Leave a comment

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Cristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.

13 Ianuarie, 2017

2 Corinteni 12:10

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Cristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.

Apostolul Pavel s-a rugat ca Domnul să-i ia țepușul din coaste, dar în loc să-l ia, Domnul i-a dat asigurarea că harul Lui îi este de ajuns. Apostolul Pavel nu a mai insistat, ci a declarat că are plăcere mare de lucrurile pe care noi de fapt le socotim cu totul neplăcute. Cum a fost așa ceva posibil? Desigur că nu prin efortul uman, ci prin harul Lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a înțeles că atunci când primești har de la Dumnezeu, atunci nu-ți mai lipsește nimic! Când Apostolul Pavel simțea că este cel mai slab, atunci de fapt era cel mai tare. Din nou suntem confruntați cu un paradox. E una să simți plăcere în slăbiciuni, defăimări, prigoniri, pentru Domnul Isus, dar să fi și tare atunci când ești slab?! Ce facem noi oare când suntem în astfel de situații? Când suntem slabi, recunoaștem noi oare tăria Lui Cristos în noi? Ne dăm noi seama că de fapt doar atunci suntem tari când contăm nu pe puterea noastră, ci pe a Lui Dumnezeu? Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea harul să înțelegem și noi la fel ca Apostolul Pavel, tăria harului Lui Dumnezeu în viața noastră! Așa cum Apostolului Pavel i-a fost harul Lui Dumnezeu îndeajuns, tot așa ar trebui ca harul Lui, care ne-a fost dat și nouă, să ne fie tărie și astăzi și în fiecare zi!

Leave a Reply

%d bloggers like this: