29 Februarie, 2008

Psalmul 29:10

Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, și Domnul împărățește în veci pe scaunul Lui de domnie.

De patru ani nu a mai fost o zi ca aceasta. În toți acești patru ani, din 28 Februarie treceam direct in Martie, dar nu anul acesta! De ce sunt așa programate zilele, nu știu, dar mă bucur pentru că se termină luna Februarie. Pentru mulți dintre voi a fost o iarnă grea. Sperăm să vină primăvara cât mai curând! Psalmistul David a declarat un adevăr uriaș în acest verset. Când pământul a fost distrus și nu mai erau decât opt oameni într-o corabie pentru care nici un inginer n-a depus vre-o garanție că va rezista cu toată încărcătura, Dumnezeu era pe scaunul Lui de Domnie! Neclintit! Dumnezeu era plin de putere și încrezător în acel grup de oameni din corabie! Dumnezeu nu a părăsit tronul Lui din pricina furtunii de pe pământ. Faptul că întreg pământul s-a stricat și a fost împotriva Lui, nu a schimbat cu nimic domnia Lui. El veșnic va domni pe scaunul Lui de Domnie. Ce asigurare pentru noi cei obișnuiți cu schimbări și tulburări. Oricât de mare ar fi schimbarea pe pământ, Dumnezeu rămâne neschimbat. Să ne încredem cu toată inima în EL și să nu ne temem de nici o schimbare, căci El veșnic rămâne pe scaunul Lui de domnie. Slavă Lui în veci de veci!

28 Februarie, 2008

Luca 11:9

De aceea și Eu vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.

Domnul Isus a învățat pe ucenicii Lui să se roage și să nu se lase. El le-a spus să nu bolborosească o mulțime de vorbe cu ideea că atunci vor fi ascultați, ci să fie clari și specifici în rugăciune. Asta nu înseamnă că ei nu trebuie să insiste, ci dimpotrivă, chiar asta le-a spus Domnul Isus! Ucenicii trebuie să ceară și să nu abandoneze, nici să nu se descurajeze dacă răspunsul nu vine imediat. Căutarea nu trebuie limitată și la fel nici bătutul la ușa harului. Cei ce-L caută pe Domnul, Îl găsesc dacă-L caută cu toată insistența, adică cu toată inima. La fel și cei care bat continuu, o să vadă că ușa la care au bătut, într-o zi li se va deschide. Unii ne-am săturat să cerem și vrem să abandonăm, dar Domnul Isus ne spune să continuăm să cerem. Unii în căutarea lor au obosit fără să găsească ce au căutat. Domnul Isus le spune și lor să nu se lase, ci să caute mai departe că în final vor găsi. Alții nu mai vor să bată că nu li s-a deschis nici o ușă, dar Domnul Isus le–a spus și lor să mai bată, să nu se lase, că într-o zi o să li se deschidă și lor ușa! Să nu ne lăsăm doborâți de nerăbdare, ori de frustrarea cererilor fără răspuns, a căutărilor zadarnice, cât și a bătăilor la uși fără ca cineva să audă, ci să ne întărim prin cuvintele Domnului Isus și să continuăm să cerem, să căutăm și să batem! El la vremea potrivită ne va da ce-I cerem, ne va arăta ce-am căutat și ne va deschide ușa harului Lui nemărginit.

27 Februarie, 2008

Ezechiel 18:32

Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu și veți trăi.

Dumnezeu a fost și este plin de milă. El nu a vrut ca cel condamnat la moarte din pricina păcatului, să moară. Dumnezeu n-a dorit ca poporul Israel să ajungă în robie, ci a dorit ca ei să se întoarcă la El și astfel ar fi fost scăpați. Același principiu este valabil pentru orice om din această lume. Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci dorește ca toți să vină la pocăință. Faptul că oamenii nu vin la pocăință, nu schimbă cu nimic dragostea și mila Lui Dumnezeu. Noi cei care ne-am întors la Domnul, să nu încetăm să-I dăm slavă Lui Dumnezeu pentru marele Lui har prin care ne-a mântuit. Cei care încă mai zăboviți a răspunde chemării Lui Dumnezeu, nu uitați că bunătatea Lui vă îndeamnă la pocăință. Dumnezeu nu vrea să ajungă nimeni la moartea veșnică care înseamnă despărțire de Dumnezeu pentru veci de veci. Dumnezeu a dat pe Domnul Isus să moară pentru ca noi să fim mântuiți. Întoarceți-vă la Dumnezeu și veți trăi, nu doar pe acest pământ, ci pentru veci de veci în fericire eternă!

26 Februarie, 2008

2 Timotei 2:6

Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.

Ce adevăr simplu și totuși așa de profund! Tânărul Timotei a fost îndemnat de veteranul credinței, adică Apostolul Pavel, să nu se descurajeze pe calea credinței. Este așa de ușor să fim descurajați pe această cale. Lupta nu e ușoară, iar biruința se va vedea doar pe partea cealaltă de lume. Chiar dacă ai jucat după rânduieli, cununa se va da doar în ziua marilor răsplătiri. La fel e și cu roadele pe care vrem să le vedem imediat. Ele nu se văd decât după multă muncă și așteptare. Dacă roadele ar apărea fără muncă, toți oamenii ar fi plugari, dar fiindcă e multă muncă, plugarii sunt tot mai puțini. Oamenii vor rezultate imediate. Ei nu au timp să aștepte luni de zile pentru a vedea că ce ai pus în pământ mai întâi răsare, crește și apoi se coace. În viața de credință este la fel. Creșterea spirituală cere timp, răbdare și așteptare. Rodirea nu vine așa de repede. Trebuie multă muncă până ajungem să strângem roadele. Să ne dea Domnul înțelepciune și răbdare ca în locul unde El ne-a așezat să lucrăm, să dăm dovadă de răbdare și sârguință, căci atunci vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

25 Februarie, 2008

Geneza 32:30

Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața Lui Dumnezeu); căci a zis el: am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.

După ce Iacov a plecat din Haran, la pârâul Iaboc a întâlnit un om cu care s-a luptat toată noaptea. A doua zi urma să se întâlnească cu fratele lui, Esau, care venea cu armată înaintea lui. Când s-au despărțit, în urmă cu douăzeci de ani, Esau a vrut să-l omoare pe Iacov, iar acum urmau să se întâlnească. Dumnezeu nu a lăsat ca întâlnirea celor doi frați să aibe loc până ce nu se va întâlni El cu Iacov. Iacov a pus acelui loc numele de Peniel, căci acolo a văzut fața Lui Dumnezeu. Nu ni se spune cum a văzut-o, dar e suficient să vedem că întâlnirea dintre Iacov și Dumnezeu a schimbat tonul întâlnirii dintre Esau și Iacov. Cei doi frați nu s-au certat și nici vorbă de omor, sau lupte, ci ei s-au îmbrățișat și au plâns. Dumnezeu a făcut ca atitudinea lui Esau să se schimbe, iar Iacov să înțeleagă că Dumnezeu i s-a arătat nu ca să-l omoare, ci ca să-l scape. Mă rog ca fiecare din noi să ne întâlnim cu Domnul într-un mod real, ca El să schimbe direcția vieții noastre în așa fel ca toți să trăim cum El dorește. Fie ca Domnul să-și înalțe fața Lui peste noi toți astăzi și în fiecare zi!

24 Februarie, 2008

Coloseni 1:10

Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri.

Apostolul Pavel a asigurat pe cei din Colose că mântuirea lor este desăvârșită prin Domnul Isus. Nu trebuie adăugat nimic la Jertfa Lui. Ce-a făcut Domnul Isus la Cruce este suficient. Mai mult, în acest verset, autorul a asigurat pe cei de atunci și desigur pe toți credincioșii din toate vremurile, că Domnul Isus ne dăruiește absolut totul și la capacitate maximă. Avem totul deplin în El. Nu parțial, nu cu anumite goluri, ci totul deplin. Domnul Isus poate să ne dăruiască totul deplin, deoarece El este Capul oricărei domnii și stăpâniri. Nu este nimeni care să-L împiedice să ne împlinească viețile, fiindcă El este autoritatea finală în acest univers. Lui I s-a dat toată puterea în cer și pe pământ. Nu există stăpânire care să fie în afara sferei Lui de influență. Să nu privim cu teamă la viitor, deoarece Domnul nostru Isus Cristos va domni peste întreaga lume. Să mergem plini de bucurie în Casa de rugăciune pentru a-I da glorie și slavă Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt!

23 Februarie, 2008

2 Samuel 22:31

Căile Lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Lui este curățit; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.

Pentru împăratul David era o plăcere să laude pe Domnul. Toți Psalmii Lui ne arată cât de mult a lăudat David pe Domnul. În acest verset, David a declarat căile Domnului ca fiind desăvârșite. Nu există nici o greșeală în felul cum Dumnezeu lucrează. Nu este nici o umbră de greșeală în felul Lui de gândire sau în direcțiile pe care ni le-a dat nouă. Cuvântul Lui este curat, nimic stricat nu se află în el. Focul vremii a trecut peste Cuvântul Lui Dumnezeu, dar nu l-a distrus, ci l-a făcut să strălucească tot mai tare. Dumnezeu este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El. Nu este nici un secret în faptul că dacă cineva vrea să fie sub scutul Lui, atunci trebuie să caute adăpost în Dumnezeu. Nu poți alerga la oameni după scutul lor și să vrei apoi ca Dumnezeu să te ocrotească. Trebuie să căutăm adăpost în El și atunci El va fi scutul și ocrotirea noastră în orice împrejurare a vieții noastre.

22 Februarie, 2008

Ioan 16:33

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.

