01 Mai, 2008

Faptele Apostolilor 1:9

După ce a spus aceste lucruri, pe când se uita ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor.

Astăzi este Înălțarea Domnului Isus la cer și ziua națională de rugăciune în Statele Unite ale Americii. Mă tem că ambele evenimente sunt uitate de oamenii din America. Majoritatea credincioșilor așteaptă pe Domnul să vină din slavă, dar puțini vor fi din aceia care își aduc aminte de vre-unul din aceste evenimente. Domnul Isus s-a înălțat la cer să fie Mijlocitor între Dumnezeu și om. El a fost și înainte Dumnezeu, dar după înălțarea la cer, Domnul Isus a fost înălțat mai pre-sus de orice nume din univers. Dar El s-a înălțat și pentru ca să ne pregătească loc în cer la fiecare care credem în Numele Lui. Suntem noi oare gata pentru venirea Lui a doua oară? El s-a înălțat și poate veni în orice clipă. Suntem noi gata? Să ne rugăm ca El să ne facă pe toți gata de venirea Lui. Să nu disperăm însă dacă nu vine, Dumnezeu știe cel mai bine când trebuie să vină. Să ne unim în rugăciune cu toți cei care se roagă astăzi pentru America. Să cerem Domnului să trimită trezire în toate bisericile din America și El să conducă prin oamenii pe care El vrea să-i folosească!

30 Aprilie, 2008

1 Corinteni 13:1

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Apostolul Pavel a scris în „imnul iubirii,” că nici dacă unii pot să vorbească în toate limbile omenești și chiar îngerești, fără dragoste nu sunt decât instrumente care sună a zdrângănitură! Nu sună nimic mai rău, decât instrumentele care nu se acordă cu altele, ci scot doar sunete neacordate. Apostolul nu s-a ocupat însă de instrumente, ci de oameni. Pe ei, a dorit să-i învețe și să le arate că sunt o nimica fără dragostea care a fost adusă prin moartea și învierea Domnului Isus. Dragostea de care el a scris aici, este dragostea pe care Dumnezeu a turnat-o prin Duhul Sfânt în inimile credincioșilor. Numai acei care au Duhul Sfânt sunt ai Lui Cristos. Iar cei ce sunt ai Lui Cristos, doar ei, pot iubi cum a iubit și iubește Domnul Isus. Să ne rugăm Domnului să ne ferească de zdrângăneală, și să ne conducă prin Duhul Sfânt pe căile dragostei Lui.

29 Aprilie, 2008

Psalmul 28:8

Domnul este tăria poporului Său, El este stânca izbăvitoare a unsului Său.

Psalmistul David a strigat după ajutorul Domnului în orice vreme. El nu s-a bizuit pe oameni, nici chiar pe puterea lui, ci întotdeauna a contat pe tăria Lui Dumnezeu. De aceea a putut scrie că Domnul este tăria poporului Său. David a știut că nu în mulțimea oștenilor sau a carelor de luptă stă tăria lor, ci adevărata lor tărie era în Domnul. Nu era nimeni mai tare ca Domnul. Cu Domnul de partea lui, David a omorât ursul și leul, dar și pe Goliat. Când ne încredem pe deplin în Domnul și în puterea tăriei Lui, El ne izbăvește din toate temerile noastre. El este stânca izbăvitoare a unsului Său. Apostolul Ioan a scris că noi, care am fost născuți din Dumnezeu, avem ungerea, deci suntem sub protecția Stâncii care este Cristos! El ne-a izbăvit din moartea veșnică și ne izbăvește în fiecare zi din toate primejdiile. Să ne încredem în El și să-I dăm toată slava pentru tăria și izbăvirea Lui!

28 Aprilie, 2008

Marcu 16:15

Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice faptură.

După înviere, Domnul Isus a spus ucenicilor să meargă să predice pretutindeni Evanghelia. Evanghelia Lui cuprinde moartea, îngroparea și învierea Domnului Isus. Fără aceste elemente, Evanghelia nu este completă. Mulți spun că Evanghelia este vestea bună, dar nu este orice fel de veste bună. Sensul general al cuvântului poate însemna orice fel de veste bună. Domnul Isus a folosit termenul acesta de „evanghelie” doar cu referire la „vestea bună despre moartea, îngroparea și învierea Lui.” Să ne rugăm Domnului să ne ajute pe toți să cunoaștem bine Evanghelia și să o ducem oriunde mergem. Nu e posibil ca cineva să aibe Evanghelia și să nu o împărtășească cu alții. Începem o nouă săptămână și de aceea mă rog ca Domnul să ne învrednicească pe toți cu harul de a fii martorii învierii Lui!

27 Aprilie, 2008

Luca 24:5

Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?”

CRISTOS A ÎNVIAT!

Ce mare bucurie că Isus a înviat! Moartea și mormântul au rămas în urmă ca amintiri ale drumului parcurs pentru mântuirea noastră. Femeile de atunci au fost întrebate de îngeri de ce caută pe Cel viu între cei morți...acolo au știut ele că a rămas Domnul. Ele nu au știut unde să-L caute. Pentru scopul lor de îmbălsămare, El trebuia să fie acolo, căci așa a fost de când e lumea! Dar nu cu El! El a intrat de bună voie în moarte și a ieșit biruitor asupra ei. Când Dumnezeu a primit Jertfa de ispășire, Domnul Isus a ieșit afară din mormânt. El nu a mai stat printre cei morți! Moartea nu a putut să țină pe Domnul vieții, oricât ar fi încercat. Învierea a fost anormală pentru femei și chiar pentru ucenici. Dar a fost foarte normală pentru Cel ce e stăpânul vieții și al morții. Să mergem la casa de rugăciune cu dorința de laudă și adorare pentru tot ceea ce Domnul Isus a făcut pentru noi și în locul nostru. Să nu ne mai uităm după Domnul între cei morți. El este veșnic viu, deci veșnic va fi printre cei vii. Domnul să ne ajute să fim și noi mereu vii pentru slava Lui!

26 Aprilie, 2008

Luca 23:55

Femeile care veniseră cu Isus din Galileia, au însoțit pe Iosif; au văzut mormântul și felul cum a fost trupul Lui Isus în el.

După răstignire, Iosif din Arimatea a cerut lui Pilat trupul Domnului Isus. Acesta i-a dat voie să ia trupul de pe cruce, iar Iosif a pus pe Domnul Isus în mormântul lui săpat în piatră, mormânt în care nu a mai fost pus nimeni înainte. Femeile care au mers după Domnul Isus, au văzut unde a fost pus Domnul Isus. Lucrul acesta a fost și este semnificativ, deoarece mulți critici au spus că femeile nu au știut exact locul unde a fost pus, iar în ziua învierii, ele de fapt s-au dus la alt mormânt. Luca ne arată că femeile au văzut locul și au luat aminte și la felul cum a fost pus Domnul Isus în mormânt. Domnul Isus a gustat moartea în toate aspectele ei, chiar și în îngropare. El a fost pus în mormânt, ca de acolo să învieze glorios în dimineața învierii. Să ne gîndim la acest aspect al îngropării și să-I mulțumim Domnului Isus că a stat pe cruce în locul nostru. Să-I dăm toată onoarea și cinstea pentru că a stat în mormânt, gustând moartea pentru noi și în locul nostru.

25 Aprilie, 2008

Luca 23:3

Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul Iudeilor?” „Da,” i-a răspuns Isus, „sunt.”

În Vinerea Mare, Domnul Isus a fost condamnat la moarte, deși nimeni nu a găsit nici-o vină la El. Pilat a vrut să afle dacă Domnul Isus era cu adevărat Împăratul Iudeilor, deși Romanii nu acceptau ca cineva să atenteze la tronul Romei. Domnul Isus a dat un răspuns sigur, fiind confident de cine a fost El! Domnul Isus nu s-a îndoit deloc cu privire la persoana Sa, cât și la misiunea Sa. Poate Pilat s-a gîndit că tânărul din fața lui era un om obișnuit cu o comportare anormală. Pentru mulțimea aceea, Străinul din Galileia arăta anormal. Ei nu iubeau Roma, dar în acele zile au acceptat cu bucurie stăpânirea Romană, numai să-L elimine pe DomnuL Isus. Ce facem noi cu Străinul din Galileia? L-am primit noi ca Domnul vieții noastre? Sau El încă este un străin pentru mulți dintre cei care citiți aceste rânduri?! Să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat în acele zile și să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru dragostea Lui nespus de mare. Să mulțumim Domnului că a răbdat moartea ca noi să avem viață din belșug.

24 Aprilie, 2008

Ioan 13:1

Înainte de praznicul Paștelor, Isus, ca Cel care știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, și fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Domnul Isus a iubit pe ucenicii Lui și nu i-a lăsat niciodată fără dragostea Lui. Plecarea din lumea aceasta era iminentă. Nu mai era nimic de făcut, decât să Se aducă pe El ca jertfă pentru păcatul omenirii. Tot ce Tatăl I-a dat să facă, Domnul Isus a făcut. Tot ce a avut de spus, El a spus. Ucenicilor Lui însă El le-a arătat dragoste până la capăt. Domnul Isus nu numai a vorbit despre dragoste, ci le-a și arătat. EL s-a dezbrăcat de haine și le-a spălat picioarele. Ucenicii au rămas înmărmuriți. El Domnul lor, Mesia venit din cer, El a îngenunchiat în fața lor și le-a spălat picioarele. Cred că iubirea Lui față de ucenicii de atunci nu a fost mai mare decât dragostea ce o are pentru ucenicii de azi. El ne-a iubit și pe noi la fel de mult, dându-Se pe Sine pentru păcatul nostru. Să ne închinăm cu reverență înaintea Lui și să-I mulțumim că ne-a iubit până la moarte și până la învierea Lui dintre cei morți!

23 Aprilie, 2008

Marcu 12:34

Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția Lui Dumnezeu.” Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Domnul Isus a fost în mijlocul poporului în zilele premergătoare prinderii Lui. Domnul Isus a și pus întrebări dar a și răspuns la anumite întrebări. Când Domnul Isus a dat un răspuns bun unui cărturar, acesta a rămas plăcut impresionat de Domnul Isus. Mai mult, cărturarul a pus accentul pe ascultarea Lui Dumnezeu , nu neapărat pe jertfe. De aceea Domnul Isus a spus că el nu era departe de Împărăția Lui Dumnezeu. Nu a fost departe, dar nu a fost în Împărăția Lui Dumnezeu. Este bine ca cineva să fie aproape, dar nu este suficient. Să fii doar aproape de mântuire, nu ajută la nimic. E un avantaj să fii aproape, dar nu te pune deloc într-o poziție mai bună, dacă nu ai intrat înlăuntru! Dacă sunteți din aceia care sunteți aproape, dar nu v-ați întors încă la Domnul, astăzi e momentul să vă pocăiți. Cei care ne-am pocăit, să ne rugăm Domnului să ne ajute să fim tot mereu în voia Lui.

22 Aprilie, 2008

Matei 21:18

Dimineața, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.

Domnul Isus a mers la Ierusalim, dar înainte de a ajunge în cetate, a flămânzit. E foarte posibil ca în ziua de Florii, cu tot alaiul, să nu fi avut timp de mâncat. Nu știm când a ajuns în Betania, și nici la ce oră era când a venit înapoi la Ierusalim. Dar știm că Fiul Lui Dumnezeu, atunci a fost flămând! E greu de imaginat așa ceva, deoarece El a creat totul și nu era nimic în afara puterii Lui, dar în loc de aș stâmpăra foamea pe căi supranaturale, El a preferat modul uman și anume când îți este foame, cauți de mâncare. Domnul Isus a arătat în acest verset cât de uman a fost El. Dezbrăcarea de Sine s-a văzut clar în aceste puține cuvinte. Domnul Isus a fost om ca și noi, dar fără de păcat. Cred că Domnul Isus a vrut să mănânce smochine dintr-un smochin de lângă drum, dar nu a găsit nici una. Smochinul a arătat bine, dar nu a avut decât frunze. Dacă am fi fost noi cercetați, aveam și noi doar frunze? Dacă astăzi suntem cercetați de El, va găsi El roadă în viața noastră? Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să rodim pentru Împărăția Lui.

21 Aprilie, 2008

Luca 22:1-2

Praznicul azimilor, numit Paștele, se apropia. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

Începem Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor Domnului Isus. Praznicul Paștelui se apropia, iar preoții, în loc să se fi pregătit de Paște, ei căutau un prilej să-L prindă pe Isus și să-L omoare. De ce oare? Domnul Isus nu a făcut nici un rău. La nimeni nu a luat nimic, și nu s-a legat de dreptul nimănui. A respectat și a tratat în egală măsură pe toți. De ce a fost ura aceea înverșunată încât trebuia să-L omoare? Domnul Isus a inspirat mulțimile în așa măsură, încât dorința preoților și a cărturarilor de a-L omorî, se întâlnea cu frica de popor. Ei se temeau de reacția poporului, dacă făceau vre-o mișcare greșită. Domnul Isus însă nu s-a temut de nimeni, ci El a mers cu hotărâre spre punctul final al scopului venirii Lui în lume și anume spre moartea pe cruce! Nimic și nimeni nu s-a putut pune împotriva acestui plan. Deși au vrut să-L omoare, Domnul Isus nu a fost omorât decât atunci când Tatăl a hotărât. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea și nouă același curaj și aceeași hotărâre de a merge pe calea îngustă până la capăt.

20 Aprilie, 2008

Marcu 11:11a

Isus a intrat în Ierusalim, și S-a dus în Templu.

Astăzi sunt Floriile în România. Din nou vă felicit pe toți care purtați numele acestei sărbători. Domnul să vă binecuvinteze! În acest verset se poate vedea că Domnul Isus a intrat în Ierusalim și locul care L-a atras imediat, a fost Templul. De câte ori a fost în Ierusalim, Domnul Isus a fost la Templu. Știm cu toții că la numai doisprezece ani, Domnul Isus a stat cel puțin trei zile la Templu. Când părinții s-au mirat că L-au găsit în Templu, Domnul Isus le-a spus că acolo trebuia să fie, în casa Tatălui Său. La Florii, Domnul Isus s-a dus la Templu. Nu a căutat pe nimeni și nu a vrut să vadă altceva, ci s-a dus la Casa Domnului. Ce fac oare astăzi creștinii când merg în alte orașe? Caută imediat Casa Domnului? Ce facem noi în ziua Domnului, căutăm Casa Domnului? Mă rog Domnului ca El să ne dea dorință la toți după Casa Domnului. Să alergăm cu bucurie la Casa Domnului pentru a cânta Osana Celui ce-a venit în Numele Domnului să ne aducă mântuire de păcatele noastre.

19 Aprilie, 2008

Luca 20:36

Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii Lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

Domnul Isus a spus Saducheilor, adică partidei ce nu credea în înviere, căci cei care ajung în Împărăția Lui Dumnezeu nu vor mai muri, ci vor fi ca îngerii, adică veșnic în prezența Lui Dumnezeu. Cei care vor fi găsiți vrednici să aibe parte de veacul viitor și de învierea din morți, aceia nu mai au nici o teamă de moarte, deoarece moartea a fost biruită prin învierea Domnului Isus. Cei care cred în Domnul Isus, sunt fii ai învierii. Prin învierea Domnului Isus, toți urmașii Lui au acest titlu de fiu al învierii! Fii învierii nu mai au teamă de moarte, deoarece moartea nu mai are stăpânire peste ei. Ei privesc spre viața viitoare cu anticipație, deoarece acolo va fi împlinită viața nouă primită în dar prin Jertfa Domnului Isus. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înțelepciune și putere ca toți care suntem mântuiți să trăim ca fii ai învierii, adică să trăim o viață nouă! Cei care nu ați primit mântuirea, vă chem să vă puneți încrederea în Domnul Isus care vă poate ierta de orișice păcat și să vă dea viață veșnică!

18 Aprilie, 2008

1 Corinteni 15:22

Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Cristos.

Moartea a venit în lume prin neascultarea lui Adam. Este greu de înțeles dece pe unii Dumnezeu i-a iertat, iar păcatul lui Adam nu a mai fost iertat. Planul Lui Dumnezeu a fost însă să ne dea viață prin Domnul Isus. În Adam toți am fost condamnați, iar în Domnul Isus am fost aduși la viață. Domnul Isus a făcut posibil ca toți care vin la El și se pocăiesc, să nu piară ci să aibe viață veșnică. De ce nu cred oamenii oare? Mulți sunt nepăsători de o mântuire așa de mare, fără să-și dea seama că într-o zi vor pleca de pe pământ, lăsând în urmă tot ce-au agonisit. Mă rog ca cei care suntem copiii lui Dumnezeu, să ne dăm toate silințele ca zi de de zi să-I fim pe plăcuți Celui ce-a murit și a înviat pentru noi.

17 Aprilie, 2008

Romani 6:9

Întrucât știm că Cristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

Ce adevăr măreț și sublim! Domnul Isus este viu și nu va mai muri niciodată! Oamenii pe care Domnul Isus i-a înviat, au murit iarăși. Nu ni se spune de nici unul că ar fi trăit veșnic. Domnul Isus este singurul care a murit, a înviat și nu va mai muri niciodată! Moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. De fapt, moartea și-a pierdut orice autoritate, după învierea Domnului Isus! El este Domnul vieții. Totul este sub picioarele Lui. Ce har este că avem un Mântuitor viu, care a fost mort dar a înviat. Să mergem cu bucurie și să vestim tuturor că Isus e viu și toți cei care cred în El vor avea același destin ca El. Și ei vor fi înviați la rândul lor. Moartea nu-i va putea ține. Fie harul Lui cu noi și astăzi să-L slujim cu dragoste pe Domnul Cel viu!

16 Aprilie, 2008

Filipeni 3:11

Ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.

Apostolul Pavel a crezut în înviere din toată inima lui și a exprimat aceasta în scrisoarea lui către biserica din Corint. În această scrisoare, Apostolul Pavel arată că a dorit să cunoască puterea învierii Domnului Isus și deci nu s-a îndoit de învierea lui cum arată traducerea Cornilescu. Chiar construcția din limba Greacă lasă posibilitate îndoielii, dar se poate traduce și prin a avea confidență. Personal cred că Apostolul Pavel a fost confident că el va avea parte de înviere. Nu cred că s-a îndoit deloc, chiar dacă cuvântul ales lasă urme de îndoială. Când ne uităm la totalitatea scrierilor lui, ne putem da seama că Apostolul Pavel dorea să ajungă cu orice chip la învierea sfinților, la prima înviere, ce va avea lor la răpirea bisericii. Atunci vor învia toți cei care au adormit în Cristos, iar cei vii vor fi transformați pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh. Care este oare dorința noastră? Vrem și noi ca sfântul Pavel să ajungem cu orice chip la înviere? Dacă vrem, atunci trebuie să credem că Isus a înviat și odată cu El am înviat și noi la o viață nouă. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înțelepciune să mergem pe calea îngustă, ducând mântuirea noastră până la capăt, cu frică și cu cutremur.

15 Aprilie, 2008

Apocalipsa 2:8

Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: „Iată ce zice Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel ce-a murit și a înviat.”

Prezentarea Domnului Isus către biserica din Smirna este extrem de frumoasă. Cel ce vorbea către acea biserică era Cel Proeminent, adică Cel dintâi! Nu este nimeni înaintea Lui. Toți vin după El, fiindcă El este Primul! Dar tot El este Cel ce are ultimul cuvânt. Nimeni nu mai vine după El. Când El închide ceva, acel lucru rămâne închis, iar când El deschide ceva, acel lucru nu mai poate nimeni să-l închidă! Domnul Isus este Întâiul și Cel de pe urmă, doar El poate include cele două extreme poziționale în El Însuși! El a murit, dar moartea nu a avut putere asupra Lui. El a înviat. Ioan nu lasă loc pentru argument. Cei din Smirna știau că Domnul Isus a murit și a înviat. Lor nu le trebuiau dovezi ale învierii, ci ei aveau nevoie de încurajarea Celui viu. Domnul Isus i-a încurajat spunându-le să fie credincioși până la moarte, că atunci vor primi cununa vieții! Ce paradox! Fii credincios până la moarte și atunci vei primi cununa vieții! Domnul să ne ajute să fim și noi credincioși până la moarte ca să avem și noi parte de cununa vieții!

14 Aprilie, 2008

1 Corinteni 15:8

După ei toți, ca unei stârpituri, mi s-a arătat și mie.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint să le arate ce har mare a avut el de la Dumnezeu, ca să i se arate Domnul Isus după învierea din morți. Apostolul Pavel a fost în Ierusalim în timpul procesului Domnului Isus, dar nu avem nici o sursă care să indice că ar fi avut vre-un rol în condamnarea Domnului Isus. Dacă înverșunarea lui era așa de mare împotriva creștinilor, desigur că a pornit de la Domnul Isus, pe care mai marii poporului L-au dat la moarte. După experiența de pe drumul Damascului, Apostolul Pavel a devenit un alt om, adică a devenit un om „nou” despre care el a scris atât de mult mai târziu. Când s-a gândit la faptul că Domnul i s-a arătat, Apostolul Pavel a scris că de fapt el nu a meritat o așa onoare, deoarece el a fost cel care a prigonit biserica. Harul Lui Dumnezeu a fost însă îndeajuns pentru el și este încă îndeajuns pentru fiecare din noi. Începem o săptămână nouă, de aceea vă chem să ne rugăm ca Domnul să ne conducă pe căile plăcute Lui și în săptămâna aceasta. El a avut milă și ni s-a arătat și nouă, prin credință. Să-I dăm toată ascultarea noastră și să-L glorificăm prin viețile noastre trăite după voia Lui.

13 Aprilie, 2008

2 Corinteni 13:4

Într-adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăiește prin puterea Lui Dumnezeu. Tot astfel și noi suntem slabi în El, dar, prin puterea Lui Dumnezeu, vom fi plini de viață cu El față de voi.

Apostolul Pavel se pregătea să meargă la Corint pentru a treia oară. Înainte de a se duce, le-a scris aceste cuvinte pentru a le arăta că el este reprezentantul Domnului Isus pentru ei. Domnul Isus nu era slab în Corint, ci puterea Lui s-a manifestat din plin în acea biserică. Pentru a-i convinge pe Corinteni, Apostolul Pavel a făcut apel la faptul că Domnul Isus a fost răstignit prin slăbiciune, dar învierea și viața după înviere, au fost și sunt prin puterea Lui Dumnezeu. Oridecâteori Apostolul Pavel a scris despre puterea Lui Dumnezeu, el a înțeles această putere nemaipomenit de mare! În același fel, credincioșii, chiar dacă sunt slabi în El, prin puterea Lui Dumnezeu vor continua să fie plini de viață. Pavel dorea să demonstreze celor din Corint că ei, lucrătorii creștini, sunt plini de viață pentru cei de acolo. Eu mă rog Domnului ca noi toți cei din vremea noastră să fim plini de viața Celui viu, iar prin puterea Lui Dumnezeu să mergem la casa de rugăciune ca împreună cu toți sfinții Lui Dumnezeu să-L glorificăm pe Domnul Isus din toată inima!

12 Aprilie, 2008

Romani 6:8

Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu El.

Apostolul Pavel a înțeles așa de bine faptul că toți cei care au murit cu Cristos, vor trăi cu El, deoarece Cristos a înviat și trăiește în veci. Toți cei care prin credință au fost identificați cu El, vor avea, tot prin credință, puterea de a trăi și ei cum a trăit Domnul Isus. Așa cum Domnul Isus a ascultat de Tatăl, tot așa și noi cei care am fost născuți din nou suntem chemați să trăim o viață nouă. Nici nu am mai putea trăi altă viață, deoarece, cele vechi s-au dus și toate lucrurile s-au făcut noi. Prin învierea Domnului Isus, noi am fost aduși la o nouă calitate de viață și anume la o viață de ascultare și supunere de vocea Lui Dumnezeu. Pentru Apostolul Pavel acest adevăr a fost așa de clar. Este oare și pentru noi tot atât de clar? Fie ca Domnul să ne dea înțelepciune la toți care am murit cu El, să și trăim zi de zi cu El pentru slava Tatălui.

11 Aprilie, 2008

Ioan 21:21

Petru s-a uitat la el, și a zis Lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

A treia oară când Domnul Isus s-a întâlnit cu ucenicii Lui, după înviere, Petru a fost reabilitat în fața ucenicilor. Domnul Isus l-a întrebat direct dacă-L iubește mai mult decât îl iubeau ceilalți. Petru a răspuns afirmativ și a primit slujba îngrijirii Bisericii. I s-a spus că nu va dura mult și vor veni vremuri grele pentru Apostolul Petru. Auzind toate acestea, Petru ar fi vrut să afle ce se va întâmpla cu Ioan. Ioan mergea în spatele lor, de aceea Apostolul Petru a prins ocazia să afle ce va fi cu Ioan. Ioan a fost în cercul lor, a stat la cruce până la sfârșit, și a alergat primul la mormânt după ce femeile le-au dat de știre că Domnul a înviat. A fost întrebarea lui Petru doar întrebarea unui frate mai mare care vroia să știe ce va fi cu cel mai tânăr dintre apostoli? Era curiozitatea obișnuită a lui Petru? A fost cumva, la Petru, teama să nu se nască gelozie când ceilalți au auzit ce responsabilități a primit el în biserică? Poate că a fost puțin din toate. Cred că e bine să mergem după Domnul Isus și să fim credincioși în ceea ce ni s-a încredințat nouă. Cred că e bine să ne interesăm de cei care sunt de aceeași credință cu noi. Să ne ajute Domnul, Cel viu, să nu fim geloși dacă alții au slujbe, aparent, mai importante decât noi în Biserică. Să ne ajute El pe toți să fim credincioși în ceea ce Domnul ne-a încredințat la fiecare.

10 Aprilie, 2008

Faptele Apostolilor 26:23

Și anume, că Cristosul trebuie să pătimească, și că, după ce va fi cel dintâi din învierea morților, va vesti lumină norodului și Neamurilor.

Apostolul Pavel a vorbit aceste cuvinte în fața împăratului Agripa. Festus l-a considerat nebun, însă Agripa s-a temut că Apostolul Pavel vroia să-l facă creștin. Desigur că ar fi vrut, dar a face pe cineva creștin nu ține decât de Duhul Sfânt care convinge pe om că e păcătos și că are are nevoie de mântuire. Apostolul Pavel a explicat demnitarilor de atunci că Domnul Isus a trebuit să pătimească. Nu era altă cale pentru mântuirea noastră. Dar după patimă a venit învierea din morți, înviere ce a deschis calea de mântuire pentru evrei și pentru neamuri deopotrivă. Învierea Domnului Isus a deschis drumul luminii către oamenii care umblau în întuneric. Tot pământul este în întuneric, de aceea Evanghelia învierii trebuie să fie dusă la tot pământul, adică la toți oamenii de pe pământ. Domnul Isus a fost cel dintâi din învierea morților și El a deschis calea, ca toți care cred în El să fie parte din această mare înviere, aici pe pământ printr-o viață nouă și apoi în cer pe veci de veci cu Domnul în slavă!

09 Aprilie, 2008

1 Corinteni 15:42-43

Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire, și învie în neputrezire; este semănat în ocară, și învie în slavă; este semănat în neputință și învie în putere.

Domnul Isus a fost pus în mormânt în slăbiciune. Era istovit de bătăile soldaților romani, iar trupul Lui fără mâncare și fără apă, a fost extrem de slăbit. Dar la învierea Lui, doar urmele cuielor mai erau vizibile. El a putut merge pe jos cu cei doi spre Emaus și nu s-a văzut slăbiciune la El. Batjocorit a fost înainte de a muri, dar a înviat în slavă! Trupul Lui primit de la Maria era supus putrezirii, dar la înviere trupul Lui este etern. Apostolul Pavel a asigurat pe cei din Corint că bazat pe faptul că Domnul Isus a înviat în felul descris, toți vom învia la fel. La înviere nu va mai fi vorba de putrezire. Trupul pe care-l vom primi la înviere va fi ca al Domnului Isus, veșnic, nesupus putrezirii. Se merită să crezi în Domnul Isus Cel viu, căci numai prin credința în El se ajunge la viață veșnică!
Să-I mulțumim Domnului Isus pentru învierea Lui care a făcut posibilă și învierea noastră. Să-I mulțumim pentru făgăduința unei vieți în slavă și în puterea Lui Dumnezeu!

08 Aprilie, 2008

Faptele Apostolilor 17:31

Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți.

Apostolul Pavel a predicat în Atena și a atras atenția acelor ascultători asupra poruncii Lui Dumnezeu, ca toți oamenii să se pocăiască. Mulți oameni de atunci ca și de astăzi cred că pocăința este facultativă. Cine vrea să se pocăiască, iar cine nu vrea să nu se pocăiască. Dumnezeu a dat porunca ca toți oamenii să se pocăiască. Cei care nu vor, se vor întâlni cu ziua rânduită pentru judecata lumii. Domnul Isus a spus ucenicilor Lui, că cei care cred în El nu mai merg la judecată, ci trec din moarte la viață. Cei care au refuzat să se pocăiască vor avea în fața lor, nu un Mîntuitor, ci un Judecător. Domnul Isus va judeca lumea după dreptate. Chiar dacă lumea L-a judecat pe El cu nedreptate, El va judeca după dreptate. Învierea din morți L-a validat ca fiind vrednic să facă judecata lumii. Domnul Isus astăzi încă este Mântuitor și ne cheamă pe toți să ne întoarcem la pocăință. Ziua judecății se apropie, de aceea mă rog ca toți care citiți aceste rânduri să luați aminte la chemarea și porunca Lui de a vă pocăi. Cei care ne-am pocăit să ne rugăm ca El să ne ajute să ne ducem mântuirea până la capăt cu frică și cutremur. Domnul Isus a murit ca noi să fim mântuiți, de aceea se merită să ne dăm toate silințele să-I facem voia și astfel să glorificăm învierea Lui!

07 Aprilie, 2008

Romani 8:11

Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său , care locuiește în voi.

Ce mare promisiune! Toți cei care au Duhul Lui Dumnezeu sunt copiii Lui Dumnezeu. Prin faptul că Duhul locuiește în noi, chiar dacă trupul nostru va muri, va învia! Nu este nimic mai clar decât acest adevăr. Când în jurul nostru lumea merge din rău în mai rău, Duhul Celui ce a înviat pe Domnul Isus din morți ne dă speranță nu doar pentru viața aceasta, ci și pentru viața viitoare. Oamenii care nu au Duhul Lui Dumnezeu, nu sunt copiii lui Dumnezeu și deci nu beneficiază de viața nouă pe acest pământ, și nici de viața veșnică împreună cu Domnul Isus. Ce tristă poate fi o așa viață! Dar cu toată tristețea unei așa vieți, sunt milioane și milioane de oameni care neagă învierea Domnului Isus, și neavând Duhul Lui în ei, ei merg spre pierzare. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să spunem la cât mai mulți oameni că Isus a înviat, iar toți cei care cred în El primesc Duhul Celui care L-a înviat pe El. Să nu pierdem nici o ocazie de a spune cuiva despre marea mântuire pe care Domnul Isus a câștigat-o pentru noi, prin moartea și învierea Lui.

06 Aprilie, 2008

Faptele Apostolilor 4:33

Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți.

Învierea Domnului Isus a fost vestită cu îndrăzneală dar și cu mare putere de apostolii Domnului Isus. E o minune să vezi transformarea uriașă din viața acestor apostoli, care au fugit de lângă Domnul Isus când a fost arestat în Gețimani. După învierea Domnului Isus, după ce Duhul Sfânt a venit peste ei, proclamarea învierii a fost făcută cu multă putere peste tot. Oriunde se ivea ocazia, apostolii declarau cu putere că Isus a înviat. Dr. Luca ne-a scris că un mare har era peste toți. Peste cei ce proclamau învierea era din plin harul lui Dumnezeu, căci nu puteau fără harul Lui să facă nimic. Cei ce auzeau și credeau în mesajul lor, primeau din plinătatea Celui viu har după har. De aceea era har mare peste toți. Să ne rugăm Domnului ca să ne dea și nouă și îndrăzneală și putere să proclamăm și noi peste tot că Isus a înviat și e viu în veci de veci! Să mergem la casa de rugăciune cu multă bucurie pentru a-L slăvi pe Cel ce a înviat!

05 Aprilie, 2008

Filipeni 2:9

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume.

Domnul Isus s-a smerit pînă la moarte. El nu a făcut nici un rău, dar cei din vremea Lui L-au răstignit. Dumnezeu L-a înviat din morți și I-a dat poziția cea mai înaltă din universul cel nou. În fața Lui se vor pleca cei din cer, de pe pământ și de sub pământ. Orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi că Isus este Domnul. Numele Domnului Isus a fost și va rămâne cel mai scump nume din toate câte sunt. Nu este nimic mai scump nouă decât Numele Lui Isus. Domnul Isus a câștigat acest Nume prin faptul că a biruit moartea prin înviere. Tatăl a primit Jertfa Domnului Isus și a decretat ca Numele Lui Isus să fie mai presus de orice nume. Cred că toți cei care citiți aceste rânduri puteți mărturisi ce înseamnă pentru fiecare din noi, Numele Domnului Isus. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea și nouă bucuria de a fi printre cei ce se vor închina înaintea Lui, când va veni pe norii Cerului. Dar pînă atunci să ne dăm toate silințele de a fi în voia Lui Dumnezeu în fiecare zi.

04 Aprilie, 2008

Romani 6:5

Într-adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Toți credincioșii de pe pământ s-au făcut una cu Domnul Isus prin moartea și învierea Lui. Nu am fi fost numiți copiii Lui Dumnezeu, dacă nu am fi fost una cu Domnul Isus. El nu s-a rușinat de păcatele noastre, ci le-a luat asupra Lui când a murit pe crucea de pe Golgota. Așa cum El a înviat, cei ce se numesc creștini au înviat împreună cu El. Învierea Lui a adus posibilitatea trăirii într-o nouă dimensiune și anume dimensiunea unei vieți noi. Această înnoire nu este de natură omenească, ci este lucrarea tainică pe care o face Duhul Sfânt în cei care cred în Domnul Isus. Deși acest verset se poate referi și la viitoarea înviere din morți, cred că Apostolul Pavel a avut în vedere învierea la o viață nouă aici și acum. Învierea Lui trebuie să aducă în cei credincioși dorința după o viață complet nouă, despărțită de orișice păcat sau orice aparență a răului. Mă rog ca Domnul să ne țină departe de orice păcat, iar puterea învierii să ajute pe mulți confrați de-ai noștri să ajungă la mântuire.

03 Aprilie, 2008

Evrei 8:1

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri.

Domnul Isus a înviat și astfel s-a validat Jertfa Lui pentru ispășirea păcatelor noastre. El a fost și Mare Preot care a slujit la aducerea Jertfei, dar în acelaș timp tot El a slujit ca Jertfă! Ca mare preot, Domnul Isus ne-a absolvit de orice păcat, iar acum mijlocește pentru noi. El ne ajută în slăbiciunile noastre și are milă de noi. Nu vom putea pricepe niciodată dragostea Lui, dar stim că ne-a iubit și ne iubește, de aceea a slujit și slujește ca Mare Preot pentru noi și în locul nostru. Scriitorul acestei epistole a considerat că având așa un Mare Preot, este cel mai important lucru din câte au fost spuse în aceasta epistolă. Fiindcă este așa de important, atunci să ne dăm toate silințele să fim pe placul Lui întotdeauna. El nu vrea altceva decât ca noi să ne aruncăm îngrijorările asupra Lui, și să ne punem la acelaș jug cu El. Luând jugul Lui, vom alege să mergem în pas cu El și în aceeași direcție. Domnul să ne ajute să umblăm zilnic în lumina și în voia Lui!

02 Aprilie, 2008

1 Corinteni 15:35

Dar va zice cineva: „Cum învie morții? Și cu ce trup se vor întoarce?”

Apostolul Pavel a anticipat astfel de întrebări, după discursul său despre înviere. Nu-i nici o greșeală că se pun întrebări, ci felul cum se pun aceste întrebări. Cine pune la îndoială învierea, caută explicații cu privire la modul învierii. Cum vor învia? Care va fi aspectul sau compoziția trupului? De atunci și până azi, oamenii au speculat și vor specula cu privire la felul cum învie morții. Domnul Isus a înviat câteva persoane, dar nu multe! Cei care au fost înviați de Domnul Isus au avut același trup pe care l-au avut înainte de moarte. Când Domnul Isus a înviat, a înviat într-un trup asemenea nouă, dar cu o dimensiune nouă și anume cu posibilitatea de a fi într-un loc și apoi să dispară. Apostolul Pavel a spus că învierea a venit numai după moarte. Trupul Domnului Isus a fost pus în mormânt în slăbiciune, dar a înviat în putere. Trupul nostru va fi ca și trupul Lui, atunci când vom fi răpiți la El. Să continuăm să slăvim învierea Domnului și să ne rugăm ca El să ne facă să înțelegem faptul că așa cum El a înviat, tot așa vom învia și noi.