01 Iulie, 2008

Proverbe 1:7

Frica Domnului este începutul științei; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.

Proverbele, cartea înțelepciunii, ne vorbește în repetate rânduri, de frica de Domnul sau de frica Domnului. Toți cei care citiți această carte ați întâlnit mai de multe ori beneficiile fricii de Domnul. În acest verset, Solomon a pus bazele adevăratei științe, care este frica Domnului! Nu este alt început al științei adevărate decât frica de Domnul. Oamenii care se tem de Domnul, care umblă în această viață cu frică de Domnul, sunt cu adevărat oameni înțelepți. Înțelepciunea lor constă în faptul că ei sunt temători de Domnul și cei ce se tem de Domnul se feresc de păcat. Cei care se feresc de păcat sunt înțelepți, deoarece păcatul duce la moarte. Nebunii nesocotesc înțelepciunea, deoarece ei nu se tem de Domnul. De fapt, psalmistul a spus că „nebunul zice în inima lui că nu este Dumnezeu.” Să ne rugăm Domnului să ne ajute ca zi de zi să ne temem de El și să ne plecăm inima noastră spre învățătura Lui!

30 Iunie, 2008

Ioan 8:45

Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.

Domnul Isus a vorbit cu cei din vremea Lui despre Tatăl și relația dintre El și Tatăl. Oamenii de atunci nu au putut pricepe cum acest om din Nazaret se declară că ar fi de la început ca și Dumnezeu. Nu era clar pentru ei, că cineva pe care-l poți cunoaște să fie în același timp, Mesia, pe care nimeni nu-L poate pătrunde! Ei se declarau copiii lui Avraam, dar Domnul Isus le-a spus că nu e posibil ca copiii lui Avraam să dorească să-L omoare pe Domnul Isus. Oamenii erau mai înclinați să creadă pe diavolul decât pe Domnul Isus. Minciuna diavolului o credeau mai ușor decât adevărul venit din gura acestui Străin din Galileia. Îl credem noi oare pe Domnul Isus în totul totului tot? Mai sunt oare îndoieli în mintea noastră cu privire la Cine este El? Să nu ne lăsăm duși în rătăcire, ci să ne încredem pe deplin în El și în Numele Lui! Să umblăm și în această săptămână pe căile plăcute Lui!

29 Iunie, 2008

Psalmul 40:10

Nu țin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău și mântuirea Ta, și nu ascund bunătatea și credincioșia Ta în adunarea cea mare.

Psalmistul David a scris inspirat de Duhul Sfânt acest psalm mesianic. Domnul Isus este Cel care va vesti îndurarea Lui Dumnezeu prin excelență, dar ne-a lăsat și nouă slujba de a duce mai departe vestea cea bună. El a vestit celor din generația Lui, iar fiecare din generație trebuie să facă la fel. Psalmistul David a vestit îndurarea Lui Dumnezeu în adunarea cea mare a lui Israel. Prin cântările lui, David a lăsat să curgă din inima lui laude pentru Dumnezeu. Psalmii au vestit și încă vestesc îndurarea, adevărul și mântuirea Lui Dumnezeu! Bunătatea Lui și credincioșia Lui mare pot fi găsite în nenumărați psalmi. Ce facem noi oare? Generația noastră vestește îndurarea Lui Dumnezeu? Suntem noi la fel de entuziasmați ca și David să nu ținem în inima noastră îndurarea Domnului, ci să vestim altora adevărul și mântuirea Lui Dumnezeu? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu ascundem bunătatea și credincioșia Lui, ci să le vestim celor din jurul nostru, atât cu vorba, dar mai ales cu fapta!

28 Iunie, 2008

Evrei 11:30

Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite șapte zile.

De multe ori ne-am oprit în acest capitol pentru a vedea „eroii credinței,” dar niciodată nu ne-am oprit la acest verset. Aici nu este vorba de un anume erou, ci ceea ce este accentuat este „credința.” Nu ni se spune cine a avut credință, Iosua, poporul, sau Iosua și poporul, sau Iosua și preoții?! Ni se spune doar că prin credință au căzut zidurile Ierihonului. E foarte posibil ca toți din popor să fi crezut, altfel nu ar fi mărșăluit toți timp de șapte zile în jurul Ierihonului. Observați că nu a fost doar credința că Dumnezeu va da zidurile jos, ci a fost și ascultarea de a merge în jurul cetății pentru șapte zile. Iosua a transmis poporului încrederea că Dumnezeu va da Ierihonul în mâinile lor, și ei au crezut. Prin credință au căzut acele ziduri și pot cădea orice alte ziduri cu care sunt confruntați copiii Lui Dumnezeu. Important este să avem credință și să ascultăm de Domnul!

27 Iunie, 2008

Psalmul 16:1

Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

Psalmistul David a înălțat această scurtă rugăciune ca Domnul să-l păzească, căci el se încredea în Dumnezeu. Domnul Isus a spus ucenicilor să nu spună vorbe multe atunci cînd se roagă, deoarece vor semăna cu Fariseii, care credeau că spunând multe vorbe vor fi ascultați. Domnul Isus nu a spus că nu este necesar să ne exprimăm cererile înaintea Lui Dumnezeu, ci El ne-a spus că Tatăl nostru care este în Cer știe de ce avem nevoie, înainte de a-I spune noi. La fel ca David, fiecare dintre noi avem nevoie de paza Lui Dumnezeu. Fiecare vrem ca El să ne păzească pe noi și pe toți cei dragi nouă. Ne rugăm însă și noi la fel ca David? Nu trebuie să credem că vom impresiona pe Dumnezeu cu vocea sau postura noastră. El ne aude din orice poziție am striga. Nouă ne rămâne doar să ne încredem în El. A ne încrede înseamnă a lăsa orice altă încredere în favoarea încrederii depline în Domnul! Să ne rugăm cu credință ca El să ne păzească pașii și în această zi!

26 Iunie, 2008

2 Corinteni 2:15

Într-adevăr, noi suntem, înaintea Lui Dumnezeu, o mireasmă a Lui Cristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii și printre cei ce sunt pe calea pierzării.

Apostolul Pavel a scris bisericii din Corint cuvintele acestea, ca să le arate ce importantă este viața pe care o trăiesc cei ce spun că sunt ai Domnului. Noi, adică cei mântuiți, suntem înaintea Lui Dumnezeu reprezentanții Lui pe acest pământ. Noi nu ne putem ascunde de El niciodată, fiindcă viața noastră este trăită mereu înaintea Lui Dumnezeu. El ne vede tot timpul! Noi suntem o mireasmă a Domnului Isus Cristos! El nu mai este în lume, dar parfumul harului și al dragostei Lui pentru oameni, se răspândește prin noi. Viețile noastre trebuie să răspândească mireasma prezenței Lui Dumnezeu în noi. Când oamenii văd faptele noastre bune, ei vor lăuda pe Tatăl nostru care este în ceruri. Noi reflectăm și răspândim parfumul Lui Cristos atât celor credincioși cât și celor care nu au primit harul iertării în dar! Să ne rugăm ca Domnul Isus să ne ajute să trăim vieți așa de curate încât mireasma Lui să nu fie alterată de trăirea noastră.

25 Iunie, 2008

Mica 4:5

Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna și în veci de veci!

Profetul Mica a vestit vremurile când Domnul își va instaura împărăția pe acest pământ. Atunci va fi pace și toți oamenii vor avea ochii îndreptați spre scaunul de domnie al Împăratului din Ierusalim. Poporul Lui Dumnezeu nu va mai merge după dumnezeii popoarelor, ci vor merge pe calea Domnului. Dacă, însă ne gândim la noi, acest cuvânt ne avertizează și pe noi. Dacă alții merg pe cărările dumnezeilor care nu sunt dumnezei, mergem noi oare numai după Domnul? Umblăm noi numai în lumina Lui? Profetul a spus că poporul Lui Dumnezeu va umbla în Numele Domnului, Dumnezeului, totdeauna și în veci de veci și că permanent vor fi în lumina și pe calea Lui. Să ne rugăm ca și noi toți să nu ne despărțim de El niciodată și să umblăm numai pe calea Lui!

24 Iunie, 2008

2 Corinteni 5:21

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în El.

Un mister uriaș se ascunde în aceste cuvinte! Pe Domnul Isus --căci despre El este vorba-- Dumnezeu L-a făcut păcat. Pe Cel ce nu a făcut nici un fel de păcat nici în gând, nici în vorbă, nici în faptă sau atitudine, Dumnezeu L-a declarat păcătos. Cine poate pricepe așa ceva? Dumnezeu este sfânt și drept. El nu poate spune bine la rău și nici invers. El nu numește bun ce este rău, iar ce este bun Domnul nu spune că e rău. Cum de a făcut păcat pe Cel ce nu a cunoscut nici un păcat? Aici este misterul! Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în El! Prin păcatul pus pe El, noi am fost eliberați, iar El a murit! Prin învierea Lui, Domnul Isus a făcut posibil ca noi să împărtășim neprihănirea Lui! Să ne închinăm înaintea Lui cu mulțumire și să trăim în neprihănirea pe care El ne-a dat-o în dar!

23 Iunie, 2008

Proverbe 23:12

Deschide-ți inima la învățătură, și urechile la cuvintele științei.

Înțeleptul Solomon a îndrumat pe oameni să caute înțelepciunea și să facă totul pentru a prinde adevărul. Pentru a ajunge la adevăr însă, noi trebuie să ne deschidem inima la învățătură! Degeaba ți se pune învățătura în față, dacă inima nu este deschisă, învățătura nu intră în viața noastră. Mulți stau cu inima închisă la învățătura Lui Dumnezeu, și în loc să crească în cunoașterea Domnului, ei rămân mici și de multe ori nefolositori lucrării Lui Dumnezeu. Urechile noastre trebuie deschise pentru a auzi cuvintele științei. De prea multe ori, urechile noastre sunt deschise la auzirea lucrurilor care nu au nici o valoare, dar nu se deschid pentru cuvintele științei. Adevărata știință este frica de Domnul! Începem o nouă săptămână, de aceea să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul să avem urechi și inimi deschise la învățăturile Lui. Să luăm aminte la ceea ce El ne spune, pentru a crește în har și în cunoașterea Domnului Isus Cristos!

22 Iunie, 2008

1 Petru 5:6

Smeriți-vă sub mâna tare a Lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.

Apostolul Petru a înțeles mai bine ca oricine ce a însemnat smerenia. Oridecâteori el a luat-o înaintea Domnului Isus, Petru s-a împiedecat și a trebuit mustrat și reabilitat. Anii aceia au trecut. Apostolul Petru a lucrat cu Evanghelia și a înțeles că doar cei ce se smeresc vor fi înălțați, iar cei ce se înalță singuri vor fi smeriți. Dumnezeu nu vrea să doboare pe nimeni, dar El a stabilit calea Lui de înălțare! Cei care se smeresc, la vremea Lui Dumnezeu, --atunci când El hotărăște-- vor fi înălțați. Nu te supăra că nu ai fost înălțat! Dumnezeu nu a hotărât încă acel timp. Dar nici nu încerca să te înalți singur! Dacă te înalți, va trebui să o iei de la capăt și va fi mai greu! Stai smerit în locul în care Dumnezeu te-a pus. Fii credincios în lucrul încredințat. Fă totul ca pentru El. Când vine timpul Lui, El te va înălța, iar când El te înalță, nu te mai coboară nimeni! Să mergem la casa de rugăciune și plini de Duhul Lui, în smerenie să ne închinăm Lui!

21 Iunie, 2008

Iov 39:26

Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul, și își întinde aripile spre miazăzi?

Dumnezeu l-a întrebat pe Iov dacă știe ceva din toată providența Lui, dar Iov nu a răspuns nimic. Tot timpul cât Iov a vorbit cu prietenii lui, Dumnezeu nu a zis nimic. Dar când ei au terminat, Dumnezeu a răspuns, dar nu așa cum ne-am fi așteptat noi, sau cum s-ar fi așteptat Iov. Dumnezeu nu a vrut să-l ia peste picior pe Iov, dar prin întrebările ce i le-a pus, Dumnezeu i-a arătat lui Iov că mai presus de gândurile noastre, este El , Dumnezeu. Nici Iov, și nici noi nu am făcut pe uliu să zboare. Pentru mine orice zbor este un miracol. Mă uit cu uimirea unui copil la avioanele ce-mi zboară deasupra capului, și nu înțeleg cum de nu cad la pământ. Dumnezeu a făcut păsările să zboare, și omula învățat tot de la Domnul tainele zborului. Dumnezeu veghează asupra a tot ce se petrece în univers, și deci implicit veghează și asupra noastră a fiecăruia. Trebuie să ne punem încrederea în El și să nu ne frământăm când nu înțelegem ceva, fiindcă El știe despre ce e vorba!

20 Iunie, 2008

Evrei 4:14

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile—pe Isus, Fiul lui Dumnezeu—să rămânem tari în mărturisirea noastră.

Scriitorul acestei epistole a recunoscut că Domnul Isus este Marele Preot care a reușit ceea ce nici un alt mare preot nu a putut face până atunci. Nici unul nu a putut să fie și jertfă și preot, dar Domnul Isus a putut fi amândouă. El s-a smerit până la moarte și încă moarte de cruce. Domnul Isus a străbătut cerurile și a adus mântuirea pentru toți cei care cred în Numele Lui. Să rămânem tari în a mărturisi că Domnul Isus este singura cale la Dumnezeu, și că nu este alt Nume în care putem fi mântuiți! Să nu ne uităm la împotrivirile oamenilor, ci să ne ducem mărturisirea până la capăt. Când drumul e greu și razele soarelui nu se văd din cauza norilor, Marele Preot veghează asupra sufletelor noastre. Să ne închinăm înaintea Lui și zi de zi să mărturisim Numele Lui!

19 Iunie, 2008

Psalmul 32:8

„Eu -- zice Domnul – te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Cuvintele Lui Dumnezeu sunt Duh și Viață! Pe cel ce se pocăiește Dumnezeu îl învață și îi arată calea pe care s-o urmeze. Nici un pocăit nu trebuie să fie fără călăuzire în această viață, deoarece Dumnezeu ne sfătuiește, El ne învață ce trebuie să facem și ne arată drumul pe care să mergem. Ocrotirea Lui este garantată! Privirea Lui este îndreptată spre noi. El nu ne lasă singuri niciodată. De ce oare suntem atât de neștiutori? El a promis că ne învață, de ce nu s-a prins învățătura Lui de mulți dintre noi? De ce mai sunt pocăiți care nu știu pe ce drum să meargă? De ce mulți aleargă la sfătuitori omenești, când Domnul a promis că El ne va sfătui? De ce ne mai temem, când știm că privirea Lui este asupra noastră? Este oare nevoie ca și noi ca David să ne „mărturisim Domnului fărădelegile, ca El să ierte vina păcatelor noastre?” Dacă trebuie, să nu ne temem să ne pocăim, ca Domnul să continue să ne învețe, și apoi să ne conducă pe calea Lui!

18 Iunie, 2008

1 Corinteni 3:13

Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

Apostolul Pavel a explicat celor din Corint să nu se bazeze pe vorbele cuiva, ci să ia aminte la ceea ce făceau cei care se declarau apostoli ai Domnului. Lucrarea tuturor va fi descoperită! Tot ceea ce am făcut pentru El va fi testat prin foc. Ce foc va fi acela! Va arde tot ce a fost făcut din mândrie sau slavă deșartă. Tot ce nu a fost făcut cu toată inima, ci doar de mântuială, va arde. Vorbe și fapte nesăbuite vor arde cu trosnet. Lucrarea unora va străluci în urma focului, iar a altora va fi doar cenușă! În ce grupă vom fi noi oare? E bine să ne verificăm acum, pentru a nu avea surprize mai târziu! Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea înțelepciune pentru a face totul doar pentru El, iar tot ce facem să fie făcut din și cu toată inima!

17 Iunie, 2008

Psalmul 55:16

Dar eu strig către Dumnezeu, și Domnul mă va scăpa.

Psalmistul David se afla la grea răscruce! Tremura de spaimă și vroia să zboare departe pentru a găsi odihnă. Rătăcea încolo și încoace și nu știa ce să facă, dar atunci a strigat la Domnul și s-a încrezut în izbăvirea Lui. Vrăjmașii tot erau împotriva lui, situația nu s-a schimbat, dar atitudinea lui a început să se schimbe. În loc să se mai frământe, sau să ia aripile porumbelului și să zboare, el a strigat la Dumnezeu. Acest strigăt a ieșit dintr-o inimă care se încredea în Domnul și în ajutorul Lui. David a cunoscut pe Domnul, de aceea a avut încrederea să strige la El după ajutor. După ce a strigat la Domnul, David a crezut că Domnul îl va scăpa. Nu a fost important cum și când va fi acea scăpare, ci importantă a fost asigurarea că la timpul hotărât de Domnul, David a fost scăpat. Domnul nu s-a schimbat, de aceea vă îndemn pe toți să strigați la El după ajutor în orice vreme. Nu vă lăsați înspăimântați de circumstanțele în care vă aflați, ci încredeți-vă în Domnul și în scăparea Lui!

16 Iunie, 2008

1 Ioan 4:15

Cine va mărturisi că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el în Dumnezeu.

Apostolul Ioan a înțeles cuvintele Domnului Isus, când le-a spus ca ei să rămână în El și în Cuvântul Lui, căci doar așa vor fi ucenicii Lui. Cei care nu rămân în Domnul nu sunt mântuiți, căci cei mântuiți rămân în El. Deși, pare un argument circular, nu este chiar așa de circular. Cine mărturisește că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, acela are certitudinea că în el trăiește Dumnezeu, iar viața lui rămâne în Dumnezeu. Cuvântul martir vine de la mărturie, sau mărturisire. Cine e gata să moară pentru mărturia Lui, acela rămâne în Dumnezeu, nu cine declară doar cu buzele. Sunt mulți care declară duminică de duminică, că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, dar cu viața lor neagă acest adevăr în cursul săptămânii. Dumnezeu nu contează pe astfel de martori, ci doar pe cei ce sunt gata să plătească prețul renunțării la această lume pentru mărturia Lui Cristos. Suntem noi oare astfel de martori? Dacă nu, să ne rugăm Domnului ca El să ne facă pe noi toți martori vii pe acest pământ pentru Numele Lui Sfânt!

15 Iunie, 2008

Happy Father’s Day!

Proverbe 1:8

Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale.

Înțeleptul Solomon a scris inspirat de Duhul Sfânt ca fiul lui și alții din toate generațiile, să ia aminte la învățătura părinților. Eu un har de la Domnul să fii părinte. Nu toți oamenii au acest har, dar cei care-l au, nu sunt scutiți de responsabilități! Toți cei ce sunteți tați știți că nu este suficient să aduci bani în casă, ci trebuie să te implici mult mai mult în mersul casei. Nu este suficient să spui că ești părinte, ci trebuie să fii cu adevărat părinte! Slujba de tată este suficient de grea, de aceea Dumnezeu ne-a dat exemplul Lui cum să fim! Apostolul Pavel ne-a scris să-L imităm pe Tatăl nostru, adică să fim exact ca El. Cine poate fi ca Dumnezeu? El ne-a iubit desăvârșit, El este desăvârșit, iar noi suntem nu doar limitați, dar și plini de slăbiciuni. De aceea Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt, ca prin Duhul Sfânt să fim părinții pe care Îi vrea Dumnezeu! Să ne dea Domnul înțelepciune să ascultăm de îndemnul Duhului, și apoi să ascultăm pe cei care ne sunt părinți. La rândul nostru, să fim părinți vrednici de numele de părinte!

14 Iunie, 2008

Luca 7:47

De aceea îți spun: Păcatele ei care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.

Domnul Isus a vizitat casa unui Fariseu numit Simon. Acesta l-a primit pe Domnul și pe ucenicii Lui la masă, chiar dacă a fost riscant acel lucru. Mulți și-au pierdut dreptul de a merge la Sinagogă pentru că s-au asociat cu Domnul Isus, dar acest Fariseu a vrut să afle Cine este Isus. Pe când erau la masă, a venit o femeie păcătoasă care a intrat nechemată, dar care a mers la picioarele Domnului Isus. A uns picioarele Domnului Isus cu mir mirositor, cu lacrimile ei i-a spălat picioarele Domnului și I le-a șters cu părul ei. A fost o scenă inadmisibilă pentru Simon. Acesta a început să aibe îndoieli cu privire la Domnul Isus. Era puțin probabil ca să fie prooroc acest om dacă lasă o femeie păcătoasă să se atingă de El. Domnul i-a dat un exemplu ca Simon să-l înțeleagă, și apoi a declarat: păcatele acestei femei au fost multe, dar au fost iertate! Fiindcă i-au fost iertate, ea și-a arătat dragostea și recunoștința față de Domnul. Cei care nu au această experiență, și datoria lor o consideră mică față de Domnul, ei nu pot să aibe aceeași atitudine de dragoste și recunoștință ca și cei ce văd că nu au nici o șansă fără Domnul Isus. Simon nu a mai răspuns, sau Luca nu a trebuit să ne mai scrie răspunsul lui. Nu cred că mai trebuia vre-un răspuns. Cei care se recunosc păcătoși și vin la Domnul Isus, El îi iartă și viața lor se schimbă. Cei care nu cred că au nevoie de El, ci cred în propria lor neprihănire, vor rămâne reci și indiferenți față de El, pentru o vreme...apoi vor trebui să dea socoteală de faptul că nu au primit dragostea Lui Dumnezeu. Mă rog ca noi toți să ne dăm seama că nu am avut nici o șansă fără El. Păcatele noastre multe nu le-a putut nimeni ispăși, decât El prin Jertfa Lui. Să ne aplecăm smeriți la picioarele Lui și iubindu-L să-I mulțumim pentru iertarea Lui!

13 Iunie, 2008

Psalmul 13:5-6

Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului căci mi-a făcut bine!

Deși era disperat, psalmistul a declarat că el se încrede în bunătatea Lui Dumnezeu. Încrederea lui nu era doar de la gură, ci era din toată inima. Această încredere l-a dus la bucurie, iar bucuria l-a dus la cântarea de laudă. Nu erau lucrurile bune în viața lui, dar psalmistul a refuzat să se uite la problemele vieții fără Dumnezeu. Dumnezeu este rezolvarea tuturor problemelor din viața noastră. Când s-a uitat la probleme, fața Lui Dumnezeu i s-a părut ascunsă, dar când a început să aibe încredere în Domnul, fața Lui nu îi mai era ascunsă, fiindcă Domnul era mereu cu el. Când Dumnezeu a adus mântuirea, adică izbăvirea în viața psalmistului, imediat pe buzele lui a venit cântarea de laudă către Dumnezeu, căci i-a făcut bine. Toți cei care suntem mântuiți, cei care am gustat efectele mântuirii, suntem noi deplin încrezători în El? Este inima noastră veselă din pricina mântuirii Domnului Isus? Tresăltăm noi oare de veselie, căci Domnul ne-a făcut mult bine? Binele care nouă ni l-a făcut Dumnezeu întrece cu mult mai mult binele gustat de psalmist. Pe noi nu ne-a scăpat doar de un vrăjmaș de pe pământ, ci noi am fost scăpați de vrăjmașul sufletului nostru. Mântuirea dată de El este o mântuire veșnică, o mântuire care trebuie să ne conducă pe toți la cântarea de laudă. Cântarea de laudă nu trebuie să fie complicată sau sofisticată, ci trebuie să conțină adevărul Lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a făcut mult bine, de aceea să-L iubim și azi și să ascultăm de voia Lui. Să avem inima plină de veselie, căci Domnul ne-a făcut mult bine și nouă!
“Domnul mult bine mi-a făcut, eu totdeauna-L voi iubi” a spus un poet român, iar rugăciunea mea este ca noi toți să ne încredem în Domnul, și să vedem bunătatea Lui. Să ne ajute Domnul să fim cu inima veselă și să-I cântăm laude și acum și-n veci de veci!

12 Iunie, 2008

1 Petru 5:18

Ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. A Lui să fie slava, acum și în ziua veșniciei! Amin

Cu aceste cuvinte și-a încheiat Apostolul Petru prima lui scrisoare. Îndemnul lui, deși a fost scris acum două mii de ani, este la fel de actual și de important. Cei de atunci au fost îndemnați să crească în două direcții: în har și în cunoștința Domnului. Cred că cerința aceasta se aplică la fel și pentru generația noastră, care nu a prea crescut în aceste direcții. Am crescut în tehnică, în știință, în medicină și în multe altele, dar nu prea mult în har sau în cunoașterea Domnului Isus. A crește în har și în cunoștința Domnului Isus înseamnă a ne maturiza în credință, a ne hrăni tot mai mult din Cuvântul Lui Dumnezeu și de fapt a lua tot mai serios dezvoltarea omului lăuntric. Făptura cea nouă care a luat ființă în noi trebuie îngrijită ca să se dezvolte până la maturitate. În contextul acestei scrisori, creșterea în har și în cunoștința Domnului Isus era necesară pentru a ține piept atacurilor celor nelegiuiți. Sfântul Petru a avertizat pe creștinii de atunci, ca nu cumva să se lase târâți în rătăcire, și astfel să-și piardă tăria. Cei crescuți în har și în cunoștința Domnului Isus nu pot fi înșelați foarte ușor, pe când cei care nu au crescut și nu s-au dezvoltat în omul dinlăuntru pot fi duși în rătăcire cu mult mai multă ușurință. Dacă nelegiuiții vremurilor de atunci au încercat să ducă pe creștini în rătăcire, astăzi lupta acestora s-a intensificat. Nelegiuiții zilelor noastre folosesc metodele cele mai subtile de a duce pe creștini în rătăcire. Rugăciunea mea este pentru voi toți care citiți aceste rânduri să luați în serios îndemnul Apostolului Petru de a crește în har și în cunoașterea Domnului Isus. Filip Apostolul a fost mustrat când a cerut să-l vadă pe Tatăl, „cum zici tu dar, arată-ne pe Tatăl?” Era clar că Domnul Isus a venit să ni-L descopere pe Tatăl, pe Cel ce ne-a creat și zilnic ne susține viața. Trebuie să fie ceva în cunoașterea aceasta. Nu este o cunoaștere despre Dumnezeu, ci de Dumnezeu. Ca să cunoști pe cineva trebuie să fi aproape de acea persoană. Cunoașterea de la distanță, deși se practică, nu e de mare valoare însă, până la apropierea celor două persoane. Să ne ajute Domnul să ne apropiem de El astăzi și să-L rugăm pe El să ne crească tot mai mult în harul Lui!

11 Iunie, 2008

Proverbe 11:19

Adevărata neprihănire duce la viață. Dar cel ce urmărește răul găsește moartea.

Cine urmărește neprihănirea, adică cine se poartă neprihănit ajunge la viață. Cel care însă merge după ce este rău, nu are alt sfârșit decât moartea. Amândouă variante sunt puse în fața oamenilor. Dumnezeu a dat omului posibilitatea să aleagă ce vrea să urmărească, binele sau răul, neprihănirea sau nelegiuirea. În repetate rânduri Dumnezeu a pus în fața poporului Israel aceste două variante: viața și moartea, binecuvântarea sau blestemul. De fiecare dată însă, Dumnezeu a lăsat omul să știe că neascultarea duce la moarte. Dacă faci răul, rău ajungi. Urmărești răul, la moarte te va duce acea urmărire. Dacă urmărești neprihănirea adevărată, care se capătă prin credință în Domnul Isus, ajungi să ai viață veșnică, iar moartea nu mai are nici o putere asupra ta. Chiar dacă toți oamenii mor, cei care sunt socotiți neprihăniți prin credință, vor învia la viață eternă cu Domnul Isus în slava Lui. Cei care urmăresc răul, vor culege roadele și în această viață, dar mai mult în moartea veșnică. Să ne rugăm ca Domnul să scoată pe mulți din cursa răului și să-i pună pe calea neprihănirii. El să ne ajute pe toți să urmărim adevărata neprihănire, care duce la viață!

10 Iunie, 2008

Apocalipsa 3:19

Eu mustru și pedepsesc pe toși aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!

Domnul Isus a spus aceste cuvinte către biserica din Laodicea, din Asia Mică. Starea acelei biserici este extrem de cunoscută. Toți oamenii care aud de Laodicea știu că ei nu au fost nici reci, nici în clocot! Ei au fost doar căldicei. Nici prea prea, nici foarte foarte! Să nu zică lumea că sunt prea sfinți, iar sfinții să nu zică că sunt prea reci...ei erau la mijloc. Deși, la mulți oameni le place starea de căldicel, Domnul Isus nu tolerează așa ceva. Nu a tolerat atunci, și nu cred că tolerează nici astăzi! Îndemnul Domnului Isus a fost pentru cei din Laodicea foarte categoric și anume, să se pocăiască! Nu este altă cale pentru cei care nu-L cunosc pe Domnul decât pocăința, iar atunci când ne rătăcim de la adevăr, tot pocăința este remediul. Prin pocăință recunoaștem starea în care ne aflăm și recunoaștem că nu putem ieși de acolo fără Harul Lui Dumnezeu. Domnul mustră și pedepsește pe cei pe care-i iubește pentru a-i face mai buni și mai folositori pentru Împărăția Lui. Să ne ajute Domnul ca toți să ne pocăim și să fim plini de râvnă pentru Domnul nostru.

09 Iunie, 2008

Psalmul 4:6

Mulți zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feței Tale, Doamne!”

David a cunoscut inima poporului Israel! El a cunoscut pe cei care l-au urmat pe Saul și apoi au venit la el. Mulți au fost deznădăjduiți de situația politică din acea vreme. Ei se întrebau despre fericire dacă o vor mai avea vreodată. Cu primul împărat au avut dezamăgiri, deoarece Dumnezeu l-a dat afară pentru neascultare. Al doilea a fost „om după inima Lui Dumnezeu,” dar asta nu însemna în mod automat fericire pentru tot poporul. De aceea David le-a dezvăluit secretul fericirii îndemnându-i să ceară ca Domnul să facă să răsară lumina Lui peste toți care sunt pe calea Lui. Nici vremurile de azi nu sunt mai clare. Și astăzi lumea se frământă și nu știu unde să găsească fericirea. Cred că răspunsul pentru cei de azi este acelaș ca acum trei mii de ani. Fie ca lumina Feței Lui să strălucească peste viețile noastre și astăzi și până-n veci de veci!

08 Iunie, 2008

Filipeni 4:19

Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Cristos.

Apostolul Pavel a fost la Roma în închisoare, iar cei din Filipi i–au trimis ajutoare. Ei au făcut-o din dragoste pentru cel care le-a adus Evanghelia prin multe încercări și chiar bătăi și închisoare. La Filipi Pavel și Sila au fost aruncați în închisoare, și au fost puși cu picioarele în butuci. În aceste rânduri, Apostolul Pavel a asigurat pe cei din Filipi că tot ce ei au cheltuit pentru el, Dumnezeu le v-a purta de grijă și va îngriji de tot ce lor le trebuia. Dar El nu s-a limitat la atât, ci El a făcut posibil ca noi să fim îmbogățiți în slavă prin Domnul Isus. Milioane de creștini au luat acest verset ca fiind versetul lor de căpătâi. În mintea multora, Dumnezeu este obligat să ne dea tot ce dorim. Dumnezeu l-a asigurat pe Apostolul Pavel că doar trebuințele vor fi suplinite de El, după bogăția Domnului Isus. Să ne încredem în Domnul, căci și nouă El ne va da tot ce ne trebuie în fiecare clipă. Să mergem la casa de rugăciune cu dorința de a lăuda și proslăvi Numele Celui ce zilnic ne poartă de grijă!

07 Iunie, 2008

Iosua 23:11

Veghiați dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiți pe Domnul, Dumnezeul vostru.

Iosua a îndemnat poporul pe care l-a condus în Canaan, să rămână hotărâți în ascultare de Domnul. El a spus poporului să vegheze, adică să fie foarte atenți, ca nu cumva dragostea lor să se îndrepte spre lucrurile din Canaan, ci să rămână loiali Lui Dumnezeu. Iosua a văzut ce a însemnat cînd poporul a ieșit din Egipt și în loc să rămână credincioși Lui Dumnezeu, ei și-au făcut un vițel de aur! Acum erau copiii acelei generații, de aceea Iosua i-a îndemnat să fie cu luare aminte asupra sufletelor lor și să iubească pe Domnul Dumnezeu. Mă uit în jurul meu și văd apatie și nglijarea Cuvântului Lui Dumnezeu. Vă chem să ne rugăm pentru ca noi toți să veghem asupra sufletelor noastre și să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima!

06 Iunie, 2008

Matei 6:21

Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Domnul Isus a vorbit ucenicilor Lui să nu uite că pe pământ totul este trecător și supus stricăciunii. El i-a avertizat împotriva strângerii de comori pe pământ, și i-a îndemnat să-și strângă comori în cer, deoarece acolo vor fi în siguranță. Unii cred că pot să strângă comori aici pe pământ, și în același timp să adune și comori în cer. Pare interesantă această gândire, dar e greșită. Domnul a spus că este imposibil să slujim la doi stăpâni. La fel de imposibil este să adune cineva comori pe pământ și să creadă că poate face în paralel și adunarea de bunuri în cer. Comoara îți va fi acolo unde îți este inima, iar acolo unde îți este inima, acolo îți este și comoara. Ele nu se despart. Inima stă lângă ceea ce este cel mai prețios. Ce prețuim noi? Suntem și noi oare căutători de comori pe acest pământ? Sau facem ce a spus Domnul Isus, și zi de zi strângem la comoara din cer. Ce facem pe pământ, într-o zi va dispare. Ce facem însă pentru Isus, aceea va rămânea pentru veci de veci! Domnul să ne ajute pe toți să ne strângem comori în ceruri!