Domnul Isus a spus ucenicilor să nu se teamă, că vor veni necazuri peste ei. Necazurile vor fi parte din viața ucenicilor. Va trebui însă ca ucenicii să aibe pace în Domnul Isus și atunci această pace le va păzi credința prin toate necazurile ce le vor avea în lume. Domnul Isus nu i-a izolat pe ucenici de necaz, dar în mijlocul necazului le-a dat pacea Lui. Domnul Isus le-a spus să îndrăznească, deoarece nu lumea va birui și nici necazurile, ci El este Cel care deja a biruit lumea. Sistemul acestei lumi care s-a împotrivit Domnului Isus, a fost biruit. Lumea nu trebuie să mai aibe nici o putere asupra copiilor Lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt beneficiarii biruinței Domnului Isus. Dar aceste făgăduințe nu au fost doar pentru ucenicii de atunci, ci ele sunt valabile și pentru ucenicii de azi. Și noi avem pace în Domnul Isus. Și noi avem necazuri, dar în mijlocul necazului trebuie să avem asigurarea că biruința este a noastră prin Cel ce-a biruit, adică prin Domnul Isus. Să nu ne temem, ci să îndrăznim pe cale, căci El este cu noi în fiecare zi.

21 Februarie, 2008

2 Împărați 19:14

Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor, și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, și a întins-o înaintea Domnului.

Asirienii au împresurat Ierusalimul și au batjocorit pe împăratul Ezechia pentru încrederea lui în Dumnezeu. De fapt, ei au vrut să convingă poporul care era pe zidul cetății, să renunțe la încrederea lor în Ezechia sau în Dumnezeu. Asirienii au scris o scrisoare lui Ezechia și el luat-o și a citit-o. Conținutul scrisorii a arătat că de fapt asirienii se legau de Dumnezeu mai mult decât de Ezechia, de aceea Ezechia a dus scrisoarea înaintea Domnului. Ce exemplu pozitiv de încredere în Dumnezeu ne-a lăsat Ezechia. Nu contează cât de mare este problema ta! Adu-o înaintea Domnului. Nu te lăsa intimidat de nici o problemă, căci nici o problemă nu e mai mare decât Dumnezeu! Dacă Ezechia ar fi hotărât să răspundă acestei scrisori fără a merge înaintea Domnului, nu cred că rezultatul ar fi fost la fel. Mă bucur că Ezechia nu s-a angajat în dialog cu vrăjmașii, ci a dus cazul la Dumnezeu. Cei care citiți Biblia, știți că Ezechia nu a trebuit să mai lupte cu asirienii care au fost la poarta cetății, deoarece a luptat Dumnezeu cu ei. Mă rog ca Domnul să ne dea și nouă o astfel de încredere în Dumnezeu!

20 Februarie, 2008

1 Ioan 4:18

În dragoste nu este frică; căci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.

Apostolul Ioan a fost inspirat de Duhul Sfânt să scrie aceste minunate cuvinte. În dragoste nu are ce să caute frica. Frica nu există în dragoste, deoarece dragostea desăvârșită izgonește frica, cele două nefiind compatibile una cu alta. Dumnezeu ne-a turnat în inimi dragostea Lui, și aceasta a alungat orice teamă de pedeapsă sau condamnare. Cei care se mai tem, înseamnă că nu au ajuns desăvârșiți în dragoste, adică nu au înțeles îndeajuns dragostea Lui Dumnezeu care lucrează în noi și ne face asemenea Domnului Isus. De ce se tem oamenii? De ce frica domină? Răspunsul Apostolui Ioan este clar: absența dragostei desăvârșite aduce frica în oameni. Prin noi înșine nu am fi putut ajunge niciodată la o așa dragoste, dar slăvim pe Domnul că El ne-a dat dragostea Lui prin Duhul Sfânt. Să ne bucurăm și să-I dăm slavă pentru că ne-a făcut darul acesta nespus de mare turnând în inimile noastre dragostea Lui. Să umblăm în fiecare zi în dragoste fără să ne temem de nici un rău!

19 Februarie, 2008

Psalmul 138:1

Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.

Împăratul David a lăudat pe Domnul în orice vreme. El nu s-a rușinat niciodată de Domnul și de laudele Lui. Deși a avut căderi, David nu a fost niciodată superficial în laudele lui către Domnul. El L-a lăudat pe Domnul din toată inima. Mă întreb cum sunt laudele noastre către Dumnezeu, sunt oare din toată inima? Suntem noi oare superficiali în laudele noastre? David a înfruntat cultura vremii. Dacă alții au lăudat pe dumnezeii care de fapt nu erau nimic, David a cântat laudele Domnului înaintea lor. David a fost devotat în întregime Domnului, de aceea laudele Domnului erau mereu în gura lui. Inima lui era în întregime a Domnului, de aceea era plină de cântări spre slava Lui Dumnezeu. Mă rog ca Domnul să ne dea și nouă aceeaș devotare ca toți să-L lăudăm pe Domnul din toată inima. Fie ca nici noi să nu ne rușinăm de cultura din jurul nostru, ci să cântăm și noi laudele Domnului înaintea lor.

