Leave a comment

Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Cristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.

09 Ianuarie, 2017

Filipeni 1:20

Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Cristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.

Apostolul Pavel se afla în închisoarea din Roma când a scris aceste cuvinte. Au fost zile de așteptare pentru Apostolul Pavel, care nu a vrut să fie în închisoarea Romei, ci a vrut să fie liber să predice celor din Roma. Nu știm cât a avut de așteptat până la proces, dar reiese din acest text că urma să fie pus în fața cezarului. Acolo se aștepta și nădăjduia să nu fie dat de rușine cu nimic. Nu cred că Apostolul Pavel credea că cezarul avea vreo acuzație împotriva lui, dar se știa ce cruzime era la cezarii Romei. Dar chiar dacă cezarul ar fi găsit cu ce să-l condamne, el a dorit ca Domnul Isus să fie proslăvit, adică glorificat cu îndrăzneală fie prin viața lui, fie prin moartea lui. Ce creștin deosebit a fost Apostolul Pavel! Și viața și moartea erau egale pentru el. Nu ținea neapărat la viața lui, ci era gata oricând de moarte. Cum suntem noi oare? Suntem și noi cu nădejdea că nu vom fi dați de rușine? Dacă ne încredem în Domnul Isus, nu vom fi dați de rușine niciodată! Să ne ajute Domnul ca și noi să fim niște creștini adevărați, proslăvindu-L pe Dumnezeu atât prin viața noastră cât și prin moartea noastră!

Leave a Reply

%d bloggers like this: