea Lui Dumnezeu, să ne rugăm şi să-i binecuvântăm pe cei ce ne fac rău. Domnul nu ne va lăsa şi va fi cu noi prin toate încercările. Dar dacă ne răzbunăm singuri, Domnul ne lasă pe noi să ne descurcăm, şi vai de câte ori ne-am încurcat mai rău! Să mergem la casa de rugăciune pentru ca El să ne dea învăţături cum mai bine să fim pe placul Lui în tot ce facem!

17 Noiembrie, 2007

Proverbe 17:3

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

Solomon a ştiut că argintul şi aurul au nevoie de foc pentru a se scoate zgura din ele. Oricât sunt de preţioase aceste două metale, valoarea lor nu se vede decât după ce au fost curăţite prin foc. După ce toate impurităţile au fost date la o parte, metalul curat are o valoare mult mai mare. Domnul ştie că în noi mai este zgură, de aceea ne încearcă El inimile. Încercarea la care Dumnezeu pune pe copiii Lui nu este o încercare doar de dragul încercării, ci este pentru binele nostru. Pentru a fi de valoare pentru Împărăţia Lui Dumnezeu, creştinii trebuie să fie curaţi! Sângele Domnului Isus a făcut curăţirea o dată pentru totdeauna, iar toţi cei ce cred în El rămân în această curăţie. Dar în umblarea prin lume, picioarele noastre s-au mai prăfuit şi e nevoie de spălarea lor. Dacă nu-L lăsăm pe El să ne spele, nu vom avea parte cu El. El face spălarea prin anumite încercări! Toţi putem mărturisi că nu este agent mai purificator decât acela numit “încercare!” Încercarea ne purifică de tot ce mai e lume în noi şi ne face tot mai folositori pentru slujirea Lui Dumnezeu! Fie ca toţi cei care suntem supuşi la încercare să nu ne pierdem cumpătul şi nici credinţa, ci să ne întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui şi astăzi şi până-n ziua când nu va mai fi nici urmă de zgură în noi, ci curaţi de orice pată Îl vom slăvi pe El pentru veci de veci!

16 Noiembrie, 2007

Apocalipsa 5:5

Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge, iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.”

Ioan, bătrânul apostol, a văzut că nu era nimeni în tot cerul care să poată să stea drept înaintea Lui Dumnezeu. De aceea, Ioan s-a aliniat mai mult cu cei care se rugau, decât cu aceia care doar vorbeau despre venirea Domnului Isus. Plânsul lui Ioan a fost a oprit de către unul din bătrânii din jurul tronului Lui Dumnezeu. Dar de ce să plângă? Nimeni să nu fie în stare să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile? Dar motivul de plâns s-a spulberat când Leul din seminţia Lui Iuda, Rădăcina lui David l-a biruit pe cel rău. El şi numai El este cel vrednic de toată închinarea noastră! El a biruit şi ne dă şi nouă biruinţa Lui. De ce doar El este vrednic? Prezbiterul nu a vorbit mult, el a zis doar că Leul a biruit! El nu a spus ce-a biruit, dar cred că Ioan ştia ce a biruit Domnul Isus. Ioan a intrat în mormântul gol şi a crezut că Cel ce-a fost pus acolo a înviat. Domnul Isus a biruit moartea şi pe diavolul. Timpul verbului “a biruit” indică o victorie finală, adică o dată pentru totdeauna. El este vrednic pentru că a biruit, şi nimeni altul nu este ca El! Să-I dăm slavă şi toată ascultarea noastră şi azi şi până-n ziua când ne vom vedea faţă-n faţă cu El!

15 Noiembrie, 2007

Deuteronom 6:6

Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

Domnul Dumnezeu a spus lui Moise să înveţe generaţie după generaţie că nu este alt dumnezeu în afară de Dumnezeul lui Israel. Copiii trebuiau învăţaţi de mici acest adevăr. Nimeni din Israel nu era străin de acest adevăr. Pentru ei atunci, adevărul acesta le-a dat asigurarea că nu mai e nevoie să apeleze la altă zeitate, deoarece Domnul Dumnezeu era singurul! Tot ceea ce popoarele păgâne pretindeau că este zeitate, era o nimica. Dumnezeul lui Israel era şi este pentru veci de veci, singurul Dumnezeu! Mai ştiu oare cei din generaţia noastră acest adevăr? Nu cumva cei de azi sunt mai departe de acest adevăr decât au fost cei ce l-au auzit pentru prima dată? De ce oare sunt atâţia care-L neagă pe Dumnezeu? Am făcut noi creştinii totul pentru a arăta lumii că nu este alt Dumnezeu decât Dumnezeul care a creat cerul şi pământul, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? Să ne rugăm ca Domnul să ne ierte şi să ne dea imboldul sfânt ca toţi să arătăm prin viaţa noastră că slujim pe Adevăratul Dumnezeu! El este singurul şi suficient pentru toate nevoile şi dorinţele noastre! Să-I dăm slavă şi să-L ascultăm în totul totului tot!

14 Noiembrie, 2007

Ioan 10:11

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.

Domnul Isus a vorbit aşa de simplu şi totuşi aşa de profunde au fost cuvintele Lui! Evreii cu greu pronunţau „eu sunt” de frică să nu fie acuzaţi de luarea Numelui Lui Dumnezeu în deşert. Domnul Isus însă era conştient de faptul că El este Dumnezeu, aşa că El a folosit expresia fără teamă! De fapt aceasta I-a adus necaz cu neamul Lui. Ei L-au acuzat de blasfemie, căci El se făcea deopotrivă cu Dumnezeu. Domnul Isus nu s-a uitat însă la reacţia lor, ci le-a vorbit cu atâta duioşie despre poziţia Lui ca Păstorul cel bun. Păstorul cel bun moare în locul oilor. El nu fuge când se apropie pericolul, ci cu preţul vieţii îşi apără oile. Domnul Isus nu doar a vorbit despre ce ar face un bun păstor, ci El a dovedit-o dându-Şi viaţa pentru noi! El s-a dus de bună voie la cruce pentru ca noi, „oile” Lui să avem viaţă veşnică. Să-I mulţumim mereu pentru aşa o dragoste! Să mergem mereu în urma Lui, ascultând vocea Lui. Să nu mergem după nici un străin, ci zilnic să păşim pe urmele Lui!

13 Noiembrie, 2007

Proverbe 13:9

Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.

Dumnezeu a promis celor neprihăniţi că lumina lor nu se va stinge, adică bucuria de a fi socotiţi neprihăniţi este nepieritoare. Cei socotiţi neprihăniţi au lumina de sus, lumină ce le luminează cărarea şi viaţa oriunde vor fi. Candela celor răi, chiar dacă arde acum, va veni vremea când se va stinge. Mulţi din cei ce merg pe calea cea largă cred că lumina lor nu se va stinge niciodată. Bucuriile pe care şi le fac şi plăcerile după care aleargă se vor termina într-o zi. Candela lor nu va arde prea mult. Şi atunci când poate lumea le este mai dragă, e posibil ca vântul rece să le stingă candela. Se merită să mergi pe calea îngustă! Se merită să crezi în Domnul Isus şi primind lumina Lui să nu mai umbli niciodată în întuneric! Rugăciunea mea este ca toţi cei care citiţi aceste rânduri să credeţi în Cel care a spus că El este lumina lumii. Şi crezând în El să aveţi viaţă veşnică şi să nu mai umblaţi niciodată în întuneric! Fie ca noi care suntem mântuiţi să fim plini de bucurie, căci lumina vieţii noastre arde voioasă! Să umblăm şi astăzi şi până-n ziua aceea, numai în lumina Lui Dumnezeu!

12 Noiembrie, 2007

Efeseni 5:16

Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.

Apostolul Pavel a scris celor din Efes să nu piardă timpul, ci să-l folosească pentru slava Lui Dumnezeu. Timpul ne este dat la fiecare în aceeaşi măsură. Nici unul din noi nu va primi mai mult sau mai puţin timp! Toţi avem aceeaşi măsură de timp. Unii însă îl irosim făcând nimic şi apoi ne uităm că nu avem timp. Timpul nu rămâne pe loc, ci aleargă mereu şi odată cu el trecem şi noi. Zilele au fost şi sunt rele. Oamenii au fost răi şi vor fi tot mai răi. Apostolul Pavel nu a fost pesimist, ci prin inspiraţia Duhului Sfânt a scris despre realitatea vremurilor viitoare. În zilele acestea, noi cei care am primit îndemnul să umblăm ca oameni înţelepţi, vom folosi fiecare clipă pentru slava Lui Dumnezeu. Nu ştiu ce fel de zi va fi această zi, dar cred că Domnul va fi cu noi. El ne-a promis că nu ne va lăsa singuri, de aceea să mergem plini de încredere că oricât de rele vor fi zilele, Domnul Isus va fi cu noi! Mă rog ca Domnul să ne dea înţelepciune cum să ne folosim timpul folosind fiecare oportunitate de a face totul după voia Lui Dumnezeu!

11 Noiembrie, 2007

Psalmul 119:63

Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.

Psalmistul a exprimat o deosebită plăcere pentru Legea Domnului în acest psalm. Iubind aşa de mult Cuvântul Domnului, a ajuns să iubească şi pe cei ce păzeau poruncile Domnului. Prietenia acestora o căuta psalmistul şi era normal să aibe aşa prieteni. Prietenii petrec timp împreună şi prietenii discută, adică au plăcerea să fie împreună. Psalmistul nu putea fi prieten cu cei ce nu se temeau de Domnul. Nu putea să caute compania celor ce nu păzeau poruncile Domnului.
De ce oare mulţi credincioşi pot avea prietenii cu oameni care nu se tem de Domnul şi nu păzesc Cuvântul sau poruncile Domnului! Ce fel de prieteni avem noi? Dacă şi noi iubim cu pasiune Cuvântul Lui Dumnezeu aşa cum acest psalmist o făcea, desigur că vom căuta şi noi prietenia celor ce se tem de Domnul şi a celor ce păzesc poruncile Lui. Oamenii care se tem de Domnul urăsc răul, urăsc mândria şi urăsc minciuna. Cu astfel de oameni prietenia devine benefică, adică avem de învăţat de la astfel de oameni! De ce am avea nevoie de altfel de prieteni? Caută prietenia unor oameni care-L cunosc pe Dumnezeu, evitând pe acei care nu au frică de Domnul şi care nu păzesc legile Domnului. Prietenii buni ajung ca fraţi pentru tine, dar cei răi te duc la nenorocire! Te îndemn dragul meu cititor să fi prieten cu cei ce ascultă poruncile Domnului şi le împlinesc!

10 Noiembrie, 2007

Galateni 3:6

Tot aşa şi Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.

Apostolul Pavel a scris celor din Galatia pentru a-i încuraja să meargă pe drumul credinţei, fără a se lăsa intimidaţi de cei care vroiau să adauge la harul Lui Cristos. Pentru a le exemplifica ceea ce vroia să-i înveţe, Apostolul le-a scris că Avraam, părintele tuturor credincioşilor, a fost socotit neprihănit tot prin credinţă. Avraam a crezut promisiunea Lui Dumnezeu, nu s-a îndoit de ceea ce putea face Dumnezeu, şi acest lucru i-a fost socotit ca neprihănire. Acest lucru îl cere Dumnezeu de la noi toţi şi anume: să credem în Cuvântul Lui fără a ne îndoi deloc! Cei care vor să se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există! Cei care vor să fie pe placul Lui Dumnezeu, trebuie să creadă în ceea ce spune El, căci fără credinţă este cu neputinţă să-I fim pe plac. Cine doreşte să vadă lucruri care nu se văd, trebuie să creadă, căci credinţa este o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd. Toţi cei care nu aţi venit la Dumnezeu, trebuie să vă întoarceţi la El prin credinţă. El vă dă harul ca mai departe să credeţi şi El vă socoteşte neprihăniţi prin credinţă în Jertfa Domnului Isus. Cei care suntem în credinţă, să ne dăm toate silinţele să umblăm prin credinţă şi astăzi şi întotdeauna!

09 Noiembrie, 2007

Isaia 46:5

Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?

Domnul Dumnezeu a provocat poporul din vremea lui Isaia să-I spună de cine vor să-L pună alături şi cu cine vor să-L asemene. Sunt sigur că poporul nu a dat nici un răspuns la aceste întrebări. Dar de asemănat L-au asemănat cu idolii lor. Chiar dacă nu au făcut vre-o declaraţie de adeziune către neamul respectiv, ei au ales să fie foarte apropiaţi de neamurile deprimprejur, atât în crez , cât şi în vorbire. Dumnezeu a ştiut şi ştie că nu e nimeni ca El, dar a dorit ca şi noi să ştim aest adevăr. Cu mintea, majoritate dintre noi, acceptăm aceste adevăruri, dar în practică le punem oare? Dar chiar dacă am încerca să-L asemănăm cu cineva, nu vom putea s-o facem corect. Nu e nimeni ca El! El este singurul Dumnezeu în cer şi pe pământ. El a creat cerul şi pământul. El a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui. El a ales pe Israel să fie poporul Lui şi tot El l-a scos cu mână tare din Egipt. Nu e locul să înşir toate câte le-a făcut Dumnezeu, dar se poate înţelege că nu e nimeni ca El! De ce atunci şi noi ca cei din vremea lui Moise, mai încercăm să punem alte lucruri alături de Dumnezeu, sau pe Dumnezeu alături de nişte lucruri? De ce credem că lucrurile trecătoare din această lume se pot pune alături de Dumnezeu? Unii preţuim aceste lucruri mai mult decât Îl preţuim pe Dumnezeu! Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să nu-L comparăm cu nimeni, ci să ascultăm de Cuvântul Lui în fiecare clipă!

08 Noiembrie, 2007

Ioan 8:35

Şi robul nu rămâne pururea în casă, fiul însă rămâne pururea.

Domnul Isus a spus celor din vremea Lui că toţi cei care trăiesc în păcat sunt robi ai păcatului. Faptul că sunt robi ai păcatului nu le dă dreptul de a fi în casa eternă a Domnului. Cei care au fost eliberaţi de păcat prin Jertfa Domnului Isus vor rămâne veşnic în casă cu Domnul Isus. Ce trist este că oamenii de atunci şi cei de astăzi nu au recunoscut şi nu recunosc că ar fi robi ai păcatului. Majoritatea cred că ei stăpânesc peste păcat şi oricând se pot elibera de păcat. Se înşeală însă, căci lucrurile nu stau chiar aşa. Deşi nu recunosc uşor, cei robiţi de păcat greu se pot lăsa de acel păcat. E nevoie de puterea Lui Dumnezeu pentru a frânge dominaţia păcatului din viaţa cuiva. Doar prin iertarea Lui poate fi omul eliberat de păcat. Numai prin sângele scump al Domnului Isus se poate ieşi de sub robia păcatului. Cei eliberaţi vor fi pentru totdeauna cu Domnul. Nimeni şi nimic nu-i va smulge din mâna Lui! Mă rog Domnului ca El să elibereze mulţi din prinşii de război. El să dea eliberare robilor de sub robia păcatului. Noi, cei care suntem în casa Lui prin credinţă, să umblăm în fiecare zi în lumina Cuvântului Lui Dumnezeu!

07 Noiembrie, 2007

Proverbe 16:25

Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

În fiecare zi auzim de oameni care şi-au pierdut viaţa. Atât în America, cât şi în lumea întreagă, mulţi oameni au ajuns la moarte, deşi au crezut că merg pe căi ce păreau bune! Înţeleptul Solomon a fost inspirat de Duhul Sfânt să ne avertizeze de pericolul de a umbla pe căile care par bune în ochii noştri, dar nu par bune în ochii Domnului. Părerea oamenilor este uşor de influenţat şi este la fel de uşor de schimbat! De aceea noi trebuie să ne orientăm după Cuvântul Lui Dumnezeu. Cuvântul ne spune că nu există mai multe căi, ci doar una singură. Calea adevărată este Domnul Isus. El a declarat că este Calea, Adevărul şi Viaţa. Pe ce căi am umblat noi? Pe ce căi planificăm să mergem? Vom merge oare pe cele care ni se par bune, dar de fapt sfârşesc în moarte? Să ne ajute Domnul să ne ferim de orice cale care ne-ar putea duce la moarte. Să-L rugăm ca El să ne conducă pe căile plăcute Lui. Calea minciunii şi a urii duce la moarte. Calea desfrâului duce la moarte sigură. Calea îngustă duce la viaţă! Calea cea largă duce la pierzare, dar calea îngustă duce la viaţă veşnică! Fie umblarea noastră din această zi numai pe căile plăcute Lui Dumnezeu!

06 Noiembrie, 2007

Coloseni 3:14

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea care este legătura desăvârşirii.

Apostolul Pavel a scris credincioşilor din primul veac să fie buni, miloşi, iertători şi smeriţi urmaşi ai Domnului Isus. Dar mai presus de acestea, mult deasupra acestora, Apostolul a recomandat îmbrăcarea în dragoste. Această îmbrăcare în dragoste aduce cu sine legătura desăvârşirii! Nu că celelalte virtuţi nu ar fi necesare sau nu ar lucra la desăvârşirea noastră, dar ele fără dragoste nu funcţionează bine! Nu poţi fi smerit fără dragoste, deoarece smerenia aceea este falsă! Nu vei putea ierta cu adevărat fără dragoste, iertarea fără dragoste este falsă! Şi de fapt, Apostolul Pavel a spus că vom putea avea toată ştiinţa şi toată credinţa, dar fără dragoste suntem nimic! De aceea a accentuat el îmbrăcarea în dragoste! Dragostea face pe creştin să fie un real şi autentic urmaş al Domnului Isus! Mă rog ca Domnul Isus să ne umple de dragoste pe fiecare pentru ca în umblarea noastră cu El să fim ca El! El a fost bun, smerit, iertător, altruist şi toate acestea...fiindcă a fost plin de dragoste. Fie ziua aceasta o treaptă mai sus pentru fiecare din noi în umblarea în dragoste atât faţă de Domnul Isus, cât şi faţă de semenii noştri!

05 Noiembrie, 2007

Isaia 12:2

Iată Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit.

Cântarea profetului din acest capitol este de o frumuseţe rară! Plasarea acestei cântări în mijlocul atâtor profeţii despre ameninţări şi pedepse este ca o oază binecuvântată într-un deşert pustiu! Dumnezeu este izbăvitorul nostru. El ne-a scos din cea mai adâncă groapă a păcatului. Nimeni nu ar fi putut să ne scape, dar El ne-a izbăvit prin Domnul Isus. De aceea vom fi plini de încredere şi nu ne vom teme de nimic. Declaraţiile acestea sunt bazate pe caracterul Lui Dumnezeu, nu pe meritele noastre. Dumnezeu nu a minţit niciodată şi nici nu poate să mintă. El este adevărul în esenţa lui cea mai pură! Isaia a văzut că nu este altă tărie pentru el sau pentru noi. De aceea El este motivul laudelor noastre! El ne-a mântuit! El ne ţine mântuiţi! Dumnezeu va desăvârşi mântuirea noastră în clipa în care vom păşi pe malul celălalt, în veşnica Lui împărăţie. Până atunci să nu încetăm să-I cântăm laudă şi mulţumire pentru izbăvirea şi tăria Lui!

04 Noiembrie, 2007

Coloseni 1:18

El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.

Domnul Isus este Capul Bisericii, adică din El s-a născut biserica, şi El are toată autoritatea peste Biserică! El este Cel care Şi-a dat viaţa ca să răscumpere Biserica, de aceea Tatăl i-a dat stăpânire peste toate lucrurile. Începutul şi sfârşitul îşi au originea în El. Nu este nimeni înainte de El nici cronologic şi nici în autoritate. El este Cel întâi născut dintre cei morţi! Alţii au mai fost aduşi la viaţă, dar au murit iarăşi. Domnul Isus a înviat şi nu mai moare! El are întâietate în toate lucrurile. Mă întreb, are oare El întâietate în vieţile noastre? Este El Cel dintâi în viaţa celor ce-I poartă Numele? Astăzi vom merge la casa de rugăciune să ne închinăm Lui. Va fi El oare Cel care are toată întâietatea? Sau va sta la uşă aăa cum stătea în Laodicea şi cerea voie să intre înlăuntru? Mă rog ca în vieţile noastre Domnul Isus să aibă întâietate în toate lucrurile. Să ne silim să-I fim pe plac în tot ce spunem şi facem.

03 Noiembrie, 2007

1 Cronici 18:6b

Domnul ocrotea pe David oriunde mergea.

Cronicarul a scris cuvintele acestea despre cel mai mare împărat al lui Israel. Nu a fost loc unde David să plece şi Domnul să nu fie cu el. Când David a luptat cu Sirienii, Domnul a fost cu el. David s-a dus să ia stăpânire peste râul Eufrat. Şi chiar dacă duşmanii i-au stat împotrivă, Domnul a fost cu el. Şi unde este Domnul, acolo este biruinţă! David a biruit toate neamurile dimprejurul lui pentru că Domnul era cu el . Oriunde mergea, David era ocrotit de Domnul! Ce mare har este ca Domnul să fie ocrotitorul tău! David a fost omul după inima lui Dumnezeu şi poate veţi zice că de aceea Domnul l-a ocrotit oriunde mergea. Dar nu-i chiar aşa. Domnul nu se uită la meritele cuiva pentru a dărui dragostea Lui! El a dat şi dă dragostea Lui necondiţionat. El nu l-a ocrotit pentru meritele acestuia, ci pentru că a vrut Dumnezeu să o facă! Noi avem harul ca Duhul Sfânt să fie cu noi, să ne mângâie şi să ne ocrotească pe cale. Să ne rugăm ca Domnul să ne ocrotească cu har şi în această zi. Mâna Lui bună să ne conducă în căile neprihănirii şi azi şi întotdeauna!

02 Noiembrie, 2007

Evrei 10:36

Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia Lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.

Din toate timpurile, răbdarea a fost şi va rămâne o virtute foarte importantă în viaţa credincioşilor. Necazurile prin care trec toţi oamenii nu produc întotdeauna răbdare, dar pentru cei ce-L cunosc pe Dumnezeu, ele aduc exact această calitate şi anume răbdarea. Credincioşii din primul veac au avut mult de suferit din partea imperiului roman, şi nu numai a lor, ci şi din partea fariseilor. Cu toate acestea, scriitorul acestei epistole a îndemnat pe cititorii lui şi sunt convins că şi pe noi, să avem răbdare pentru a primi ce ne-a fost făgăduit! Dumnezeu a spus lui Avraam că o să aibe un copil şi cu toţii ştim că Sara a râs de ideea că ea o să aibe copii. Dar a avut. Pentru Dumnezeu nimic nu-i prea greu. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea şi nouă răbdare pentru a ajunge şi noi la lucrurile făgăduite. Nu se poate fără răbdare. Să-I mulţumim Domnului pentru toate binefacerile Lui şi să-I aducem vieţile noastre ca un dar pentru tot ce a făcut Domnul pentru noi.