30 Aprilie, 2009

Ioan 12:45

Și cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Domnul Isus a spus aceste cuvinte în disputa ce-a avut-o cu mai marii poporului Israel. Aceștia nu au putut crede că Domnul Isus era Fiul Lui Dumnezeu, sau că venea de la Dumnezeu. Ei nu au putut asocia pe Unul care nu respecta ceea ce ei numeau „legea,” cu adevăratul Mesia. Adevăratul Mesia trebuia să respecte Sabatul și alte reguli care erau supraimpuse peste Legea dată de Dumnezeu. Se pare că ei au păstrat litera legii, dar s-au depărtat de spiritul ei. Domnul Isus le-a spus că nu există nici o diferență între El și Tatăl. Cine L-a văzut pe Domnul Isus, L-a văzut pe Cel care L-a trimis, adică L-a văzut pe Tatăl. Când oamenii de azi se uită la noi, văd ei pe Domnul Isus în noi. Noi ne lăudăm că Isus trăiește în noi, deoarece noi nu mai trăim, dar este oare acest lucru real? Suntem noi reprezentanții Lui Cristos cu adevărat? Când El a umblat pe pământ, Tatăl a fost reprezentat în modul cel mai perfect. Astăzi noi suntem singura reprezentanță pe care o are Dumnezeu pe pământ. Dacă noi nu-L reprezentăm așa cum este El, atunci Dumnezeu nu va fi văzut de loc sau va fi văzut într-un mod diferit de cum este El. Să ne rugăm ca Domnul să aibe milă de noi și să ne facă reprezentanți fideli ai chipului Său în această lume.

29 Aprilie, 2009

Psalmul 43:3

Trimite lumina și credincioșia Ta, ca să mă călăuzească, și să mă ducă la muntele Tău cel sfânt și la locașurile Tale.

Psalmistul a cerut de la Domnul lumină și credincioșie, lucruri care dacă le-ar fi avut atunci, ar fi fost condus la muntele Domnului și la locașurile Lui. Fără lumina Lui Dumnezeu toți oamenii ar umbla în bezna cea mai densă. Fără credincioșia Lui Dumnezeu oamenii ar fi complet fără nici o speranță. Faptul că Dumnezeu ne trimite lumina este un har deosebit. În vremea lui Moise, Dumnezeu a luminat poporul prin lumina Lui și i-a dus la Muntele Lui cel sfânt. Psalmistul a dorit să fie în prezența Lui Dumnezeu. Care sunt dorințele noastre? Alergăm și noi la muntele cel sfânt? Căutăm noi oare părtășia cu El? Învierea Domnului Isus ne-a luminat și ne-a demonstrat credincioșia Lui Dumnezeu față de noi. Să umblăm în lumina învierii și în credincioșia Domnului. Să căutăm mereu locul de închinare și să nu pregetăm să ne lăsăm mereu călăuziți la locașurile Lui Dumnezeu!

28 Aprilie, 2009

Faptele Apostolilor 16:17

Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi, și striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și ei vă vestesc calea mântuirii.

Când prima data a ajuns Evanghelia în Europa, Pavel și frații lui au fost urmăriți de o reclamă bună, pe gratis, dar nu au primit-o. Această roabă a avut un duh de ghicire și făcea mult profit stăpânilor ei. Pentru prima dată în viața ei, prin ghicirea ei care nu a fost doar o ghicire, a spus adevărul cel mai clar și anume că Apostolul Pavel și ceilalți au fost robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și că ei vesteau calea mântuirii. Când ultima dată au strigat oamenii după grupurile de pocăiți așa ceva? În zilele noastre, când trec pocăiții, oamenii vorbesc în șoaptă despre slăbiciunile acestora, nu despre slujirea lor pentru Dumnezeu. Apostolul Pavel nu a dorit o astfel de reclamă, deoarece ea le aduna doar oameni curioși, nu neaparat oameni dornici după mântuire. Ea spunea că aceștia le arăta cum să fie mântuiți, dar subînțelesul era că ei nu aveau nevoie de mântuire. De aceea a mustrat Pavel duhul și a eliberat-o pe acea tânără de duhul de ghicire. Știm că rezultatul a fost întemnițarea lui Pavel și a lui Sila, dar Domnul nu i-a lăsat fără rod. Temnicerul s-a pocăit chiar în noaptea aceea. Să ne rugăm ca Domnul să ne facă martorii Lui adevărați care să câștigăm suflete pentru El.

27 Aprilie, 2009

Psalmul 31:1

Doamne în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă, în dreptatea Ta.

Psalmistul și-a exprimat confidența Lui în Domnul. El s-a încrezut în Domnul și a așteptat ca niciodată să nu fie dat de rușine. El nu s-a gândit vre-o dată că Dumnezeu își va anula promisiunile Lui față de el. David a fost hărțuit mereu de Saul, dar nu s-a lăsat descumpănit,ci s-a încrezut în Domnul. Rugăciunea lui a fost ca Domnul să-l izbăvească. Cine altul decât Dumnezeu poate izbăvi din mâna oricărui vrăjmaș? Oricât a fost Goliat de mare și tare, Dumnezeu nu l-a lăsat să se atingă de David, ci David l-a doborât cu piatra unei praștii. Viteazul Saul l-a urmărit ani de zile, dar nu a putut să-i facă nici un rău, căci Domnul l-a izbăvit în dreptatea Lui. Începem o nouă săptămână și noi provocări se vor ivi în calea noastră, de aceea să ne rugăm ca Domnul să ne izbăvească din temerile noastre, și din orice cursă ne-ar putea pune diavolul pe cale. Să ne încredem și noi în Domnul ca și David ca să nu fim dați de rușine niciodată!

26 Aprilie, 2009

Ioan 20:27

Apoi a zi lui Toma: „Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna , și pune-o în coasta mea; și nu fii necredincios, ci credincios.”

Astăzi este Duminica Tomii în Răsărit. Cei mai mulți îl numesc pe acest apostol „Toma necredinciosul,” deși el a crezut atunci când l-a văzut pe Domnul. Faptul că nu a crezut pe ucenici când i-au spus că ei au văzut pe Domnul, i-a adus această faimă nedorită de cel necredincios, sau cel îndoielnic. Domnul Isus nu a pregetat să-l invite pe Toma să facă ceea ce el a zis că vrea să facă. Toma a spus că vrea să pună degetul în semnul cuielor și mâna lui în coasta Domnului, iar Domnul i-a dat ocazia să o facă. Dacă Domnul Isus ar fi fost un impostor, cum spun unii sceptici, nu ar fi avut curaj să invite verificarea corporală. Domnul Isus însă, nu s-a temut, căci El este Cel care a fost mort, dar e viu pentru veci de veci. El i-a arătat lui Toma semnul cuielor și l-a chemat să pună mâna în coasta Lui. Ce bun și minunat Domn avem! Nu s-a sfiit să acomodeze și pe cel îndoielnic, ci s-a expus pe Sine Însuși pentru a-l convinge și pe el să nu fie necredincios, ci credincios. Să învățăm de la Toma să nu ne lăsăm copleșiți de îndoială, ci să credem Cuvântul Lui Dumnezeu, chiar dacă ni se pare că este imposibil să o facem. Să ne rugăm ca Domnul să întoarcă tot poporul Român de la necredință la credință, nu doar de la o formă de religie la alta, ci la credința adevărată într-Un Cristos viu, care să trăiască în fiecare din noi.

25 Aprilie, 2009

Luca 24:46

Și le-a zis: „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Cristos, și să învie a treia zi din morți.

Domnul Isus a spus ucenicilor că patimile și moartea Lui nu au fost la întîmplare, ci s-au întâmplat pentru că așa a fost scris. Ei au auzit aceste cuvinte de la Domnul Isus, dar nu au putut să le creadă. Nici un evreu nu credea că Mesia va suferi, ci credea că Mesia va fi biruitor asupra tuturor vrăjmașilor. Ucenicii nu au înțeles că vrăjmașul cel mai rău nu era de la Roma, ci din iad. Domnul Isus nu a venit să lupte cu Roma, ci cu iadul, care vroia să ducă toată omenirea la pedeapsă veșnică. Dumnezeu a iubit lumea, de aceea L-a trimis pe Domnul Isus ca murind El, noi să avem viață veșnică! Domnul Isus a înviat și viața Lui dovedește că planul Lui Dumnezeu, scris mai dinainte, s-a dus la îndeplinire. Noi suntem plini de bucurie că Isus a înviat! Pentru noi, confirmarea la tot ce a fost scris este un prilej de bucurie, că atât Mântuitorul nostru este drept în tot ce a spus și a făcut, cât și Cuvântul Lui este adevărat! Să fie îndurarea Lui peste noi toți și astăzi, ca în toate să glorificăm marea Lui înviere și să vedem cât de exact și precis a fost și este Dumnezeu în tot ce spune și face!

24 Aprilie, 2009

Coloseni 2:15

A dezbrăcat domniile și stăpânirile, și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.

Domnul Isus Cristos a ieșit biruitor asupra la tot ce a fost rău! Puterile și stăpânirile dușmanului nostru au fost dezbrăcate de orice putere și autoritate. În fața întregului univers au fost făcute de ocară. Aceste puteri au celebrat arestarea și condamnarea la moarte a Domnului Isus, dar nu au crezut că prin moartea Lui, Domnul le va birui. Biruința Domnului Isus a fost mai mult decât au putut demonii să creadă. Ei au crezut că El a fost Fiul Lui Dumnezeu, dar nu au crezut că El se va lăsa dat la moarte. Când au văzut că a fost dat morții, demonii au crezut că Domnul Isus a pierdut și ei au câștigat. Realitatea este că prin cruce, Domnul Isus nu a rămas înfrânt, ci El a înfrânt puterile vrăjmașe. Crucea nu a fost înfrângere, nu a fost rușine, ci a fost biruință și glorie! Să-I dăm slavă Domnului Isus pentru biruința Lui și să nu uităm niciodată că puterile și stăpânirile cu care noi suntem în conflict, au fost biruite.