18 Februarie, 2008

1 Corinteni 1:5

Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și orice cunoștință.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint ca să-i îndemne pe calea către cer. În versetele introductive, autorul a asigurat pe cititorii lui că nu este nimic pe care Dumnezeu să nu le fi dat. I-a îmbogățit în toate privințele. Nu doar în cele materiale, dar și în cele spirituale. El le-a dat și daruri de vorbire și de cunoștință. De fapt, orice dar se coboară de la Dumnezeu, care dă daruri la toți cei care cred în El. Nu am nici o îndoială că și noi am fost îmbogățiți de același Duh în toate privințele. Dumnezeu nu a avut o generație mai favorizată decât alta. Cred că în fiecare generație El a îmbogățit pe toți care și-au recunoscut sărăcia în fața Lui, adică pe cei care nu au găsit resurse de fericire și bucurie în ei înșiși, ci au cerut de la Dumnezeu. Pe toți aceștia, Dumnezeu i–a îmbogățit și va continua să-i îmbogățească! Fie ca toți cei care citiți aceste rânduri să gustați din darurile lui Cristos. Fie ca vorbirea noastră să fie aleasă și fiecare cuvânt al nostru să aducă slavă Lui Dumnezeu. La fel, să nu lăsăm cunoștința să ne îngâmfe, ci să o folosim pentru a conduce pe alții pe calea Domnului.

17 Februarie, 2008

Iona 2:7

Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.

Când Iona a fost aruncat în mare, marinarii care l-au aruncat, au fost convinși că s-a terminat cu el. Iona a crezut la fel. Când se scufunda tot mai adânc, iar plămânii nu au mai primit oxigen, sufletul lui a fost în grea strâmtorare. În acele momente Iona s-a gândit la marinarii care au strigat în zadar la dumnezeii lor și atunci și-a adus aminte de Domnul care l-a trimis la Ninive, nu la Tars. El a plecat la Tars, iar marinarii l-au aruncat în mare. În timp ce viața se scurgea din Iona, Dumnezeu a spus unui pește să-l înghită. Ce sentimente o fi avut Iona, e greu de imaginat. Când și-a dat seama că nu mai este în apă, dar nu-i nici pe uscat, sau că nu se îneacă în apă, dar nici nu se poate mișca în voie...Iona a început să se roage. Se pare că și-a luat inima în dinți și în ciuda neascultării de Dumnezeu, Iona s-a rugat. Acesta este primul semn al pocăinței cuiva. Când cineva se roagă, înseamnă că dorește să recunoască că nu se descurcă singur și are nevoie de Dumnezeu. Iona a fost sigur că Dumnezeu i-a auzit rugăciunea, mai ales după ce a fost adus la mal de peștele care i-a salvat viața. Să învățăm să nu fugim de Domnul, ci să-L ascultăm fără nici o condiție sau preconcepție. Când El ne spune ceva, înseamnă că acel lucru este clar și fără îndoială este cel mai bun pentru noi. Să ne rugăm Domnului să ne dea putere să-L ascultăm în tot ce El ne spune.

16 Februarie, 2008

Iuda 1:21

Țineți-vă în dragostea Lui Dumnezeu, și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viața veșnică.

Creștinii au fost îndemnați de autorul Iuda să se țină în dragostea Lui Dumnezeu. A fi în dragostea Lui Dumnezeu înseamnă că ești în Domnul Isus. El este Cel care a spus că cei ce păzesc poruncile Lui vor rămâne în dragostea Lui. Nu poți să rămâi în dragostea Lui Dumnezeu dacă nu asculți poruncile Lui. Apoi Iuda i-a îndemnat pe cei credincioși să aștepte îndurarea Lui Dumnezeu. Atenția lor și a noastră trebuie să fie la îndurarea Domnului Isus, care ne aduce viața veșnică. Numai cei care așteaptă venirea Domnului Isus, au o perspectivă corectă asupra realității prezente. Doar ei se pot concentra asupra realității de zi cu zi. Faptul că ne uităm după îndurarea Domnului Isus ne spune că nu prin fapte am fost mântuiți, ci prin harul Lui Dumnezeu. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea harul ca toți să ne ancorăm bine în dragostea Domnului și să împlinim poruncile Lui. El să ne dea tărie în așteptarea harului și a îndurării care ne va aduce viața veșnică, nu doar acum, ci pentru totdeauna!

15 Februarie, 2008

Ieremia 32:27

Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?

Profetul Ieremia nu a înțeles de ce Dumnezeu l-a trimis să-și cumpere un ogor când cetatea era dată în mâinile haldeilor. Era și greu de înțeles, dar Dumnezeu i-a spus lui Ieremia și cred că ne-a spus și nouă, că El este Dumnezeu! Nu este alt dumnezeu nici în cer nici pe pământ. Iar dacă este Dumnezeu, atunci nu este nimic de mirat din partea Lui. El știe ce face, și El face totul cu scop. Nimic din acest univers nu se mișcă fără rost. Noi nu putem vedea totul și nici nu înțelegem totul, dar El vede și știe totul. El cunoaște atât începutul cât și sfârșitul fiecărui lucru. Nu ar mai trebui să ne îngrijorăm sau să ne frământăm de nimic, deoarece El este Dumnezeul oricărei făpturi. La începutul acestui capitol, Ieremia și-a exprimat deja gândul că nu este nimic de mirat din partea Lui Dumnezeu, dar când a fost pus să facă un lucru neînțeles, atunci a pus întrebări. Suntem noi oare la fel? Credem în Dumnezeu și nu avem probleme până ni se pune în față o situație pe care nu o înțelegem și este peste puterea noastră de gândire, și atunci oare nu mai putem crede în Cel ce poate, știe totul și ne poate ajuta? Să ne încredem în Domnul cu toate problemele noastre că El știe ce face.