05 Iunie, 2008

1 Samuel 15:13

Samuel s-a dus la Saul, și Saul i-a zis: „Fii binecuvântat de Domnul! Am păzit cuvântul Domnului!

Saul a venit biruitor de la lupta împotriva Amaleciților, iar Samuel a mers să vorbească cu el. Primirea pe care Saul a făcut-o lui Samuel a fost foarte frumoasă. Saul a binecuvântat pe Samuel, iar apoi a raportat cu bucurie că a păzit cuvântul Domnului! Nu a știut Saul ce înseamnă să păzești cuvântul lui Dumnezeu? Era orbit de victoria asupra Amaleciților? Greu de spus. Cert este că Saul ne slujește de exemplu pentru noi toți. La fel ca el, mulți creștini împlinesc cuvântul cum lor le place, sau cât le place. Uneori fac ceea ce cred că este bine și așteaptă ca Domnul să aprobe. Saul a ascultat parțial, ceea ce înaintea Domnului este socotit ca neascultare. Saul a socotit că oprind animale mai bune de la măcel, el a făcut o faptă bună, dar de fapt el a nesocotit cuvântul Domnului. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea înțelepciune să ascultăm în totul totului tot de Domnul. Să nu fim selectivi sau parțiali în ascultarea noastră, ci să facem tot ce ne spune El, nu numai ce ne place nouă!

04 Iunie, 2008

1 Ioan 5:13

V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului Lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.

Apostolul Ioan a primit inspirația de la Duhul Sfânt să asigure pe credincioși de faptul că cei care cred în Domnul Isus, au certitudinea vieții veșnice. Ei nu și-au au negat crezul chiar în cele mai grele persecuții. Au stat în credință, chiar când au fost aruncați la fiare în arenele Romane. Petru a murit răstignit. Pavel a suferit moartea prin decapitare. Toți apostolii muriseră, doar Ioan mai era în viață. Prin scrierile lui, el a căutat să întărească pe credincioși să nu-și piardă nădejdea. Cei care cred în Numele Domnului Isus, aceia au viață veșnică. Viața veșnică este darul credinței. Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a Lui Dumnezeu, este viața veșnică. Să ne rugăm ca toți care citesc aceste rânduri, să fie credincioși în Domnul Isus. Să ne ajute Domnul ca toți să credem în El, ca să avem viața veșnică.

03 Iunie, 2008

2 Samuel 22:4

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

Psalmistul David a avut parte de dușmani! Din tinerețe și până la moarte nu a fost scutit de a avea necaz din partea oamenilor. În situația aceea, el a chemat pe Domnul Cel vrednic de laudă! Dumnezeu este cunoscut prin lucrările Lui. Psalmistul a admirat stelele pe cer, dar și floarea de pe câmp! El s-a uitat cu uimire la păsări și la oameni, văzând în toate și în toți planul de frumusețe și de ordine desăvârșită a Lui Dumnezeu. Când David a chemat pe Domnul, nu a trebuit să se mai îngrijoreze, deoarece Domnul era Cel care-i putea da izbăvirea. Oricare ar fi dușmanii noștri, să-L chemăm pe Domnul în ajutorul nostru. El nu ne va lăsa nici pe noi la bunul plac al vrăjmașului

02 Iunie, 2008

Romani 12:14

Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemați.

Chemarea Apostolului Pavel a fost ca cei din Roma să nu se lase duși în ispita de a blestema pe cei care-i prigoneau, ci mai degrabă să-i binecuvinteze! A binecuvânta pe cineva înseamnă a fi gata de a vorbi bine de acea persoană, dorindu-i numai bine din partea Lui Dumnezeu. Prigonitorii din Roma se pregăteau să ducă la moarte pe creștini, iar Apostolul Pavel avea plan să meargă la Roma. A ajuns la Roma, iar noi știm că acolo s-a terminat alergarea lui pe acest pământ, dar nu am citit despre nici un blestem rostit de el. La fel a fost cu mii și mii de martiri, care nu au recurs la blesteme, ci au binecuvântat pe aceia care i-au prigonit. Prigonirile de acel gen nu mai sunt în cea mai mare parte a lumii. Dar sunt alte necazuri care se abat zilnic asupra copiilor Lui Dumnezeu. În orice situație am fi, să nu blestemăm, ci mai bine să binecuvântăm. Binecuvântarea va schimba situația în așa măsură, încât ne vom minuna de puterea cuvintelor. Să ne rugăm ca în această săptămână niciunul din noi să nu blesteme, ci toți să binecuvântăm pe Domnul și pe cei din jurul nostru.