15 Aprilie, 2009

Luca 24:26

Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?

Domnul Isus a spus aceste cuvinte celor doi ucenici care se duceau la Emaus. În explicația pe care El le-a dat-o cu privire la materialul profetic, au fost și aceste cuvinte. Vedem cât de clar a fost pentru Domnul Isus planul Lui Dumnezeu. El a trebuit să sufere. Nu a făcut nici un rău, nu a săvârșit nici un păcat, dar a trebuit să sufere? De ce? Pentru noi cei păcătoși. El a trebuit să sufere nu pentru că El ar fi făcut ceva rău, ci pentru că noi am făcut numai rău! Dar suferința Lui s-a terminat atunci când El a strigat pe cruce că s-a isprăvit. Totul s-a terminat. Păcatul a fost înfrânt, pedeapsa care ne dă pacea a fost peste El și s-a terminat, iar suferința pricinuită de păcat a luat sfârșit. După suferință a venit slava! După ce a pătimit aceste lucruri, El a intrat în slava Sa. La înviere, dezbrăcarea de Sine a fost reversată. Domnul Isus nu s-a mai supus legilor fizicii. A apărut pe drum și apoi a dispărut. A intrat în camera unde ușile au fost încuiate. A apărut pe malul mării și a avut pește fără să pescuiască. Dacă până la moarte a renunțat la folosirea independentă a atributelor divine, după înviere El s-a manifestat ca Domnul care a biruit totul! Toate acestea le-a făcut pentru noi și de dragul nostru. Să ne închinăm înaintea Lui și să-I mulțumim pentru suferința și pentru învierea Lui, care ne garantează și nouă învierea în viața de dincolo!