14 Februarie, 2008

Matei 12:35

Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui.

Astăzi e ziua în care oamenii sărbătoresc ziua sfântului Valentin. Cei mai mulți nici nu se gândesc că a fost vre-un sfânt Valentin, iar la alții nu le pasă. Tot ce vor oamenii este să primească cadouri cu această ocazie. Mii de inimi de ciocolată vor fi dăruite soțiilor și multe carduri cu inimi vor fi scrise. Domnul Isus a vorbit despre inimă și știm că s-a referit la centrul personalității oamenilor. Nimeni de pe acest pământ nu-și cunoaște inima, așa cum o cunoaște cel ce ne-a dat viață, adică Dumnezeu! Oamenii buni au în visteria inimii lor bune doar lucruri bune, pe când cei răi au doar lucruri rele în visteria rea a inimii lor. Nu se poate ca cel bun să aibă lucruri rele în inimă, și nici cel rău să aibă lucruri bune. Felul de inimă determină posesia. Dacă inima e bună, în ea vor fi lucruri bune, iar dacă e rea vor fi lucruri rele. Domnul Isus a venit pe pământ să schimbe inimile oamenilor. Pe pământ, din pricina păcatului nu este nici o inimă bună, dar prin Jertfa Lui, Domnul Isus ne poate da o inimă nouă. Toți cei ce cred în Domnul Isus, vor primi de la El, prin credință, o inimă nouă. Inima nouă nu poate avea lucruri rele în ea, ci din ea vor curge rîuri de apă vie! Inima nouă îl va iubi pe Dumnezeu și va face voia Lui. Dacă nu ai primit inima cea nouă, vino la Domnul Isus și crede în El. El îți va schimba inima fără nici o plată. Dacă sunteți cu inimi înnoite, sfințiți în inimile voastre pe Isus Cristos ca Domn! Atunci veți putea scoate lucruri bune din visteria bună a inimii voastre pentru slava Lui Dumnezeu!

13 Februarie, 2008

Psalmul 119:160

Temelia Cuvântului Tău este adevărul, și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice.

Ce har să știm că Biblia este pe o temelie așa de puternică! Ea nu este ca și alte cărți care se întemeiază pe imaginația autorilor, ci Cuvântul Lui Dumnezeu se întemeiază pe adevăr. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, și este bazată pe adevăr, deoarece Dumnezeu este Adevărul absolut. Legile Lui Dumnezeu sunt la fel ca El, veșnice. Psalmistul a fost îndrăgostit de Cuvântul Domnului și l-a iubit mai mult decât orice altceva din lumea aceasta. Cuvântul Lui Dumnezeu a fost pentru psalmist mai dulce decât mierea. Cum și cât prețuim noi Cuvântul Lui Dumnezeu? Cea mai frumoasă prețuire față de Cuvântul Domnului este să ascultăm de acest Cuvânt din partea Lui Dumnezeu! Mă rog ca Domnul să ne ajute și pe noi să avem aceeași dragoste față de Cuvântul Lui. Și la fel ca și psalmistul nu numai să-l citim, ci să-l și împlinim în fiecare zi!

12 Februarie, 2008

Efeseni 6:18

Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții.

Apostolul Pavel a îndemnat pe cei din Efes să vegheze cu toată stăruința la viața de rugăciune. El le-a scris că nu există doar un fel de rugăciune care trebuie repetată de câteva ori pe zi, ci le-a spus că prin Duhul Sfânt să facă tot felul de rugăciuni și cereri. Oricâte nevoi sunt, tot atâtea feluri de rugăciuni trebuie să fie. Fiecare nevoie trebuie adusă înaintea Lui Dumnezeu în rugăciune. Numai așa arătăm că ne încredem și că depindem în totalitate de Dumnezeu. Domnul Isus ne-a spus să cerem și ni se va da, de aceea îndemnul meu este să nu ne lăsăm, ci să cerem ca Domnul să binecuvinteze pe toți sfinții, adică pe toți cei ce sunt pe calea credinței. Noi nu ne rugăm pentru sfinții din cer, ci pentru cei de pe pământ, care au nevoie de ajutorul nostru în rugăciune. Să ne dea Domnul înțelepciune ca nici unul să nu obosim în rugăciune, ci să fim plini de râvnă pentru a fi prezenți la momentele de rugăciune atât cu frații și surorile de credință, cât și în mod individual. Domnul ne va răspunde la timpul hotărât de El, așa cum El știe că e mai bine pentru fiecare din noi.

11 Februarie, 2008

Amos 8:11

Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului.

Profetul Amos a primit din partea Domnului cuvântul acesta pentru poporul care urma să fie dus în robie din pricina neascultării de Cuvântul Lui. Oamenii aceia se temeau de foamete, dar Domnul le-a spus că va trimite o altă foamete. Foametea de care se vorbește în acest verset este după Cuvântul Domnului. Ei au avut din belșug Cuvântul vestit de Amos, dar nu l-au primit. Au cerut acestui profet să plece din Israel și să nu mai vestească Cuvântul Domnului. Amos nu a plecat, ci le-a spus tot ce Domnul i-a spus lui, adică că vor veni zile când vor vrea să-l mai audă pe Amos vorbind din Cuvântul Lui Dumnezeu, dar nu le va mai vorbi. Dumnezeu nu se descoperă celor care nu vor să-L asculte. Ce facem noi astăzi? Suntem setoși după Cuvântul Lui Dumnezeu? Nu doar să-L auzim, ci să-L ascultăm în totalitate. Să ne rugăm Domnului să ne ferească de a ne sătura de Cuvântul Lui și să ne dea mereu pasiune de a-L citi și de a-l pune în trăirea noastră zilnică!

10 Februarie, 2008

Romani 12:9

Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine.

Apostolul Pavel a scris celor din Roma să fie ceea ce Dumnezeu i-a chemat, adică fără falsitate! Dorea ca sinceritatea să se vadă în toate, dar mai ales în dragoste. Multe lucruri pot suferi falsificare, dar dragostea? Chiar ea să fie prefăcută și nu reală? Faptul că Duhul Sfînt l-a inspirat să scrie așa ceva, înseamnă că au fost și vor fi oameni care practică o astfel de dragoste. Domnul Isus să ne păzească de o așa dragoste! Nici să nu o practicăm, dar nici să nu ni se dăruiască o astfel de dragoste. Mai ales să nu existe așa ceva între cei care se numesc copiii Celui ce este Dragoste! Dumnezeu este dragoste! Apoi, sfîntul Pavel ne-a îndemnat să ne fie groază de rău, adică să nu-l putem tolera în preajma noastră! Să nu suferim așa ceva în inima sau în comportarea noastră. Când vedem răul să ne îngrozim și să ne lipim tare de bine, adică de Domnul Isus, care este binele suprem. Mergând la Casa de închinare să ne rugăm ca Domnul să ne ferească de prefăcătorie în toate aspectele vieții, dar mai ales în dragoste. Să nu lăsăm de loc distanță între noi și Domnul, ci să ne lipim tare de El, ferindu-ne de orice se pare rău!

9 Februarie, 2008

Proverbe 9:9

Dă înțeleptului, și se va face și mai înțelept; învață pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult.

Cei care ascultă de glasul înțelepciunii și locuiesc în casa ei, sunt cu adevărat înțelepți. Cei ce sunt înțelepți se tem de Domnul și atunci când cineva le dă sfaturi sau îndemnuri, ei le primesc deoarece ei știu rezultatul benefic al sfaturilor bune. Prin sfaturile primite, ei se pot face mai înțelepți. Cei ce nu primesc sfatul sau mustrarea, nu arată că sunt înțelepți și nu cresc, ci descresc. La fel și cu cel neprihănit, care se lasă învățat tot mereu. Cei care nu mai au ce să învețe, demonstrează că nu știu prea mult. Cei care învață își dau seama că cu cât învață mai mult, cu atât este mai mult de învățat. Solomon a știut aceste lucruri prin înțelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu, dar a vrut ca fiul lui să ia aminte la chemarea înțelepciunii. Luăm noi oare aminte la sfaturile celor din jurul nostru? Suntem noi oare dornici de a învăța tot mai mult? Domnul să ne dea înțelepciune să căutăm să fim tot mai înțelepți și să ne ajute să învățăm tot mai mult din Cuvântul Lui.

8 Februarie, 2008

Ioan 9:5

Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.

Domnul Isus a venit în lume ca să aducă lumina Lui Dumnezeu în întunericul acestei lumi. Nu este nici un secret că venirea Lui în lume a marcat momentul iluminării pământului. De la venirea Domnului Isus în lume, aceasta s-a schimbat radical. Poporul care umbla în întuneric, a văzut o mare lumină. Pentru cei care trăiau în umbra morții a răsărit lumina vieții și a speranței. Ce este însă interesant în acest verset este faptul că Domnul Isus limitează perioada cât este El lumina lumii, și anume spune doar: atâta timp cât este în lume. Deci El a fost doar în acea perioadă lumina lumii? Cred că trebuie să înțelegem acest verset în lumina a ceea ce Domnul Isus a spus în Predica de pe Munte: voi sunteți lumina lumii! Noi cei credincioși suntem, sau ar trebui să fim lumina lumii. Suntem noi oare? Dacă ne uităm în jur, întunericul crește nu scade. E vremea ca noi cei chemați să fim lumină, să ne dăm toate silințele pentru a duce lumina Lui la cei pierduți din jurul nostru.

7 Februarie, 2008

Psalmul 10:17

Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei.

Ce mare și bun este Domnul Dumnezeu! El ia aminte la rugăciunile celor ce suferă. El nu este departe de cel care se află în suferință! Domnul este plin de milă pentru cei care trec prin felurite suferințe. El dă tărie acestora, tărie care le va susține viața atunci când trec prin suferință. David a fost convins că Dumnezeu Își pleacă urechea spre cei ce-și ridică rugăciunile către El. Nu știu care sunteți în suferință, dar vreau să vă asigur că Domnul e chiar acolo în suferința voastră. Inima voastră va fi întărită de El și așa veți trece biruitori prin suferință. Dacă psalmistul a avut această asigurare, cu cât mai mult noi trebuie să fim siguri că El ne aude rugăciunile. Nu ne îndoim de loc de faptul că El ne va întări inima. Domnul își va ține promisiunea și ne va asculta rugăciunile. Să fie și ziua de azi o zi plină de bucurie în Domnul pentru toți cei care citiți zilnic aceste meditații!

6 Februarie, 2008

Marcu 6:12

Ucenicii au plecat, și au propovăduit pocăința.

Evanghelistul Marcu a scris cât a putut de concis despre trimiterea ucenicilor prin cetățile lui Israel. El nu a descris pe larg mesajul pe care l-au avut ucenicii de spus, ci el a capturat totul în cuvântul pocăință. Ucenicii nu au plecat decât atunci când au fost trimiși de Domnul Isus, iar mesajul pocăinței era mesajul cu care Domnul Isus și-a început misiunea pe pământ. El a spus oamenilor să se pocăiască, căci împărăția Lui Dumnezeu era aproape. Ucenicii au avut acelaș mesaj, iar de atunci și până astăzi, pocăiții propovăduiesc nimic altceva decât pocăința! Pocăință este regretul față de păcat și întoarcerea spre mila Lui Dumnezeu. De ce se tem oamenii de pocăiți și de pocăință? De ce nu se pocăiesc oamenii? Cel mai frecvent răspuns este că pocăiții nu-s mai buni decât alții. Alții spun că nu au de ce să se pocăiască fiindcă nu au făcut rău la nimeni, nu au dat foc la casa nimănui, sau alte scuze de genul acesta. Uneori ipocrizia pocăiților este invocată ca motiv pentru nepocăința cuiva. Mă rog Lui Dumnezeu ca El să ne păstreze pocăiți și toți cei care suntem pocăiți să fim cu adevărat pocăiți. Cei care nu ați venit la Domnul Isus, vă chem să vă întoarceți la Domnul cu pocăință până nu e prea târziu!

5 Februarie, 2008

Proverbe 4:10

Ascultă, fiule, primește cuvintele mele, și anii vieții tale se vor înmulți.

Cuvintele acestea au fost scrise de Solomon, împăratul înțelept al lui Israel, pentru fiul lui. Solomon inspirat de Duhul Sfânt a spus fiului său și de fapt tuturor celor care citesc Sfânta Scriptură, că ascultarea duce la viață. Neascultarea a dus și duce numai la rău. Adam și Eva au trebuit să părăsească Edenul din pricina neascultării. Cain a ajuns fugar din pricina neascultării. Noe a scăpat de potop, fiindcă a ascultat. Moise a eliberat poporul din robie fiindcă a ascultat de Dumnezeu. Cei care primesc cuvintele înțelepciunii au șansa ca anii vieții lor să se înmulțească, pe când anii celor ce nu ascultă vor fi scurați. Suntem noi din grupul celor care ascultăm de Dumnezeu? Suntem interesați în fiecare zi să fim ascultători de Cuvântul Lui Dumnezeu? Ce s-ar fi întîmplat dacă Saul din Tars nu ar fi ascultat de glasul care i-a vorbit din cer? Ce direcție ar fi luat viața lui? Nu ar mai fi ajuns să fie numit Pavel și nici apostol al neamurilor. Nu ar fi fost autorul a celor treisprezece epistole din Noul Testament. Slavă Lui Dumnezeu pentru toți care au ascultat și ascultă de El. Mă rog ca Domnul să ne facă pe fiecare din noi să primim cu bucurie cuvintele Lui Dumnezeu pentru a trăi o viață din belșug!

4 Februarie, 2008

Matei 18:11

Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

Domnul Isus a venit în această lume cu scopul de a mântui tot ce era pierdut, și cine nu a fost pierdut? Toată lumea era pierdută și încă este pierdută, chiar după două mii de ani de existență a bisericii pe pământ. Cei de atunci au avut însă aceeași problemă ca cei de astăzi: ei nu se considerau pierduți! Cel mai greu este să găsești pe cineva care crede că este pierdut. Domnul Isus a întâlnit mulți din aceștia, și nici astăzi nu sunt puțini acei ce sunt pierduți, dar nu cred că sunt pierduți. Ucenicii Domnului Isus au dus lucrarea de căutarea celor pierduți mai departe și fiecare generație de credincioși a făcut sau ar fi trebuit să facă la fel. Ce facem noi însă? Suntem și noi căutători ai celor pierduți? Și nu numai ai celor care nu se cred pierduți, ci mai ales la cei ce nu știu că sunt pierduți. Nici numărul acestora nu e mic. Sunt mulți care nu au habar de ce le spunem să sunt pierduți, de aceea va fi mai greu decât pentru alte generații să ducem Evanghelia la cei pierduți. Dacă este vre-unul dintre cititori care nu a fost găsit de Domnul Isus, acum e timpul potrivit să te lași găsit. Dacă însă sunteți parte din poporul Lui Dumnezeu, să ne dăm toate silințele să ducem mântuirea noastră până la capăt, cu frică și cutremur.

3 Februarie, 2008

Psalmul 89:5

Cerurile laudă minunile Tale Doamne, și credincioșia Ta în adunarea sfinților!

Domnul este vrednic de laudă, de aceea cerurile Îl laudă și iau aminte la minunile Lui mărețe. Cerurile sunt locul locuinței Lui Dumnezeu și toți sfinții care sunt acolo, împreună cu toate cetele îngerești Îl laudă neîncetat pe Domnul Dumnezeu. Minunile Lui au fost făcute în mare parte pentru oameni, dar înainte ca oamenii să-L laude pe Domnul, o fac cerurile. Ele cântă de bucurie în cinstea Domnului. Credincioșia Lui Dumnezeu este lăudată în adunarea sfinților. E vorba de sfinții din cer sau cei de pe pământ? Cred că e vorba de cei de pe pământ, căci la fel cum a făcut minunile Lui pentru oameni, Dumnezeu și-a arătat și credincioșia tot față de fiii oamenilor. De aceea cred că e vorba de sfinții de pe pământ. Deși noi suntem pe pământ, Cuvântul Lui Dumnezeu ne-a arătat că noi suntem socotiți neprihăniți prin credință, deci suntem sfinți! Iar dacă suntem sfinți trebuie să lăudăm credincioșia Lui în adunarea noastră. Fie ca toți care mergem la Casa de rugăciune, să lăudăm credincioșia Lui Dumnezeu față de noi. El a rămas credincios și atunci când noi nu i-am fost credincioși. EL nu s-a dezmințit pe El, ci a rămas credincios făgăduințelor Lui față de noi. Fie ca toți să recunoaștem măreția minunilor și credincioșia Lui care ține din generație în generație până la sfârșitul veacului!

2 Februarie, 2008

Matei 4:20

Îndată ei au lăsat mrejile, și au mers după El.

Domnul Isus a chemat pe oameni să vină la El. Unii au neglijat sau chiar au ignorat chemarea Lui, dar unii au lăsat totul și au plecat după El. Aceștia au devenit ucenicii Lui, adică Apostolii care au dus mai departe lucrarea începută de Domnul Isus. Domnul Isus nu a insistat la nimeni să vină după El, ci EL doar a adresat chemarea, iar cei chemați au ales să vină, sau să nu vină. Nu toți din cei ce au auzit pe Domnul au venit la El, așa că nu trebuie să ne mirăm de ce astăzi vin tot mai puțini la mântuire. Ucenicii au lăsat mrejile, și au mers după El. Desigur că fiii lui Zebedei au spus tatălui lor, care era cu ei la pescuit că merg după acest Învățător, și sunt convins că Petru a spus soției că merge după Isus. Dar nu a durat mult și nu au stat pe gânduri. Cu ce greutate se duc oamenii de astăzi după Domnul Isus! Oamenii așteaptă chemări peste chemări, insistențe peste insistențe și tot nu vin. Ce fel de ucenici suntem noi oare? Când Domnul Isus ne cheamă pe noi să facem ceva, mergem imediat după El? Lăsăm noi totul și nu regretăm nimic, sau amânăm și găsim scuze? Domnul să ne ajute să mergem cu mai multă hotărâre pe urmele pașilor Lui.

01 Februarie, 2008

Exodul 25:40

Vezi să faci după chipul, care ți s-a arătat pe munte.

Moise a fost instruit de Dumnezeu să facă toate lucrurile pentru Cortul Întâlnirii, numai după chipul arătat pe munte. Asta înseamnă că Dumnezeu i-a arătat lui Moise Cortul Întâlnirii cu toate ustensilele, cu altarele, chivotul, masa, sfeșnicul și hainele preoțești. Ce priveliște o fi fost aceasta pentru Moise și Iosua! Dumnezeu a desfășurat nu numai planul, ci cred că le-a arătat chiar și produsul final în cea mai frumoasă formă. Moise a trebuit să țină minte toate detaliile...să nu uite vre-o verigă, sau vre-o culoare de la perdeaua dinlăuntru cortului! Dumnezeu i-a dat suficientă memorie, căci citim că toate au fost făcute după chipul văzut pe munte! Domnul Dumnezeu ne-a dat și nouă harul să facem tot ce El ne-a spus când Domnul Isus a vorbit pe Muntele Fericirilor! Acolo am primit și noi detalii precise pentru viața de creștini. Facem însă noi tot ce ni s-a spus? Urmăm noi în totul totului tot ce ni s-a descoperit? Domnul Isus nu ne-a pus sarcini grele, ci ne-a arătat calea către cer prin credință în El și în Cuvântul Lui. Mă rog ca Domnul să ne ajute să facem și noi ca Moise, tot ce ne-a poruncit Domnul!